pregateste pagina pentru tiparire

































 
 CULTURA VIEȚII 

Întrebări despre avort
pr. Claudiu Dumea

achizitionare: 15.03.2001; sursa: Editura Presa Bună

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior

17. Ce raport există între avort și demografie?

La această întrebare adepții avortului dau răspunsurile cele mai variate și contradictorii. Se practică dezinformarea și se manipulează datele reale în funcție de interes. Pe de o parte se cere legalizarea avortului pentru a ține sub control explozia demografică; propaganda în favoarea avortului încearcă să creeze o stare de panică în opinia publică, vorbind despre amenințarea planetei cu bomba P (populație), datorită creșterii populației în țările subdezvoltate. Realitatea este că țările subdezvoltate ale lumii a treia, cu mici excepții, sunt subpopulate, iar țările dezvoltate, industrializate, sunt suprapopulate. Propaganda vinde din țările bogate care fac presiuni și impun programe spre a împiedica creșterea populației în țările sărace, spre a nu se vedea nevoite să renunțe în favoarea lor la ceva din bogățiile de care dispun în prezent. Chinezii, ca buni marxiști, la început au respins malthusianismul, susținând că sporul populației nu este în detrimentul dezvoltării economice. Apoi au adoptat poziția contrară, limitând drastic numărul nașterilor. Pe de altă parte, economiștii serioși constată că o creștere a densității demografice poate fi însoțită de o mare expansiune economică: ca exemplu poate fi adus Hong Kong-ul. Un alt exemplu de informare incoerentă: unii trag semnalul de alarmă că resursele pământului sunt pe sfârșite, alții demonstrează că pământul are resurse suficiente pentru dublul populației mondiale actuale. După legalizarea avortului nu se constată însă modificări demografice considerabile.

Suprapopularea există în multe țări, de pildă în țările din America Latină, dar este o suprapopulare a capitalelor și a orașelor mari cu cartiere sărace, fără apă, fără condiții igienice, cu criminalitate ridicată și alte probleme. În schimb întinderi uriașe de pământ rămân abandonate sau sunt prost cultivate. Răspunderea o au guvernanții cu sistemele politice falimentare pe care le practică, cu centralizarea excesivă, cu crearea de industrii nerentabile etc. Politicienii corupți și incompetenți pun pe seama expansiunii demografice toate neajunsurile de care ei înșiși sunt responsabili.

Impunerea unor programe forțate de reducere a copiilor la populațiile sărace nu numai că nu rezolvă problema sărăciei, dar dă o mare lovitură acestor populații.

«O mare parte a populației lumii a treia nu are indemnizație de șomaj, nici asistență sanitară, nici pensie de bătrânețe. Acolo unde locurile de muncă sunt puține, bolile sunt frecvente și bătrânețea precoce, copiii sunt o necesitate pentru a garanta protecția, siguranța și liniștea. Așa cum a spus Milkan Singh, un țăran indian, unui cercetător: "Numai Dumnezeu știe ce s-ar alege de mine și de soția mea, ajunși prea bătrâni pentru a munci și a ne câștiga cele necesare vieții, dacă nu am avea copiii noștri."» (New Internationalist, mai 1974)

18. Ce înseamnă depenalizarea, legalizarea și deculpabilizarea avortului?

Depenalizarea înseamnă că avortul se sustrage sancțiunii penale. Dar a nu aplica o pedeapsă unui fapt pentru care nu se prevede o pedeapsă nu înseamnă că acel fapt este permis. Dacă un flămând fură o pâine și nu este pedepsit, nu înseamnă că un asemenea furt este un lucru permis.

După depenalizare urmează a doua fază: legalizarea, adică declararea prin lege că avortul nu este sancționat, nu se aplică pedeapsă, cu alte cuvinte e autorizat în anumite condiții stabilite de lege, făcând din el un drept legat de libertățile individuale.

Practic urmează o a treia fază: deculpabilizarea avortului, adică generalizarea în opinia publică a mentalității că de fapt cine comite avortul nu este vinovat. În acest caz nu se mai înțelege pentru ce legea mai prevede niște condiții prin care eventual este limitat. În mod deliberat, pentru cuvântul avort, s-au creat și s-au pus în circulație diferite expresii eufemistice care înlătură orice nuanță de culpabilitate: "contracepție post-ovariană", "reluarea menstruației", "extracție menstruală", "întrerupere de sarcină", "contracepție retroactivă" etc.

Iar pentru a abate atenția că e vorba de o ființă umană care este ucisă s-au lansat expresii ca: "produs al conceperii", "țesut fetal", "masă de protoplasmă", "unitate feto-placentară" și multe altele.

George Orwel a vorbit foarte bine despre distorsionarea limbajului prin folosirea de cuvinte care să exprime tocmai opusul realității, ducând la suprimarea conceptelor pe care le exprimă în conștiința poporului.
 

19. Este justificat avortul în caz de viol?

O asemenea situație e încărcată de patos emoțional și de compătimire. Cine ar putea să fie atât de dur și crud la inimă încât să nu-i permită avortul unei fete care a rămas însărcinată în urma unui viol și să o oblige să nască un copil pe care nu l-a voit? În realitate se abuzează de acest pretext de ordin emotiv cu scopul de a-l determina pe legislator să permită avortul pentru alte motive nedestăinuite. Avem un exemplu elocvent, petrecut în Anglia, în 1938, când avortul nu era încă legalizat. La dr. Aleck Bourne este adusă în stare de șoc grav o fată de 14 ani care rămăsese gravidă în urma unui viol. Doctorul îi face avort, apoi merge și se predă singur la poliție. La proces este achitat, întrucât procedase astfel pentru a salva echilibrul mental al fetei. Pe această sentință s-a bazat legea engleză până la legalizarea avortului în 1967. Acest caz a deschis calea avortului liber cu toată suita sa de abuzuri. Îngrozit de efectele cauzate de sentința dată la procesul său, Aleck Bourne devine în 1967 unul din fondatorii «Societății pentru Protecția Copiilor încă Nenăscuți».

Din fericire sarcinile provenind din violuri sunt extrem de rare.

«Un studiu științific, efectuat pe trei mii cinci sute de cazuri de viol tratate în spitalele din zona Minneapolis - "St. Paul", nu a descoperit nici măcar o sarcină. Studiul a acoperit o perioadă de zece ani.» (The Educator, 4 septembrie 1970)

Apoi trebuie avut în vedere că e foarte greu de dovedit că o sarcină provine din viol. Persoanele respective care au suferit violuri țin ascuns faptul, neștiind de la început dacă au rămas sau nu gravide. O fac din jenă, rușine, ignoranță sau teamă ca nu cumva, aflându-se, să nu mai găsească un partener potrivit pentru căsătorie. Când constată că au rămas gravide, e prea târziu ca să se mai poată dovedi că a fost vorba de un viol. Doar pe bază de martori. Dar în acest domeniu prezența martorilor e foarte greu de presupus.

De asemenea se știe că în raporturile sexuale sunt diferite grade de rezistență și de consimțământ din partea femeii. Orice fată abandonată poate să-l acuze pe fostul prieten de viol. Dar e imposibil să dovedească acest lucru. Ce s-a spus despre viol este valabil și despre incest, adică despre raporturile sexuale între rudele apropiate: tată și fiică, unchi și nepoată etc. Aceste cazuri sunt și mai tăinuite și sunt extrem de greu de dovedit.

Dar chiar dacă se întâmplă ca o persoană să rămână gravidă în urma violului sau a incestului, soluția nu este avortul. Există în morală un principiu foarte clar: nu poți repara o nedreptate printr-o altă nedreptate și mai mare. Femeia care a fost victima unui viol a suferit deja o traumă psihică puternică ce nu va dispărea toată viața. Dacă a rămas gravidă și ucide copilul pe care îl poartă în sânul ei, la prima traumă se adaugă una și mai gravă: e gândul care o va urmări toată viața: «Mi-am ucis copilul!» Căci oricine, inclusiv femeia violată, își dă seama că nu e drept să omori un copil nevinovat pentru păcatul tatălui său. Pentru a se preveni asemenea delicte, puterea judiciară trebuie să o protejeze mai bine pe femeie prin legi și măsuri care să descurajeze pe potențialii delicvenți. A permite avortul în caz de viol ar însemna indirect o încurajare a celor care comit violuri. Când Papa Ioan Paul al II-lea a cerut să nu fie avortați copiii concepuți în urma violurilor săvârșite de sârbii din Bosnia, apelând la Comunitatea Internațională să sprijine viitoarele mame în diferite moduri, inclusiv înfierea acestor copii, un val de proteste s-a ridicat împotriva intervenției Papei, și prea puțini și-au ridicat glasul de protest împotriva violatorilor. Concluzia: mai multă simpatie pentru delicvenți decât pentru viața unor ființe nevinovate.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire