pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CATEHEZĂ 

Isus a învățat în parabole. Omilii pentru copii. Anul C
Pietro Righetto

achizitionare: 03.12.2003; sursa: Editura Sapientia

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior I. TIMPUL ADVENTULUI

NEPRIHĂNITA ZĂMISLIRE

1. Introducere

Primind-o pe Maria, ne este dăruit Isus.

Într-un tren, plin ochi, urcă o mamă tânără. Ține în brațe un copil minunat. O tânără așezată, închisă, neîncrezătoare și deziluzionată, simte nevoia de a ceda locul: reușește după o insistență amabilă.

Acum călătorește cu mai multă liniște în suflet. După un timp, tânăra mamă se ridică și vrea să o constrângă pe tânără să se așeze, dar inutil. Ajung la un compromis: tânăra se așază și tânăra mamă îi pune în brațe copilul. Tânăra îl privește, îi vorbește, se joacă cu el: simte din nou că trăiește, descoperă bucuria de a fi femeie, de a deveni soție și mamă deschisă pentru o iubire fără limite. Mai poate exista acum în lume o persoană mai fericită decât ea? Și cine poate mai bine decât ea să facă lumea fericită...

2. Tema

Maria Neprihănită este "Protoevanghelia" copiilor. Ea le spune: "Dumnezeu vă mântuiește în mod miraculos".

3. Mesajul zilei

Maria Neprihănită cântă victoria lui Isus.

  • Trei copii privesc de pe o punte înaltă apa învolburată a unui râu. Se apleacă prea mult peste parapetul de lemn, care crapă și cedează. Tatăl, prezent, reușește să o prindă pe fetița cea mai apropiată de el și o așază într-un loc sigur. Apoi, cu mare greutate, reușește să-i aducă la mal pe ceilalți doi copii prinși de valuri. A ferit-o de necazuri pe prima, i-a scăpat de la moarte pe ceilalți doi. Este minunatul salvator al tuturor copiilor săi.

  • Dumnezeu este Salvatorul tuturor: a salvat-o pe Maria de păcat, păstrând-o Neprihănită; ne salvează pe noi, toți păcătoșii.

  • Privind-o pe Maria, descoperim iubirea imensă pe care Dumnezeu o are față de noi.

    • Maria Neprihănită ne spune: Dumnezeu ne iubește mai întâi, gratuit.

    • Maria, Mama lui Isus, ne spune: Dumnezeu ne iubește și cu o inimă de om.

    • Maria Fecioară ne spune: Dumnezeu ne iubește în mod divin.

    • Maria Înălțată ne spune: Dumnezeu ne iubește în întregime și pentru totdeauna.

Fiii cântă victoria împreună cu Maria.
  • Să le dăm copiilor o interpretare "deschisă" a povestirii biblice a păcatului originar.

  • Dumnezeu îi iubește pe bărbat și pe femeie (Adam și Eva), chiar dacă sunt un nimic în fața măreției sale (făcuți din țărână); de aceea, le dă un destin minunat și fericit (trăiesc în paradisul pământesc).

  • Totuși, ei cedează în fața răului (ascultă de șarpe) și refuză prietenia cu Dumnezeu (mănâncă din pomul oprit). Din această cauză, suferă consecințele dureroase ale păcatului (sunt blestemați) și pierd familiaritatea cu Dumnezeu (sunt alungați din paradis).

  • Însă Dumnezeu, în iubirea sa gratuită și fidelă, nu-i abandonează și le promite o victorie completă asupra răului (Fiul femeii va zdrobi capul șarpelui).

    • Evei neascultătoare îi este opusă Maria, care, răspunzând "da!" îngerului, devine Mama Mântuitorului pentru a ni-l dărui.

4. Exemple

a) Povestirea inițială "În tren" ne invită să-i facem loc Mariei. În călătoria spre patria cerească, Maria Neprihănită ni-l dă pe Fiul ei. Și noi astăzi, împreună cu Maria, putem să cântăm victoria: Dumnezeu ne iubește cu adevărat, primul, gratuit, dacă îl avem în brațe pe Pruncul care a zdrobit capul șarpelui.

b) Într-o biserică din Roma, o persoană în vârstă a participat la celebrarea euharistică în ziua de Neprihănita Zămislire. Imediat după aceea, s-a prezentat în sacristie și i-a încredințat preotului o sumă mare de bani, rugându-l să celebreze o Liturghie după intenția ei.

- Stimată doamnă, observă preotul, poate sunt indiscret, dar cu siguranță ați primit un har foarte mare pentru această sumă.

- O, nu! Nici un har special! Acești bani sunt rodul a șase luni de muncă și de economii, dar îi ofer cu bucurie Domnului pentru a-i mulțumi că a făcut-o atât de frumoasă pe sfânta Fecioară!

c) Fratele Leon a avut un vis, ca o viziune. Se făcea că era pe o câmpie întinsă, cu o mare mulțime de credincioși. Să fi fost ziua judecății? Pentru a urca la cer erau două scări: una roșie și una albă. Pe care dintre cele două să o aleagă pentru a merge în paradis? La capătul celor două scări era Isus judecător. La picioarele scării roșii erau mulți credincioși, mulți frați care încercau să urce, dar inutil! La prima, la a treia, la a zecea treaptă toți cădeau la pământ. Eforturile erau uriașe. La capătul de sus era sfântul Francisc și alți sfinți care îi îndemnau pe toți cu ardoare.

Dar mai era și scara albă. Puțini erau cei care urcau pe ea; dar nici unul nu cădea, ci toți urcau bucuroși că vor ajunge în fața lui Isus, Judecătorul.

De ce diferența aceasta? Fratele Leon a privit mai atent. Spre surprinderea lui, a descoperit că, pe scara albă, toți, inclusiv păcătoșii, erau însoțiți de o figură strălucitoare din cer. Era amabilă, era ca o mamă: era Maria!

Atunci a înțeles bunul frate că e greu să urci la cer bazându-te numai pe propriile puteri și merite; a înțeles, mai ales, că este cu adevărat mai ușor și mai frumos să mergi la Dumnezeu urmând-o pe preasfânta Fecioară care, ca o mamă, vrea să ne conducă de mână.


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire