pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CATEHEZĂ 

Cateheze despre Sfântul Paul
sursa: www.pastoratie.ro

X. Apostolul Paul, ultima dată la Ierusalim

Considerații generale

Întors din a treia călătorie misionară, apostolul Paul a fost primit cu mare bucurie de către apostolul Iacob și de către frații prezenți la Ierusalim. Această bucurie însă, în curând, avea să se transforme în suferință.

Iudeii prezenți la Ierusalim auziseră toate câte le făcuse Dumnezeu prin Paul, cum îi convertise pe mulți dintre iudei, ca și pe unii greci, dar și din alte neamuri. Frații de la Ierusalim, pentru a-i veni în sprijin, i-au propus împlinirea unui ritual iudaic, acela al curățirii, pentru ca iudeii să se considere înșelați de toate cele pe care le știau despre el. Iudeii însă nu s-au lăsat înșelați, l-au prins în templu și voiau să-l ducă afară ca să-l ucidă. Soldații au intervenit, l-au legat cu lanțuri și l-au dus în fortăreață spre a-l judeca. Între timp poporul striga să fie ucis.

Paul, vorbind cu cel care coordona grupul soldaților, a cerut permisiunea să se adreseze poporului. El a povestit cum din persecutor al credinței a ajuns apostol al păgânilor, cum din apărător al Legii vechi a ajuns predicator al noii credințe și cum, mergând spre Damasc ca să-i aducă în lanțuri pe creștini, Dumnezeu i s-a manifestat pe drum și cum s-a convertit la adevărata credință în Isus Cristos.

Când a amintit că Dumnezeu îl chemase ca să ducă vestea cea bună departe, la toate neamurile, iudeii prezenți nu au mai rezistat, cerându-i din nou moartea.

Pentru a afla adevăratul motiv pentru care voiau să-l ucidă, soldații romani l-au luat ca să-l biciuiască, el însă le-a amintit că este cetățean roman și că ceea ce fac ei este greșit. Ca atare, nu l-au mai biciuit, ci l-au adus din nou, de data aceasta în fața saduceilor și a fariseilor, pentru a clarifica motivul dorinței iudeilor de a-l ucide. Când au aflat aceștia motivul pentru care este judecat, credința lui în învierea morților, adunarea s-a dezbinat, nereușind să se mai înțeleagă.

În noaptea următoare, Paul a avut o viziune; i-a apărut Domnul și i-a spus: "Curaj, Paule! Așa cum ai dat mărturie despre mine la Ierusalim, va trebui să dai și la Roma" (Fap 23,11). De aici a înțeles că nu va muri la Ierusalim, ci va trebui să ajungă la Roma.

Aflând de la nepotul lui Paul că un grup de iudei erau hotărâți să-l ucidă (cf. Fap 23,16), comandantul l-a scos în timpul nopții din Ierusalim și l-a trimis la procuratorul Felix, în Cezareea. Acesta, după ce l-a judecat, negăsind un motiv ca să-l condamne, l-a ținut închis, cu posibilitatea ca să aibă acces cei care doreau să-l viziteze. Astfel a stat Paul timp de doi ani, după care, în locul procuratorului Felix a venit Porcius Festus. Și acesta l-a judecat împreună cu regele Agripa și nu l-au găsit vinovat. Paul, în urma multor audieri, a cerut să fie judecat de Cezar, la Roma, împlinindu-se astfel dorința Domnului de a da mărturie și acolo. Așadar, cu o corabie a pornit spre Italia.

Obiectiv

Consolidarea tăriei în fața încercărilor în credință.

Învățătură

Folosindu-se de mijloace omenești, Dumnezeu dorește să triumfe în viața tuturor. Adevăratele minuni se fac din și cu iubire. Apostolul Paul o demonstrează cu prisosință.

Simțea că la Ierusalim are să i se întâmple ceva neplăcut. Convertirile printre iudei și păgâni începeau să-l facă cunoscut. Toți știau că cel care era persecutor, acum devenise apărător al credinței. În mod special iudeii de la Ierusalim, cei în mijlocul cărora Paul învățase Legea veche, vechii lui colegi de la școala lui Gamaliel, cei care îl omorâseră cu pietre pe Ștefan, saduceii și fariseii, cu toții auziseră de faima lui printre neamurile pe la care trecuse. Era prea mult pentru toți aceștia. Nu puteau suporta ca acela care le-a fost atât de aproape să aibă un altfel de crez, să fie determinat de o altă credință. Și ei auziseră de Isus Cristos, dar persoana lui, acest nume, nu le spunea mare lucru. În schimb, cu cât trecea timpul, cu cât era supus persecuțiilor, judecăților mai marilor vremii, Paul creștea și se întărea și mai mult în credință.

Aceasta este pedagogia lui Dumnezeu care permite încercări pentru cei pe care îi iubește, care, pentru a ne fi exemplu, a permis moartea pe cruce pentru Fiul său, Isus Cristos.

La Dumnezeu nimic nu este zadarnic, nici măcar loviturile de bici pe care Paul le-a primit fără să fie vinovat de vreun delict, nici anii cât a stat în închisoare și nici încercările prin care a fost nevoit să treacă pentru credință. În toate și mai presus de toate Dumnezeu a triumfat.

În încercările la care suntem supuși zi de zi, când momentele triste ale vieții ne copleșesc, poate moartea cuiva drag, poate o boală necruțătoare și de lungă durată, o nenorocire din partea naturii, lipsurile materiale și chiar spirituale, Dumnezeu ne transmite un singur lucru: el este coordonatorul vieții noastre și pentru că ne iubește, ne încearcă.

Dialoghează!

- Cum vi se pare reacția iudeilor de la Ierusalim față de apostolul Paul, în condițiile în care acesta, prin misiunea sa, nu propovăduia violența, războiul, ura, ci pacea, iubirea, milostivirea etc.?

- Care credeți că este motivația pentru care unii oameni luptă împotriva lui Dumnezeu?

- Povestiți momente în care ați fost puși în situația de a vă apăra credința. Cum ați procedat?

- Citind despre atitudinea procuratorului Felix față de apostolul Paul (cf. Fap 24,26), faceți o paralelă cu atitudinea multora din zilele noastre.

Citește!

Fap 21,17-26

Roagă-te!

Doamne, tu ești forța celor slabi, a celor care, în suferință fiind, strigă către tine. Celui lipsit de bunuri, tu nu-i răspunzi cu bunuri, celui bolnav, tu nu-i răspunzi cu sănătate, iar celui maltratat de nedreptăți, tu nu-i răspunzi cu dreptate. Doamne, tu însuți ești răspuns la toate acestea. Căci avându-te pe tine, avem totul. Amin.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire