pregateste pagina pentru tiparire

































 
 Tu întrebi 


 

Alina din Bacău întreabă:

De ce sunt oameni cu care pot comunica foarte ușor, iar pe alții îi simt foarte departe și cu mare efort reușesc să întrețin o conversație? Este o problemă generală sau una cu care mă confrunt doar eu?

Răspunde pr. Alois Moraru:

Problema pe care ai sesizat-o în viața proprie nu reprezintă o noutate absolută în materie de psihologie și arta comunicării (conversației). Ea este întâlnită la foarte mulți oameni, în grade și valențe diverse, de aceea nu trebuie să te consideri o tânără aparte, dar trebuie să depui un efort constant pentru depășirea acelor situații de viață în care îți dai bine seama că nu ai reacționat corect. Mai mult, dacă problema pe care ai ridicat-o se referă la conversații în vederea căsătoriei, situația trebuie tratată într-un mod aparte. În acest caz ar fi bine să aprofundezi tema, de aceea, în continuare, voi preciza doar câteva principii generale.

Când eram mici, părinții și educatorii ne-au învățat să scriem și să citim, să facem operații matematice etc. Întrucât ei ne corectau atunci când greșeam, treptat am reușit să deprindem bine abecedarul și matematica. În cazul conversației și a comunicării cu alții, lucrurile nu au stat tot așa. Puține au fost acele persoane care ne-au îndreptat atunci când vorbeam nepoliticos, când nu reușeam să ne stăpânim ieșirile nervoase, când greșeam prin cuvintele și faptele noastre. Ce să mai spunem de arta comunicării eficiente cu cei de acasă sau de la școală! De aceea, avem nevoie de o formare serioasă în această privință, care nu se mai realizează ca în anii copilăriei, ci mult mai greu, pentru că suntem încăpățânați în ideile și ambițiile noastre.

Mai mult, dacă ești o persoană publică, adică ai un climat de viață dinamic și te întâlnești zilnic cu diverși oameni, îți pot spune că într-o lună ai șansa să dialoghezi cu mai multe persoane (membri ai familiei, prieteni, colegi de muncă, vecini, necunoscuți) decât aveau oamenii care au trăit acum un mileniu, în timpul întregii lor vieți. Zilnic întâlnești fel și fel de oameni, cu temperamente și interese diverse, de aceea și modul de abordare a persoanelor trebuie să fie diferit.

O conversație bine structurată și matură se distinge prin complexitatea și bogăția ei. Ea integrează toată ființa umană, cu calitățile și carențele personale, cu deprinderile bune sau rele ale fiecărui individ. Astfel, pentru o analiză serioasă a modului în care reușim să dialogăm cu cineva, trebuie să ținem cont în primul rând de temperamentul și caracterul nostru, precum și de cele ale interlocutorului. În felul acesta vom putea constata că întâlnim persoane care se înțeleg de la prima privire, dar și situații în care unii nu pot găsi un climat propice unui dialog deschis și sincer nici după luni de cunoaștere.

Am putea insista mult asupra acestor aspecte, dar doresc să evidențiez doar unele caracteristici simple. Termenul "temperament" cuprinde fie modul în care cineva reacționează la influențele externe ale persoanei cu care dialoghează (impulsiv sau liniștit), fie consecințele pe care aceste influențe le lasă în psihicul său (momentane sau de durată). Dacă îți cunoști bine temperamentul, îți pot spune că sangvinicul reacționează prompt, dar pentru scurt timp; colericul are o reacție vie, dar de durată; melancolicul reacționează încet, dar pentru scurt timp; iar flegmaticul reacționează încet, dar durabil.

Mergând pe aceeași supoziție (că îți cunoști bine temperamentul; dacă nu, poți găsi diferite modalități de a ți-l descoperi), fără a pretinde o rețetă fixă, îți pot da câteva recomandări vizavi de modul în care poți comunica mai bine cu cei pe care îi întâlnești.

Dacă ești sangvinică, trebuie să eviți impresiile puternice ale simțurilor și vorbele repezite, care te-ar putea duce la crearea unei imagini false despre toată ființa ta. În același timp, dacă te deranjează ceva din replicile interlocutorului, ai tendința de a te aprinde imediat, indiferent de cauză, ca paiele sub acțiunea oricărei surse de căldură. Un gram suplimentar de răbdare te poate duce ușor la îmbunătățirea conversației și te ajută să învingi principalele tale slăbiciuni: nestatornicia, dezordinea, împrăștierea. Cu toate acestea, nu trebuie să neglijezi calitățile pe care le poți avea: bunăvoință, inteligență, îndeletnicire în muncă, comunicare ușoară cu orice persoană etc.

Dacă ești colerică, îți dai bine seama că te aprinzi foarte ușor dacă ceva te deranjează în conversație. Dar, ceea ce este mai grav, această flacără de mânie durează mult, uneori până la moarte. Îți este foarte greu să uiți ceea ce te-a supărat și vei reține până și expresia care te-a rănit. Spiritul răzbunător care îi caracterizează pe cei colerici te poate conduce până la sacrificarea unor bunuri materiale, a sănătății, a onoarei și chiar a vieții, numai pentru "a face dreptate". Totuși, colericul este, în mod normal, inteligent, are o voință de fier și o energie de neînfrânt, este încăpățânat, nu cedează până nu-și atinge scopul etc. Pentru corectarea acestor deficiențe trebuie să depășești zilnic mândria și încăpățânarea, propriul egoism, concentrarea asupra propriei persoane și a intereselor proprii.

Dacă ești melancolică, cred că te poți caracteriza prin câteva calități aparte: sensibilitate fizică și psihică, predispoziție pentru a te îmbolnăvi, ești gânditoare și delicată, atât în conversație cât și în activitățile cotidiene. Astfel, îți dai seama că reacționezi încet și îi învingi ușor pe aceia care sunt superficiali și prompți, te închizi adesea în tine, devii singuratică și uneori ciudată. Calitatea principală pe care o ai este aceea că posezi tăria de spirit de a suporta ușor greșelile altora și nu te enervezi decât foarte greu și rar.

Dacă ești flegmatică, trebuie să recunoști că nu ești interesată de idealuri mari și, de aceea, ești foarte neglijentă în muncă și conversație, având riscul să fi deseori ridiculizată de interlocutori și să fi considerată deseori "un țap ispășitor". Totuși, ai avantajul că poți suporta toate cu multă răbdare și stoicism.

Așadar, fiecare temperament are avantajele și carențele sale. Acestea pot fi utilizate pentru a face ceva bine sau rău, situații evidente și în cazul comunicării verbale. Pe baza acestor tendințe naturale, fiecare persoană își clădește propriul caracter. Cine dorește să se perfecționeze în arta conversației și a comunicării cu alții trebuie să se cizeleze în timp și cu multă răbdare. Este o muncă susținută și intensă, de aceea nu se poate realiza numai citind aceste rânduri.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire