pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CATEHEZĂ 

Cateheze despre Sfântul Paul
sursa: www.pastoratie.ro

Cateheza 4

Octombrie 2008

Paul, apostolul neamurilor

Creștinismul s-a născut în Palestina primului secol al erei noastre, acolo unde s-a format prima comunitate de ucenici ai lui Isus Cristos. Pornind de la acest nucleu, vestea cea bună a lui Isus și despre Isus se va răspândi pe vastul teritoriu al Imperiului Roman grație misionarilor creștini care, însuflețiți de Duhul Sfânt, îl predică pe Cristos pretutindeni. Printre misionarii creștini ai primului secol al erei noastre, cel mai mare și mai important este fără îndoială sfântul Paul, supranumit și "apostolul păgânilor" sau "apostolul neamurilor". A fost supranumit astfel datorită vocației sale specifice, și anume aceea de a duce păgânilor vestea cea bună a mântuirii prin Isus Cristos. În Scrisoarea către Galateni, sfântul Paul arată că avea o conștiință clară a chemării sale: "[Mie] mi-a fost încredințată evanghelia pentru cei necircumciși, după cum lui Petru [îi fusese încredințată] pentru cei circumciși, căci cel care îl constituise pe Petru pentru apostolatul celor circumciși m-a constituit și pe mine pentru păgâni, și, cunoscând harul care îmi fusese dat, Iacob, Chefa și Ioan, care sunt considerați coloane, mi-au dat mie și lui Barnaba mâna dreaptă a comuniunii ca noi să mergem la păgâni, iar ei la cei circumciși" (Gal 2,7-9).

Despre vocația misionară a sfântului Paul vorbesc atât cartea Faptele Apostolilor, care acordă un spațiu amplu activității misionare a sfântului Paul, cât și scrisorile sale adresate de regulă comunităților creștine întemeiate de el. În toate aceste scrisori, apostolul Paul se adresează unor persoane concrete, pe care le-a întâlnit în activitatea sa misionară, și unor comunități concrete, cărora le prezintă în scris viziunea sa teologică. De fapt, alături de Paul teologul există Paul misionarul, iar teologia sa nu poate fi separată de activitatea sa misionară. Cel care vorbește în scrisorile pauline nu este un teolog de bibliotecă, ci un om a cărui viață a fost consacrată total misiunii. Sfântul Paul și-a format și conturat viziunea teologică "pe teren", în experiența misionară concretă. În cele trei mari călătorii misionare, apostolul neamurilor parcurge mii de kilometri, întâlnește mii de persoane și-l vestește pe Cristos în mijlocul lumii păgâne cu un succes extraordinar. Dar cum arăta această lume a păgânilor în mijlocul căreia apostolul Paul l-a predicat pe Cristos?

Pentru a înțelege mai bine ce era lumea păgână, este important să facem o distincție. Din punctul de vedere al iudaismului, lumea se împărțea în două: în iudei și păgâni, respectiv în circumciși și necircumciși. Știm ce reprezenta iudaismul, cu centrul său spiritual, Ierusalimul, cu templul, scrierile sacre, monoteismul, practicile religioase etc. Dar cum arăta lumea păgână?

Atunci când vrem să descriem lumea păgână din vremea sfântului Paul, este important să ținem cont de două lucruri. În primul rând, a considera lumea păgână ca fiind ateistă este complet fals. Faptul că păgânii adorau un dumnezeu, altul decât unicul Dumnezeu adorat de evrei, îi exclude de la etichetarea ca "atei". În al doilea rând, a eticheta lumea păgână ca "politeistă" este, într-un anume fel, inexact. Faptul că păgânii adorau un zeu specific lor, acordând o anumită reverență și altor zei, nu este același lucru cu a adora mai mulți zei deodată fără nici o deosebire.

Există trei aspecte esențiale care definesc religia păgânilor din primul secol al erei noastre:

1. Fiecare oraș avea zeitatea sa și, de asemenea, o galaxie de alte zeități mai mici sau mai mari. Chiar și împărații primeau o venerație de tip religios. Lista zeilor adorați pare fără sfârșit, dar exista o ierarhie a preferințelor, Zeus/Jupiter aflându-se, de obicei, în capul listei. Acestor zei și zeițe li se aduceau sacrificii specifice cu ocazia sărbătorilor stabilite, în caz de necesitate deosebită, sau cu ocazia sărbătorilor naționale, familiale sau personale.

2. Lumea romană, în general, și romanii, în particular, desemnau o zeitate protectoare, practic, pentru fiecare aspect al vieții.

3. O altă trăsătură impresionantă a lumii religioase a națiunilor o reprezenta cultele misterice, de proveniență orientală. Cu ocazia sărbătorilor anuale specifice acestor culte, avea loc adorația rituală a zeului sau zeiței în jurul cărora era țesută doctrina moarte-înviere. Printre aceste culte, precum cel al Cibelei, al lui Mithra sau al lui Orfeu, se evidenția cultul lui Isis. Cunoaștem puțin despre aceste culte, datorită grijii foarte mari a membrilor de a păstra secrete ritualurile lor, însă puținele informații pe care le deținem dau mărturie despre pietatea profundă a membrilor acestor religii. Toate aceste date pe care le cunoaștem despre religiile națiunilor de atunci sunt o mărturie elocventă că lumea națiunilor nu era nicidecum "păgână" și nu era fără religie. Dacă, pe de o parte, "ateismul" sau necredința unor filozofi și scriitori din acea perioadă a lăsat o anumită impresie asupra noastră, pe de altă parte, mărturia mută a acelor mase tăcute care, în mizeria lor, se adresau unui zeu sau unei zeițe pentru a afla salvare, ne face conștienți de rădăcinile profund religioase ale acestor popoare.

Această multiplicitate a zeităților și religiilor deschidea calea misionarilor iudei și creștini în Imperiul Roman. Într-o lume care accepta "importurile" orientale, misionarii găseau mulți prozeliți. Este ilustrativ în acest sens discursul lui Paul în Areopagul Atenei, unde misionarul creștin se poate adresa liber ascultătorilor: "Așadar, cel pe care îl cinstiți fără să-l cunoașteți, pe acesta vi-l vestesc" (Fap 17,23). Conform autorului cărții Faptele Apostolilor, Paul își prefațează discursul printr-o tehnică a retoricii, captatio benevolentiae: "Din tot ceea ce văd, constat că voi sunteți foarte religioși" (Fap 17,22). Acea religiozitate puternică, împreună cu toleranța audienței, chiar dacă uneori se exprima în indiferență (cf. Fap 17,32), pregătea drumul activității misionare a Apostolului printre păgâni.

Mai există un detaliu important cu privire la maniera în care apostolul neamurilor și-a desfășurat activitatea sa misionară printre păgâni, și anume diaspora iudaică. Cu puține excepții (cf. discursul din Areopag), Paul se adresa de regulă sinagogilor din marile orașe ale imperiului. Faptul de a-l predica pe Cristos în sinagogi era o bună strategie de a-l face cunoscut și păgânilor simpatizanți ai sinagogii. Toate sinagogile din diaspora aveau astfel de simpatizanți, așa-numiții "temători de Dumnezeu", păgâni atrași de credința iudaică și de monoteism, dar nedispuși să primească ritul circumciziunii. Or, mulți din acești simpatizanți ai sinagogii au primit cu inimă deschisă credința în Cristos.

Însă lucrurile nu au decurs atât de ușor cum am putea crede. Tocmai prin faptul că reușea să aducă atât de mulți la credința în Isus Cristos, apostolul Paul a avut mulți dușmani, mai ales din rândul coreligionarilor săi iudei. În Scrisoarea a doua către Corinteni, găsim o pagină în care Paul descrie toate pericolele și problemele pe care le-a avut de înfruntat în misiunea sa, incluzând suferințele provocate de frații săi iudei: "Sunt ei slujitorii lui Cristos? - vorbesc ca unul ieșit din minți - sunt cu mult mai mult: sunt mai mult în eforturi, mai mult în închisori, cu mult mai mult în bătăi, adesea în pericol de moarte, de cinci ori am primit de la iudei patruzeci de lovituri fără una, de trei ori am fost bătut cu vergile, o dată am fost bătut cu pietre, de trei ori am naufragiat. O zi și o noapte am rămas în largul mării. Deseori în călătorii, în pericole pe râuri, în pericole din partea tâlharilor, în pericole din partea conaționalilor, în pericole din partea păgânilor, în pericole în cetate, în pericole în pustiu, în pericole pe mare, în pericol printre frații mincinoși. În muncă și trudă, deseori în privegheri, în foame și sete, adesea în posturi, în frig și fără haine și, pe lângă cele exterioare, preocuparea mea de fiecare zi, grija pentru toate Bisericile" (2Cor 11,23-28). Iată un text care sintetizează în câteva fraze o viață: viața și munca extraordinară a celui mai mare misionar al Bisericii de la început.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire