pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CATEHEZĂ 

Teologia trupului
pr. Richard M. Hogan

sursa: www.nfpoutreach.org

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Capitolul VII.
Căsătoria

Secțiunea 4.
Relația Cristos-Biserică iluminată de căsătorie, și viceversa

După ce a analizat problema supunerii reciproce și a ascultării, Papa Ioan Paul al II-lea a vorbit despre "marea analogie" dintre căsătorie și Biserică pe care Paul o schițează în Efeseni 5,22-25: "Femeile să se supună bărbaților lor ca Domnului, pentru că bărbatul este capul femeii așa cum și Cristos este capul Bisericii, trupul său, al cărui mântuitor și este. Și cum Biserica se supune lui Cristos, tot așa și femeile să fie supuse bărbaților lor în toate. Bărbaților, iubiți-vă soțiile așa cum Cristos a iubit Biserica și s-a dat pe sine pentru ea". Există de fapt patru componente în structura pe care Paul o dă analogiei. În primul rând, Paul le îndrumă pe soții să fie supuse soților lor. Următoarea componentă oferă motivația pentru soție: soțul este Cristos. Așa cum Cristos este capul Bisericii, și soțul este capul soției lui. A treia componentă schimbă ordinea elementelor din a doua. A doua începe cu soțul și declară că el este Cristos. A treia componentă începe cu Biserica fiind supusă lui Cristos și se încheie cu soțiile ca supuse soților lor. A patra componentă schimbă ordinea elementelor din prima. Prima începe cu soțiile ca supuse soților lor. A patra vorbește despre soți ca iubindu-și soțiile așa cum Cristos a iubit Biserica.

Este de asemenea vital să remarcăm, așa cum a făcut-o Papa, că nu doar Cristos este comparat cu soții și soțiile cu Biserica, ci și relația lui Cristos cu Biserica este comparată cu o căsătorie și o căsătorie este comparată cu relația dintre Cristos și Biserică. Desigur, comparând soții cu Cristos și soțiile cu Biserica, este imposibil de evitat de aici imaginea uniunii dintre Biserică și Cristos ca o căsătorie. Cu toate acestea, mai există un element în "marea analogie". Este de asemenea important de remarcat că imaginea maritală a relației dintre Cristos și Biserică există în analogia Sf. Paul simultan și împreună cu imaginea în care Biserica este Trupul lui Cristos, deoarece Sf. Paul vorbește despre Cristos ca fiind "Capul" Bisericii. "Se pare că... această analogie [maritală] [privind relația dintre Cristos și Biserică] slujește drept completare la aceea privind Trupul Mistic" [12].

Compararea căsătoriei cu relația dintre Cristos și Biserică funcționează în ambele direcții. Cu alte cuvinte, căsătoria este iluminată și mai bine înțeleasă prin relația dintre Cristos și Biserică. Dar și relația dintre Cristos și Biserică poate fi mai bine înțeleasă prin căsătorie. Papa Ioan Paul al II-lea insistă că analogia din Efeseni 5 trece de la relația Cristos-Biserică la relația soț-soție. În acest sens, relația Cristos-Biserică este un model pentru relația soț-soție. "Îndemnul autorului Scrisorii către Efeseni, adresat soților, [este] ca ei să își modeleze relația reciprocă după relația dintre Cristos și Biserică..." [13]. Cel mai adesea, cuvintele lui Paul au fost citite ca învățând că relația Bisericii cu Cristos este iluminată de relația soț-soție. Papa Ioan Paul al II-lea insista că analogia este valabilă și în cealaltă direcție. "Iubirea lui Cristos este o imagine și mai presus de toate un model al iubirii pe care soțul trebuie să o arate soției lui în căsătorie, când cei doi sunt supuși unul altuia 'în frica lui Cristos'" [14].

Unul dintre misterele profunde ale căsătoriei este acela că cei doi "devin un singur trup". Cu toate acestea, rămân persoane individuale. Sf. Paul, în Scrisoarea sa către Efeseni, pare să recunoască acest aspect al căsătoriei când vorbește despre soț ca fiind capul soției. Același aspect este aplicat lui Cristos care este "capul Bisericii", dar este de asemenea "soț". Aceste două caracteristici ("un singur trup" și a rămâne în continuare mire-mireasă) trebuie întotdeauna avut în vedere când studiem analogia Sf. Paul. "Într-un anumit sens, iubirea face ca 'eu'-l altei persoane să devină propriul 'eu': 'eu'-l soției, aș spune, devine prin iubire 'eu'-l soțului. Trupul este expresia acestui 'eu'" [15]. "Soția, fiind obiectul iubirii maritale a soțului, devine 'un singur trup' cu el: într-un anumit sens, 'propriul' lui trup" [16]. Papa chiar sugera că o "supunere" a soției față de soț "semnifică mai presus de toate 'experimentarea iubirii' în îmbrățișarea conjugală" [17]. În mod evident, dacă această interpretare este acceptată, "supunerea" soției este și mai mult rezultatul angajamentului de iubire luat prin jurămintele de la căsătorie!

"Bărbații trebuie să-și iubească soțiile ca pe trupul propriu. Cine își iubește soția se iubește pe sine. Căci nimeni nu și-a urât vreodată propriul trup, dimpotrivă, îl hrănește și îl îngrijește așa cum [face] Cristos pentru Biserică" (Efeseni 5:28-29). În acest pasaj, desigur, Sf. Paul subliniază din nou uniunea de tip "un singur trup", dar în acest context, accentul cade pe cum trebuie soțul să "își îngrijească" "propriul trup", adică trupul soției sale. Aceste rânduri ne ajută "să înțelegem, cel puțin într-un mod general, demnitatea trupului și imperativul moral de a ne îngriji de binele lui" [18]. În uniunea de tip "un singur trup" a căsătoriei, iubire este exprimată în parte prin grija unuia față de trupul celuilalt.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire