Tu întrebi

Răspunde pr. Alois Moraru:

În contexul Evangheliei, saracia cu duhul are o acceptie mai extinsa decât a saraciei materiale, dar nu poate sa o neglijeze total pe aceasta. Isus cere înainte de toate saracia cu duhul, dar dovada saraciei interioare este gradul de suportare sau de acceptare a saraciei reale, a suferintei, a renuntarii voluntare, a umilintei si abnegatiei. În acest sens te-as invita sa citesti doua pasaje din Evanghelia dupa Matei (10,10-39 si 16,20-23), din care sunt convins ca poti întelege multe aspecte importante pentru modul în care tinerii trebuie sa traiasca viata crestina.

Programa crestina nu este constituita dintr-o detasare irenica, poate chiar teoretica, de propriile personalisme si de propriile averi, ci este necesar ca ea sa fie si reala. Bunurile materiale precum sanatatea fizica, puterea, gloria, calitatile intelectuale sau spirituale, sunt o tentatie constanta pentru a uita de Dumnezeu sau pentru a-si pune propria încredere în valorile umane. De aceea trebuie un minimum de suferinta, saracie materiala, vreun insucces pentru ca omul sa ia cunostinta de adevarata sau fictiva sa saracie spirituala. Saracul cu duhul nu se naste astfel, ci devine si ramâne cu pretul unor enorme sacrificii si renuntari continui împotriva aspiratiilor instinctive ale simturilor, pretentiilor inteligentei, ironiilor soartei, lipsei de întelegere din partea celorlalti.

Daca am face abstractie de conditia externa a saraciei, practic ar fi vorba de umilinta. Cine este sarac "cu duhul" este deci în toate actiunile sale; expresia pare si mai intensa si mai profunda decât alta, aproape echivalenta, "sarac cu inima". Indica o alegere nu partiala sau pasagera, ci definitiva si radicala, un fel de optiune fundamentala. Nu este sarac cu duhul cine, sarman fiind, râvneste bogatia, blestemându-si propria soarta si pe Dumnezeu, asa cum se întâmpla deseori în societatea de astazi. Nu este sarac cu duhul cel care se deda la violenta, la jaf, la furt. Nicidecum nu se va putea numi sarac cu duhul cel care spera sa-l umileasca în aceasta lume pe cel bogat punându-se în locul lui, printr-o inversare a rolurilor care sa-i faca în aceasta lume bogati pe cei saraci si saraci pe cei bogati. Nu se va putea numi sarac cu duhul nici cel care se mândreste cu propria saracie si îi dispretuieste pe ceilalti. Saracia cu duhul, adica cea autentica, adevarata în fata lui Dumnezeu, nu exclude în mod necesar si totdeauna bogatia sociologica, economica. Unii prieteni de-ai lui Isus si unii dintre primii discipoli apartineau clasei sociale înalte, precum Lazar si surorile Marta si Maria, unele din femeile care-l ajutau pe Învatator în timpul ministerului sau, Iosif din Arimateea si multi altii. De fapt, a dispune de mijloace economice este numai un aspect al "bogatiei" omului, care cuprinde sub acelasi titlu bunurile inteligentei si al inimii, al culturii, artei, puterii politice, al timpului disponibil, al sanatatii, si, la un nivel diferit si superior, bunurile mai profunde ale vietii de rugaciune si de prietenie cu Dumnezeu. Saracul cu duhul va uni la absoluta si umila încredere numai în Dumnezeu promptitudinea ajutorului fata de cei nevoiasi, vointa efectiva de slujire, simplitatea raporturilor cu altii.

Aceasta prima fericire pronuntata de Isus în cadrul predicii de pe munte (Mt 5,3) este fericirea de baza, caci ea exprima atitudinea fundamentala necesara apartenentei omului la Împaratia lui Dumnezeu: atitudinea de receptivitate. Fara ea este imposibil a se lasa îmbogatit, a trai si a creste în comuniune cu Dumnezeu si cu ceilalti.

Concluzinonând, saracia despre care este vorba în proclamarea saracilor fericiti îsi are sediul în interiorul (spiritul) omului. Ea se întelege atunci într-un sens metaforic. Un spirit calificat de saracie este un spirit care nu este autosuficient si egoist, un spirit care stie sa-si recunoasca lipsa si nevoia altcuiva pentru a trai si a creste. O imagine potrivita acestui context biblic este cea a unei trestii care se apleaca sub presiunea vântului: saracul cu duhul suporta totul cu o rabdare blânda. Astfel, saracia cu duhul ni se pare o dispozitie substantiala a sufletului si se refera atât la o atitudine religioasa fata de Dumnezeu, cât si la o atitudine caritabila si sincera fata de aproapele, ceea ce îti doresc si tie.
 

Laptop Notebook      Monitoare LCD      Telefoane Mobile