pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CATEHEZĂ 

Teologia trupului
pr. Richard M. Hogan

sursa: www.nfpoutreach.org

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Capitolul VII.
Căsătoria

Secțiunea 1.
Papa analizează pasajul despre supunerea soțiilor

Ciclul anterior (al patrulea) al seriei Teologiei trupului a discutat problema celibatului și a fecioriei în lumina rezultatelor studiilor asupra unității umane trup-persoană realizate în primele trei cicluri. În acele prime trei cicluri, după cum vă amintiți poate, Sfântul Părinte a vorbit despre persoana umană în Grădina Edenului înainte de păcat (primul ciclu), persoana umană după păcat, adică omul istoric (al doilea ciclu), și persoana umană după A Doua Venire și învierea finală (al treilea ciclu). Primele trei cicluri au pornit de la cuvintele lui Cristos: învățătura Lui că divorțul nu era permis "la început" (primul ciclu), că privirea cu poftă constituie "adulter în inimă" (al doilea ciclu), și că după învierea finală, oamenii nu se vor mai căsători (al treilea ciclu). În fiecare dintre aceste trei condiții ale persoanei umane, trupul uman manifestă, revelează și exprimă persoana umană, dar în moduri diferite. Rezultatele acestor analize au adus lumină în problema fecioriei și celibatului.

Al cincilea ciclu, nn. 87-113, aplică rezultatele primelor trei cicluri la căsătorie. Papa a început făcând referire la învățătura Sf. Paul despre căsătorie din Efeseni 5,21-33. După cum scria el, "Ceea ce se găsește în pasajul din Scrisoarea către Efeseni constituie aproape o 'încununare' a celorlalte cuvinte cheie concise [adică celelalte "trei cuvinte" ale lui Cristos despre căsătorie privind divorțul, adulterul în inimă, și căsătoria în cer - materialul primelor trei cicluri]. Dacă din ele a reieșit teologia trupului în liniile sale evanghelice, simplă și în același timp fundamentală, este într-un anumit sens necesar să ținem cont de această teologie în interpretarea sus-menționatului pasaj din Scrisoarea către Efeseni" [1]. Papa a arătat că în Efeseni 5, Sf. Paul vorbește despre trup, atât în realitatea lui concretă ca masculin și feminin, adică "în destinul lui peren pentru unirea în căsătorie" [2], cât și ca imagine a Bisericii, Trupul lui Cristos. Papa a propus apoi examinarea acestor două "semnificații" ale trupului uman, în special în lumina "marii comparații" a lui Paul între căsătorie și Biserică.

Papa Ioan Paul al II-lea a mai arătat că pasajul către Efeseni a fost întotdeauna înțeles de Biserică în liturgia sa a fi o referință la sacramentul căsătoriei. Având în vedere această înțelegere, pasajul din Efeseni 5 arată calea spre o analiză a căsătoriei ca sacrament. Cu toate acestea, a înțelege căsătoria ca sacrament depinde și de Teologia trupului, deoarece "marele" principiu din Teologia trupului este sacramental: trupul este expresia persoanei. Un sacrament este un semn care face vizibil ceea ce este invizibil și împlinește ceea ce semnifică, de exemplu turnarea apei la Botez pe capul copilului indică curățirea sufletului și primirea vieții. Acest simbol face vizibilă realitatea ascunsă a acțiunii lui Dumnezeu în sufletul copilului. Dar semnul este de asemenea mijlocul prin care Dumnezeu produce schimbarea în suflet: darul harului divin.

Trupul uman este expresia persoanei. El face vizibil ceea ce este ascuns în misterul persoanei, și, în același timp, manifestarea vizibilă a persoanei implică experiențe care afectează și schimbă persoana. "Așadar, într-un anumit fel, chiar dacă la modul cel mai general, trupul intră în definiția unui sacrament" [3]. În mod evident, trupul "intră" de asemenea în teologie "pe ușa din față", deoarece acesta este mijlocul prin care Cristos a ales să se reveleze pe Sine, pe Tatăl și pe Duhul Sfânt nouă. În El, trupul a devenit prin excelență semnul vizibil al unei realități invizibile.

Rezumând ceea ce și-a propus să facă în acest al cincilea ciclu la nr. 87, și apoi schițând conținutul Scrisorii către Efeseni la nr. 88, Papa Ioan Paul al II-lea și-a început analiza detaliată asupra Efeseni 5 în nr. 89. Papa a început cu unul dintre cele mai dificile subiecte din Noul Testament pentru cultura modernă: îndemnul Sf. Paul către soții "să se supună bărbaților lor" [4]. Acest îndemn apare și în alte pasaje ale scrierilor Sf. Paul: "femeilor, fiți supuse bărbaților voștri" [5]. Pentru mulți din epoca noastră, un astfel de limbaj este extrem de ofensator și considerat a fi produsul la ceea ce este numită cultura dominată de bărbați din epoca lui Paul. Mulți ar susține că astfel de pasaje nu ar mai trebui să vadă niciodată lumina zilei, cel puțin nu în liturgie. Dar aceste texte sunt de fapt inspirate și conțin Cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie să cunoaștem semnificația lor. Mai mult, se poate spune că pasajele care sunt cel mai dificil de înțeles pentru noi și de aplicat în viețile noastre sunt tocmai acelea pe care avem nevoie să încercăm să le înțelegem și să le integrăm în vocațiile noastre.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire