pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CATEHEZĂ 

Teologia trupului
pr. Richard M. Hogan

sursa: www.nfpoutreach.org

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Capitolul VII.
Căsătoria

Secțiunea 2.
Uniunea maritală este una de supunere reciprocă

Înainte de îndemnul lui către soții, Sf. Paul folosește exact același limbaj pentru soți și pentru soții. El scrie în versetul 21 că atât soții cât și soțiile trebuie "să fie supuși unii altora în frica lui Cristos" [6]. În mod evident, "supunerea" se aplică atât la soți cât și la soții, nu doar la soții. După remarca generală din versetul 21, urmează versetul 22 adresat soțiilor, și apoi în versetul 25 Apostolul se adresează soților spunându-le: "iubiți-vă soțiile așa cum Cristos a iubit Biserica și s-a dat pe sine pentru ea" [7].

"Frica" de Cristos nu este o teamă copleșitoare, ci mai degrabă un respect plin de admirație pentru sfințenie. Cristos este Dumnezeu Fiul făcut om. În El, s-a revelat Dumnezeu. În El, Dumnezeu a vizitat poporul Său. Așa cum Petru, Iacob și Ioan au fost impresionați la Schimbarea la Față, și noi trebuie să fim întotdeauna impresionați în fața uimitorului sfânt mister al Întrupării. Deoarece fiecare dintre soți este într-o căsătorie "un alt Cristos" (Paul vorbește aici de căsătoria dintre botezați), ei trebuie să vadă unul în celălalt misterul lui Cristos. Singura atitudine adecvată în fața acestui mister este frica și așadar o supunere reciprocă pe care amândoi trebuie să i-o acorde lui Cristos. După cum scria Papa: "Misterul lui Cristos, pătrunzând în inimile lor, producând în ei acea sfântă 'frică de Cristos' (și anume evlavie), trebuie să îi conducă la a fi supuși unul altuia" [8]. Nu poate așadar exista nici o dominare a unuia asupra celuilalt.

De fapt, Papa Ioan Paul al II-lea a văzut în versetul 21 o explicație parțială a instrucțiunilor Sf. Paul către soții din versetul 22. Un alt aspect al explicației reiese atunci când Sf. Paul scrie că soții trebuie "să-și iubească soțiile" [9]. "Iubirea exclude orice fel de supunere prin care soția ar putea deveni o slugă sau o sclavă a soțului, un obiect al stăpânirii unilaterale. Iubirea îl face pe soț deopotrivă supus soției, și în consecință supus Domnului Însuși, așa cum este soția față de soț. Comunitatea sau unitatea pe care ei trebuie să o stabilească în căsătorie este constituită prin dăruirea reciprocă de sine, care este de asemenea o supunere reciprocă" [10].

Iubirea este de la Dumnezeu. De fapt, Îl numim cu această activitate pentru că aceasta ESTE CEEA CE FACE EL. Această iubire a fost revelată de Cristos, în special prin pătimirea și moartea Sa. Analizând pătimirea lui Cristos, putem vedea cinci elemente: 1. o decizie (nu voia Mea, ci voia Ta să se facă), 2. bazată pe cunoașterea în minte (răscumpărarea era necesară, din cauza păcatului strămoșesc și a tuturor celorlalte păcate ale rasei umane, pentru ca să se poată împlini ceea ce Dumnezeu a dorit pentru noi "de la început"); 3. Cristos a decis să se dăruiască pe Sine (ce ar fi putut da mai mult Cristos decât ceea de a dat pe cruce?); 4. darul Lui este permanent (El este întotdeauna Răscumpărătorul nostru care poartă rănile morții Sale); 5. și darul Lui este dătător de viață (ne dă viața harului).

Suntem creați după imaginea lui Dumnezeu pentru a iubi așa cum iubește El. Iubirea noastră trebuie să aibă aceste cinci caracteristici sau nu este iubire. Iubirea noastră trebuie să fie așadar rezultatul unei uniuni a voințelor. Cei care iubesc pe cineva îi spun acelei persoane: "Mă dăruiesc ție. Voiesc ceea ce voiești tu. Aleg ceea ce alegi tu". Acest dar este făcut în deplină libertate pentru că cel care iubește VREA să se dăruiască pe sine celuilalt. Dacă nu este făcut în deplină libertate, nu este un dar și în consecință nu este iubire. Constrângerea nu are ce căuta într-o relație de iubire. Soții și soțiile, în momentul în care rostesc jurămintele lor - în momentul ceremoniei căsătoriei - în mod liber, în cunoștință deplină de cauză, aleg să se dăruiască pe sine unul altuia. Ei aleg de fapt să spună unul altuia: Aleg ceea ce alegi tu. Doresc să fac ceea ce ceri tu. Doresc să îți fiu "supus" ție - și vice-versa. Așadar, uniunea maritală este una de dăruire reciprocă, de "supunere" reciprocă.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire