pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CATEHEZĂ 

Teologia trupului
pr. Richard M. Hogan

sursa: www.nfpoutreach.org

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior Capitolul VII.
Căsătoria

Secțiunea 6.
Sacramentul Creației și Sacramentul Răscumpărării

Însă caracterul "marital" al iubirii lui Cristos își are izvorul nu doar în "continuitatea" dintre semnul vizibil al trupului uman în Cristos și în Adam și Eva, exprimând realitatea ascunsă a lui Dumnezeu, ci și în faptul că iubirea lui Cristos conferă har, har sfințitor, sau sfințenie. Adam și Eva au fost "aleși" în Isus Cristos înainte să înceapă lumea. Adam și Eva ca primii soți au fost "în stare de har" înainte de păcatul originar și Cristos ne-a redat această stare nouă celor care trăim după păcat. "Căsătoriei dintre primul soț și prima soție, ca un semn al harului supranatural al omului primit în sacramentul Creației, îi corespunde căsătoria, sau mai degrabă analogia căsătoriei, lui Cristos cu Biserica Sa, ca 'marele' semn fundamental al harului supranatural al omului primit în sacramentul Răscumpărării" [23]. Mai mult, Papa Ioan Paul al II-lea scria: "Astfel misterul ascuns în Dumnezeu din veșnicie - mister care 'la început', în sacramentul Creației, a devenit o realitate vizibilă prin uniunea dintre primul bărbat și prima femeie în perspectiva căsătoriei - devine în sacramentul Răscumpărării o realitate vizibilă a uniunii indisolubile a lui Cristos cu Biserica, pe care autorul Scrisorii către Efeseni o prezintă asemenea uniunii nupțiale dintre soț și soție" [24].

Caracterul "marital" al iubirii lui Cristos se fundamentează pe acțiunea de a face vizibil în și printr-un trup uman misterul ascuns în Dumnezeu din veșnicie și, în al doilea rând, pe starea de har pe care Cristos a desăvârșit-o, comparativ cu starea de har a protopărinților noștri. Putem spune că a face vizibil în și printr-un trup uman ceea ce a fost ascuns din veșnicie în Dumnezeu constituie "scopul" sacramentului Creației (căsătoria dintre Adam și Eva) și al sacramentului Răscumpărării (Cristos). Efectul sacramentului Creației și al sacramentului Răscumpărării este starea de har a omenirii. Căsătoria este așadar, așa cum scria Papa, sacramentul primordial, deoarece metoda și efectele lui au fost reînnoite și reluate în sacramentul Răscumpărării și în prezența lui continuă prin Biserică. Bazându-ne pe analogia cu sacramentul Creației (căsătoria dintre Adam și Eva), putem spune că Biserica este mireasa lui Cristos deoarece fiind "un trup" cu Cristos, Biserica îl revelează pe Dumnezeu și conferă omenirii harul. Căsătoria, sacramentul Creației, a constituit fundamentul pentru cum lucrează Dumnezeu în lume.

Căsătoria este însă și unul dintre cele șapte sacramente, deoarece Cristos a ridicat această binecuvântare "care nu s-a pierdut prin pedeapsa păcatului strămoșesc" [25] la nivelul unuia dintre cele șapte sacramente, pentru a face posibil pentru toate ființele umane să trăiască în căsătorie în felul în care a fost "la început". Harurile sacramentului căsătoriei ajută cuplurile să depășească rănile păcatului și să se iubească unul pe altul așa cum Adam și Eva s-au iubit unul pe altul în Grădina Edenului înainte ca păcatul să intre în lumea lor. "Așa cum 'concupiscența' întunecă orizontul vederii interioare și privează inima de claritatea dorințelor și aspirațiilor, în aceeași măsură 'viața după spirit' (adică harul sacramentului căsătoriei) permit bărbatului și femeii să regăsească adevărata libertate a darului, unită cu conștientizarea semnificației nupțiale a trupului în masculinitatea și feminitatea lui" [26]. Trăind după spirit, adică în viața de har, soții sunt capabili să se iubească așa cum trebuie și prin același har au speranța cerului în și prin Cristos.

De asemenea, prin voința generoasă a lui Dumnezeu, ei au posibilitatea de a da o nouă viață la noi persoane care vor popula atât această lume pe pământ cât și, în cele din urmă, cu voia lui Dumnezeu, împărăția cerurilor. Căsătoria, pentru că este un sacrament, produce bucurie (deoarece soții se iubesc unul pe celălalt și sunt iubiți la rândul lor) și speranță pentru veșnicia cu Dumnezeu în ceruri. Părinții de asemenea au parte de bucurie în viața pământească a copiilor, și de speranță pentru ei de a trăi cu Dumnezeu (și cu părinții) pentru toată veșnicia. Semnul sacramentului căsătoriei este constituit de intenția soților, indicată de jurămintele lor, de a se dărui pe ei înșiși unul altuia în și prin masculinitatea și feminitatea lor. Elementul "material" al sacramentului căsătoriei îl constituie trupurile celor doi soți. Trupul și sângele lor, ca un dar al unuia pentru celălalt, pot fi comparate cu apa din Botez sau cu pâinea și vinul din Euharistie.

Trupurile lor vorbesc un limbaj - limbajul dăruirii de sine reciproce. Dacă acest limbaj exprimă adevărul - dacă ei se dăruiesc unul altuia în și prin trupurile lor - soțul și soția trăiesc sacramentul: trupurile lor devin un semn vizibil al unei realități interioare. Dacă limbajul trupurilor lor exprimă un neadevăr, atunci ei "mint". O minciună pe care o spun uneori soții cu trupurile lor este adulterul, în care unul sau ambii soți încearcă să "exprime" o dăruire de sine prin propriul trup cu cineva care nu este soțul sau soția. Fidelitatea conjugală este adevărul și adulterul este neadevărul, "o falsitate a 'limbajului trupului'... Putem spune așadar că elementul esențial pentru căsătorie ca sacrament este 'limbajul trupului' în aspectele lui de adevăr. Tocmai prin intermediul acestuia se constituie, de fapt, semnul sacramental" [27].
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire