pregateste pagina pentru tiparire

































 
 Tu întrebi 


 

Anamaria Ionescu din Bacău întreabă:

Aș dori să îmi dați detalii despre Joia Verde. Știu că se fac procesiuni, că este o sărbătoare a Trupului și Sângelui Domnului, dar aș vrea să cunosc mai multe detalii: de ce "verde", de unde sărbătoarea, ...

Răspunde pr. Alois Moraru:

Papa Paul al VI în enciclica "Mysterium fidei", din 3 septembrie 1965, notează: "Biserica catolică își arată cultul de adorație față de Sacramentul Euharistic nu numai în cursul Liturghiei, dar și în afara celebrării ei, păstrând cu cea mai mare grijă Ostiile consacrate, prezentându-le venerării solemne a credincioșilor creștini, purtându-le în procesiune spre bucuria mulțimii creștine... Din această credință deosebită s-a născut și sărbătoarea «Trupul și Sângele Domnului», care, în special, prin strădania slujitoarei lui Dumnezeu, fericita Iuliana de Mont Cornillon, a fost celebrată pentru prima dată în dieceza de Liege, iar înaintașul nostru Urban IV a extins-o la întreaga Biserică".

Într-adevăr, originile îndepărtate ale acestei sărbători trebuie căutate în acea înflorire excepțională a evlaviei euharistice care se constată după anul 1100. Mai aproape în timp, aceste origini le găsim în revelațiile fericitei Iuliana, superioara mănăstirii Mont Cornillon , de lângă Liege, în Belgia (1193-1258). Prima vedenie a avut-o în 1208. Fiind în extaz în timpul rugăciunii, a văzut luna strălucind de o lumină candidă, cu excepția unei porțiuni, unde o linie întunecoasă părea că o deformează; Dumnezeu i-a dat de înțeles ce înseamnă această vedenie: în Biserică lipsea o solemnitate în cinstea Preasfântului Sacrament. Ioan de Lausanne, duhovnicul fericitei Iuliana, a consultat mai mulți teologi renumiți, în special pe doi: pe Hugo de Sancto Caro și pe Iacob Pantaleon, arhidiacon de Liege, cu privire la această vedenie, de la care a primit o judecată favorabilă; drept care a insistat pe lângă episcopul de Liege să introducă în dieceza sa o sărbătoare în cinstea Sfântului Sacrament. Episcopul a căzut de acord: a fixat această sărbătoare în joia de după duminica Sfintei Treimi, în acel an 1246 celebrând-o el însuși pentru prima dată.

Între timp arhidiaconul Hugo a ajuns cardinal și delegat papal pentru Flandra; a confirmat sărbătoarea și a prescris-o clerului și episcopilor din teritoriul de jurisdicție.

La puțin timp Iacob de Pantaleon, arhidiacon de Liege și confident al fericitei Iuliana, urcă pe tronul pontifical sub numele de Urban IV (1261-1264). Desigur că nu a uitat de «festum Eucharistiae», sărbătoarea pe care el o susține cu căldură, dar se părea că momentul potrivit pentru a o extinde la întreaga Biserică întârzia să sosească. Ceea ce l-a determinat în cele din urmă să o facă, se pare că a fost o veste pe care a aflat-o pe când se afla la Orvieto; o minune petrecută într-o localitate vecină, la Bolsena. Un preot în călătorie care era muncit de îndoieli cu privire la prezența reală a lui Cristos în Sfânta Euharistie, celebrând într-o zi Sfânta Liturghie în biserica sfânta Cristina din localitatea amintită, a văzut Ostia consacrată prefăcându-se în carne, din care curgea sânge viu; sângele a pătat corporalul, altarul și câteva pietre din pardoseală. Papa a voit să vadă acest corporal. I s-a adus cu mare solemnitate la 19 iunie 1264. Papa a hotărât ca acest corporal să rămână la Orvieto, ceea ce i-a determinat pe orvietani să construiască admirabila catedrală în care este păstrat și astăzi. Peste puțină vreme, impresionat de această minune, la 11 august 1264, pe când se afla la Orvieto, papa a publicat Bulla "Transiturus de hoc mundo", prin care stabilea pentru întreaga Biserică sărbătoarea Corpus Domini. Însuși papa a celebrat cel dintâi sărbătoarea acolo la Orvieto, cu o solemnitate ieșită din comun. Sărbătoarea s-a răspândit rapid în întreaga Biserică, fiind primită pretutindeni cu entuziasm.

Documentul lui Urban IV prin care se instituia sărbătoarea «Corpus Domini» nu stabilea și o procesiune cu Sfântul Sacrament pentru această zi. Totuși, documentul o sugera sau chiar o presupunea. Nu a fost nici o intervenție pontificală care să prescrie procesiunea; cu toate acestea, ea a fost introdusă în Germania, Franța, Italia și celelalte țări creștine dintr-un impuls spontan al pietății poporului; fervoarea cu care poporul lua parte la ea era impresionantă. Era punctul cel mai strălucitor al sărbătorii. Zelul clerului, credința înflăcărată a poporului, dărnicia conducătorilor au pus peste tot ceea ce au avut, la dispoziția regelui măririi, spre a-i face cît mai triumfală trecerea pe străzile orașelor și satelor. La acest cortegiu triumfal, în rândurile maselor compacte de credincioși se aflau nobilii, principii, regii.

La început, Sfântul Sacrament era purtat în procesiune în pixide de argint sau în relicviare împreună cu relicvele pentru care fuseseră confecționate, dar adaptate în așa fel încât să se poată vedea Sfânta Ostie. După ce s-a interzis ca Sfântul Sacrament să fie purtat împreună cu moaștele, s-au confecționat monstranțe special din aur, pietre prețioase și cristal. Aceste monstranțe prin formele variate, arta și bogăția materialelor sunt monumente de o frumusețe și valoare excepțională. Monumentale erau uneori și dimensiunile lor; astfel cea din Genova folosită și azi e purtată pe rând de opt preoți.

De regulă procesiunea începea dimineața după Liturghie și dura foarte mult. Pe traseu se făceau mai multe opriri la diferite biserici sau altare construite în acest scop. Uneori la aceste opriri aveau loc mici montaje: recitări de poezii sau reprezentații ale unor texte biblice. În Germania unde era dinainte obiceiul de a se face procesiuni la câmp cu Sfântul Sacrament, noua procesiune a îmbrăcat un caracter de binecuvântare a câmpiilor și a holdelor, cântându-se ca un exorcism, la patru stațiuni diferite începutul celor patru Evanghelii.

Actualele norme liturgice referitoare la această solemnitate prevăd următoarele: "În Joia Sfântă și în solemnitatea Trupului și Sângelui Domnului, poporul creștin este chemat să cinstească în mod deosebit, prin adorație, Sacramentul minunat al Euharistiei". Iar cu privire la procesiunea euharistică: "Printre procesiunile euharistice iese în evidență, prin importanță și semnificație în viața pastorală a parohiei sau a orașului, cea anuală din solemnitatea Trupului și Sângelui lui Cristos, sau din altă zi mai potrivită din preajma acestei sărbători. Se cuvine, prin urmare, ca acolo unde împrejurările actuale o permit, iar procesiunea poate să fie cu adevărat un semn al credinței și al adorației poporului, ea să fie menținută conform dispoziției dreptului."

"În cazul unui oraș mare, când necesitățile pastorale recomandă acest lucru, cu aprobarea Ordinariului locului, se pot organiza alte procesiuni în cartierele principale ale orașului. Acolo unde în Solemnitatea Trupului și Sângelui lui Cristos nu e posibil să se facă procesiune, e bine să se facă o altă celebrare publică pentru tot orașul sau pentru principalele cartiere, în biserica catedrală sau în alte locuri potrivite. În locurile unde această sărbătoare nu este de poruncă ea este transferată în prima duminică după Sfânta Treime".

Denumirea de Joia Verde, este o denumirea populară care s-a născut datorită unei celebrări care constă în construirea de altare în căsuțe din crengi verzi, sau împodobirea altarelor cu multă verdeață, acolo unde urmează să se facă o procesiune cu Preasfântul Sacrament. În mod deosebit în localitățile rurale, credincioși se adună cu o zi înainte pentru a construi altare adăpostite de construcții din lemn acoperite cu multă verdeață și flori. Femeile creează podoabele care presupun covoare, icoane, mese și țesături artizanale. În localitățile mai mari, fiecare parte a localității se străduiește să împodobească cel mai frumos locul unde va trece procesiunea cu Preasfântul Sacrament. În fața preotului care poartă Ostensorul cu Preasfântul Sacrament, copiii, care în acel an au primit Prima Sfântă Împărtășanie, aruncă flori, îmbrăcați fiind în hăinuțe albe.

(Am compilat acestă răspuns din diferite cărți pe care le-am avut la îndemână.)
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire