pregateste pagina pentru tiparire

































 
 FAMILIA 

Familia creștină, încotro?
achizitionare: 14.07.2003; sursa: Editura Sapientia

capitolul urmatorCuprins EDITORIAL

FAMILIA CREȘTINĂ ȘI CĂSĂTORIA

PS Petru Gherghel,
episcop de Iași

Familia este una dintre cele mai mari valori care a fost încredințată oamenilor de către Dumnezeu, chiar de la începutul creației, când a fost creat omul bărbat și femeie. Citim în cartea Genezei: "Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu: bărbat și femeie i-a făcut. Dumnezeu i-a binecuvântat și le-a zis: creșteți, înmulțiți-vă, umpleți pământul și supuneți-l" (Gen 1,27). Un adevăr fundamental, o instituție divină asupra căreia se îndreaptă și atenția lui Isus, atunci când spune: "Nu ați citit cum Creatorul i-a creat dintru început bărbat și femeie și a zis: pentru aceea omul va părăsi tată și mamă și se va alipi de femeia sa, iar amândoi vor deveni un singur trup. Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Prin urmare, ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă" (Mt 19,4-6). Decizia lui Dumnezeu Tatăl rămâne în fața lui Isus un lucru sacru de care nimeni nu are voie să se atingă cu gândul de a-l distruge.

Familia este sfințită de către Isus, care se naște și crește într-o atmosferă de familie la Nazaret. Împlinind voința Părintelui ceresc și punând în practică învățătura lui Cristos transmisă de apostoli, Biserica a văzut mereu în sacramentul Căsătoriei o valoare umană fundamentală, o instituție umană de bază înscrisă în planul veșnic al lui Dumnezeu. În legătură cu acest aspect, iată ce spune Catehismul Bisericii Catolice:

Căsătoria, comunitate intimă de viață și de iubire conjugală, a fost întemeiată de Creator și înzestrată de el cu legi proprii. Dumnezeu însuși este autorul căsătoriei (GS 41). Vocația la căsătorie este înscrisă în însăși natura bărbatului și a femeii, așa cum a ieșit din mâna Creatorului. Căsătoria nu este o instituție pur omenească, în ciuda numeroaselor variații pe care le-a putut suferi în cursul veacurilor în diferite culturi, structuri sociale și atitudini spirituale" (CBC, 1603).

Așadar, căsătoria intră în orânduirea divină ca o piatră de căpătâi a creației, ca un climat fericit al iubirii, ca un leagăn al vieții și ca o școală a armoniei și a societății fericite.

Deoarece exprimă cel mai bine sensul și rolul familiei, căsătoria este cadrul natural în ordinea creației prin care întreaga familie umană crește și se desăvârșește, făcând ca iubirea pe care Dumnezeu a sădit-o în inima omului să fie rodnică și motiv de adevărată fericire.

Legislația civilă vede în familie celula societății, de aceea, ca să-și păstreze locul și rolul firesc în construcția societății, ea trebuie ocrotită și ajutată de către toți factorii de decizie publică.

În această ordine a lucrurilor se înscrie și Biserica, care a înțeles mereu că trebuie să ia apărarea familiei întemeiată pe căsătorie.

Dar astăzi familiile creștine trăiesc într-un context dominat de o mentalitate individualistă și secularizantă, care minimalizează rolul primordial al familiei și îl subordonează intereselor efemere și materialiste ale omului și societății. Mulți compară și tratează astăzi căsătoria ca un simplu contract între două persoane - care este supus legislației total liberale. Divorțurile și separările nu mai reprezintă decât o simplă formalitate la îndemâna oricui și fără mari eforturi și cheltuieli; avortul și toate mijloacele anticoncepționale nu sunt doar eliberate de orice control, ci uneori chiar impuse de către parlamente și constituții; dezechilibrul economic și financiar care macină și distruge coeziunea și unitatea, precum și climatul familial pentru separările determinate de lipsuri și condiții mizere de trai; mass-media care tratează cu atâta ușurință problemele contrare educației, scandaloase și mizerabile, ca violența, pornografia, drogurile și spectacolele de prost gust, toate acestea ne obligă să tragem un semnal de alarmă și să ne întrebăm: ce-i de făcut?

Nu putem rămâne pasivi în fața atâtor încercări ce se abat asupra familiei noastre tradiționale, adevăratul tezaur pentru Biserica noastră, pentru vocațiile și pentru poporul nostru. Nu trebuie să lăsăm să fie atacată această instituție divină atât de scumpă pentru Creator și atât de importantă pentru Biserică. Ne îngrijorează veștile din toate părțile și suferințele ce se abat peste familie și căsătorie: fragilitatea cuplurilor care emigrează în țările occidentale, separarea temporară sau mai îndelungată a soților în căutare de lucru, practica răspândită a avortului, controlul nașterilor prin metode ce știrbesc demnitatea persoanei umane etc.

În scrisoarea apostolică Novo millennio ineunte, Sfântul Părinte ne îndeamnă să facem în așa fel încât, "printr-o educație evanghelică tot mai completă, familiile creștine să ofere un exemplu convingător despre posibilitatea unei căsătorii trăite în mod deplin, conform planului lui Dumnezeu și adevăratelor exigențe ale persoanei umane - cea a soților, și, mai ales, cea mai fragilă, a fiilor. Familiile trebuie să fie tot mai conștiente de atenția datorată fiilor și să se facă subiecți activi ai unei eficiente prezențe ecleziale și sociale în apărarea drepturilor lor" (NMI, 47).

Pe linia acestui îndemn al papei Ioan Paul al II-lea, am cerut comisiei care pregătește și coordonează desfășurarea Sinodului diecezan să acorde o atenție deosebită familiei și căsătoriei, pentru ca toți credincioșii și păstorii sufletești din Dieceza de Iași să ajungă să conștientizeze pericolele ce se abat asupra familiei și, după o reflecție binecuvântată, să ia hotărârile cerute de fiecare caz în parte.

În aceeași ordine de idei se înscrie și numărul de față al revistei Dialog teologic, care oferă spre meditație gândurile lui Dumnezeu despre familie, pe care le găsim oglindite în Sfânta Scriptură (conferința regretatului părinte Anton Budău), valoarea unității și indisolubilității căsătoriei, reflectată în legislația civilă și canonică bizantină dintre secolele VI-X (pr. prof. dr. Mihai Patrașcu), câteva chestiuni legate de demnitatea relațiilor sexuale din cadrul familiei prezentate de Robert Lazu (tată tânăr cu patru copii), unele elemente din magisteriul papei Paul al VI-lea despre familie (pr. prof. dr. Alois Bișoc) și o antologie de texte din învățătura bogată a papei Ioan Paul al II-lea despre familia creștină, precedată de o introducere în acest domeniu magisterial, deopotrivă vast și important, făcută de pr. prof. dr. Wilhelm Dancă.

În concluzie, mă adresez tuturor și fiecărui credincios în parte din Dieceza de Iași, de asemenea, tuturor și fiecărei persoane consacrate, tuturor și fiecărui preot din dieceza noastră și îi îndemn să sprijine familia nu numai din punct de vedere spiritual, ci și material. Motivele acestei lucrări cu adevărat sfinte le preiau din documentul Familiaris consortio, un îndemn apostolic post-sinodal al papei Ioan Paul al II-lea din 1981 despre pastorația familiei creștine.

1. Familia este o "capodoperă a lui Dumnezeu", denumită în termeni mai noi "arhitectura lui Dumnezeu". El este cel ce a conceput-o și care i-a stabilit frumusețea, valoarea și legile ce o conduc. Omul poate să contribuie, și e chemat să o facă mereu, la înfrumusețarea acestei capodopere, încercând să o ocrotească, să o curețe mereu de praful și mizeria ce se poate așeza peste ea de-a lungul veacurilor, învrednicindu-se astfel să fie considerat și el colaborator și co-arhitect la această operă divină.

2. Familia, după planul veșnic al lui Dumnezeu, este o "comunitate de persoane" care contribuie la desăvârșirea iubirii conjugale și la transmiterea vieții. Părinții sunt angajați astfel la slujirea vieții dând naștere la copii, astfel încât ei realizează acea fericită combinație și conlucrare între iubirea și binele propriu cu misiunea procreatoare care asigură continuitatea vieții.

3. Familia este constituită și gândită de Creator ca o "celulă" fundamentală a societății. Prin faptul că ea asigură și slujește viața, că îi formează pe cetățenii de mai târziu, că le comunică mereu copiilor valorile umane care sunt capitale pentru o națiune, că îi introduce pe copii în societate, familia joacă un rol esențial în lume și este astfel patrimoniul comun al omenirii, fiind, așa cum o numește Conciliul al II-lea din Vatican, "prima și celula vitală" a societății (Familiaris consortio, 9).

4. Familia, după afirmația Conciliul al II-lea din Vatican și a Sfântului Părinte în Familiaris consortio la numărul 49, este pe drept considerată și numită o "Biserică în miniatură - Ecclesia domestica", unde se proclamă încă din primele zile evanghelia, se mărește necontenit credința, se îmbogățește și se desăvârșește cateheza prin trăirea în comun a adevărurilor de credință, prin exemplul părinților și al fraților mai mari și prin rugăciunea comună.

5. Familia este o comoară de mare preț care, odată descoperită, trebuie oferit totul pentru a o deține, pentru a o ocroti și, în felul acesta, pentru a fi fericiți.

În fine, pentru a trăi toate aceste valori, îndrept spre fiecare preot, suflet consacrat, tânăr și tânără, dar mai ales spre fiecare familie, un îndemn părintesc și o chemare sfântă: ceea ce Dumnezeu a creat și a realizat, omul să nu uite niciodată! Ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă!

Să rămână Dumnezeu cu iubirea sa în fiecare familie și în fiecare casă, să rămână printre și în noi climatul fericit din sânul Sfintei Treimi, pentru ca familia creștină din Biserica noastră să fie un adevărat climat de iubire și de pace, leagăn al vieții și oază de fericire.

Implorăm ocrotirea Familiei din Nazaret, a Mariei și a sfântului Iosif, pentru ca, prin harul și lucrarea Duhului Sfânt, toate familiile creștine din lume și din Dieceza de Iași să fie binecuvântate lăcașuri de fericire.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire