pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CATEHEZĂ 

Cateheze despre Sfântul Paul
sursa: www.pastoratie.ro

I. Paul, apostolul lui Isus Cristos

Evangheliile sunt cu siguranță cele mai importante scrieri ale Noului Testament, dar nu sunt primele în ordinea editării lor. Deja în jurul anilor 50, câteva din comunitățile nou formate se bucurau de scrisori care veneau din partea lui Paul, unul dintre marii apostoli ai Bisericii, dar care nu a făcut niciodată parte din grupul celor doisprezece, aleși în mod direct de către Isus Cristos.

Ce înseamnă a crede în Isus Cristos în viziunea apostolului Paul? Înseamnă a te lăsa transformat de Isus Cristos. Scrisorile sale dovedesc cum evanghelia transformă vieți și comunități. Isus Cristos transformă nu doar viața personală a celui care crede, ci și comunitatea din care face parte.

Citind scrisorile pauline, oricine își poate da seama cum, sub inspirația Duhului Sfânt și la îndemnul apostolului, comunitatea este transformată.

Paul este cu adevărat un om excepțional, un om care s-a implicat fără rezerve în vestirea evangheliei lui Isus Cristos.

Pornind de la problemele concrete ale primelor comunități creștine, Paul le orientează spre realitățile înalte, care îl privesc pe Dumnezeu, nu doar de dragul speculațiilor, ci pur și simplu din dorința ca toți să-l cunoască și să-l iubească pe Dumnezeu, care s-a manifestat în Fiul său, Isus Cristos și care a dorit ca numele lui să fie cunoscut de către tot pământul.

Ordinea cronologică a scrisorilor pauline

Studiile științifice de astăzi în privința scrisorilor pe care apostolul Paul le-a trimis câtorva din comunitățile sau persoanele pe care le-a cunoscut sau întâlnit, au ajuns la următoarele concluzii:

Între anii 50-60 d.C. sunt câteva scrisori atribuite lui Paul, fără nici un dubiu.

- Scrisorile către Tesaloniceni (două). Sunt primele scrieri creștine ajunse până la noi. Au fost scrise pe când apostolul Paul se afla la Corint, între anii 50-52 d.C., pentru a încuraja comunitatea din Tesalonic, abia fondată, și pentru a preciza câteva probleme de ordin dogmatic, în ceea ce privește credința.

- Scrisorile către Corinteni (două). Sunt scrise în anul 56, când apostolul Paul se afla la Efes. Conținutul este unul bazat pe fermitatea apostolului Paul în privința anumitor dezordini care au apărut în comunitatea din Corint, dezordini care au dus, în parte, la mici sciziuni, rezolvate în urma intervenției apostolului.

- Scrisoarea către Filipeni. Este scrisă pe un ton deosebit de blând. Este prima scrisoare scrisă în timp ce Paul se afla închis, probabil la Cezareea, în jurul anului 56 d.C., deși unii o fixează ca fiind scrisă în jurul anilor 61-63, pe când Paul se afla închis la Roma.

- Scrisoarea către Galateni. Este adresată unei Biserici aflate în criză. Este scrisă cu toată probabilitatea în jurul anilor 56-57 d.C.

- Scrisoarea către Romani. Are aproape același conținut ca și Scrisoarea către Galateni. Are însă un ton ceva mai senin. Este scrisă undeva în jurul anilor 57-58 d.C.

O serie de alte scrieri atribuite lui Paul sunt cele scrise în timp ce era în închisoare. Datarea acestora este undeva între anii 61-63, în timp ce Paul se afla închis la Roma.

- Scrisoarea către Coloseni. Este o scrisoare care ia poziție asupra autenticității credinței creștine față de alte religii păgâne și față de ideile pe care le proferează acestea.

- Scrisoarea către Filemon. Conține o recomandare pentru stăpânul unui sclav fugar.

- Scrisoarea către Efeseni. Este o scrisoare de o înaltă inspirație teologică și mistică.

O ultimă serie de scrieri este adresată, nu unor comunități, ci anumitor persoane, păstori de suflete, care conțin anumite îndemnuri în vederea exercitării misiunii lor. Sunt datate undeva spre anii 66-67 d.C. Unii specialiști le atribuie chiar unor discipoli de-ai apostolului Paul, în acest caz, ele fiind editate în jurul anului 80 d.C.

- Scrisorile către Timotei (două)

- Scrisoarea către Tit

În sfârșit, o ultimă scriere, Scrisoarea către Evrei, atribuită mult mai târziu apostolului Paul. Are un profund conținut teologic și exortativ. Este scrisă cu puțin timp înainte de căderea Ierusalimului (anul 70 d.C.) sau mult mai târziu, între anii 80-90 d.C.

Cine este apostolul Paul?

Saul, după numele evreiesc, s-a născut la Tars, la începutul primului secol. Tars era capitala Ciliciei, din Asia Minor, în Turcia de astăzi, un mic orășel deschis influențelor culturale și schimburilor comerciale dintre Orient și Occident. Provenea dintr-o familie de iudei, din diaspora, care aparținea tribului lui Beniamin, foarte legați de valorile religiei înaintașilor lor. În același timp, Tarsul, făcând parte și din Imperiul Roman, locuitorii lui erau foarte legați și de cultura și de valorile pe care le impunea acesta. Astfel se explică de ce a avut Paul cetățenie romană prin naștere.

Încă de tânăr, legat profund de tradițiile și religia părinților, Saul este hotărât să poarte mai departe moștenirea religioasă a familiei, practicând Legea cu toate rigorile ei. În acest sens, pentru un timp, învață la școala marelui Gamaliel de la Ierusalim, unde aprofundează și mai mult istoria poporului său, ca și însemnătatea Legii, în ceea ce privește viața religioasă.

Cult și cunoscând bine Scripturile, încă de tânăr aderă tagmei fariseilor, un grup religios, cunoscut la acea vreme ca fiind cel mai serios și popular în același timp. Mai târziu, reflectând la trecutul său, avea să recunoască el însuși că respecta cu strictețe datinile părintești (cf. Gal 1,13-14; Fil 3,5-6).

Încă de la începutul noii credințe, Paul se evidențiază prin luciditate și curaj în a o combate. Considera creștinismul ca fiind o perversitate față de credința veche și o sfidare față de autoritatea religioasă a iudaismului.

Întâmplarea de pe drumul spre Damasc (circa 36-37 d.C.) îi schimbă în mod categoric cursul existenței. Persecutorul creștinilor devine cel mai înflăcărat apărător al credinței lor, cel mai mare misionar al evangheliei lui Isus Cristos. Restul vieții nu va face decât să concretizeze în acțiune ceea ce l-a marcat spre Damasc. Acest eveniment este decisiv pentru creștinism, care prin Paul a cunoscut începutul lucrării misionare.

După convertire, ia contact cu comunitatea de la Damasc, care îl primește cu reticență. Va fi botezat de către Anania și după un timp de refacere se întoarce la Ierusalim pentru a primi recunoașterea din partea apostolilor.

Va urma pentru Paul un timp cu adevărat de har. Va face patru călătorii misionare, ultima terminându-se la Roma, fără să se mai întoarcă la Ierusalim, întrucât la Roma va fi ucis. Înființează foarte multe comunități în Asia și în Europa. Gândul său era să ajungă la extremitatea pământului, cunoscută la acea dată, în Spania. Se va opri totuși la Roma.

În călătoriile sale misionare a întâlnit în același timp comunități deja închegate, dar și oameni care s-au constituit apoi în comunități, a întâlnit iudei, dar și păgâni. A fost ales să fie apostolul păgânilor.

Pentru a nu fi o povară pentru comunitățile în care vestea evanghelia, el însuși lucra cu mâna sa pentru a se întreține.

Dorea unitatea între persoanele aceleiași comunități, dar și unitatea dintre comunități, realitate pe care o concretiza prin diferitele colecte făcute pentru ajutorarea celor aflați cu adevărat în nevoi.

În ceea ce privește sfârșitul său, nu sunt date exacte care să-l ateste. Părerile sunt împărțite. Unii afirmă că de la Roma s-ar fi întors să viziteze bisericile din Grecia și Asia Mică, alții că ar fi plecat mai departe în Spania și că ar fi fost ucis la Roma, dar într-o persecuție care a avut loc mai târziu.

Din scrierile sale reiese sensibilitatea și mistica sa, dar și problemele pe care le aveau comunitățile de la început.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire