pregateste pagina pentru tiparire

































 
 Tu întrebi 

Răspunde pr. William P. Saunders
sursa: Catholic Herald

Cuprins SF. CRISTOFOR, "PURTĂTORUL DE CRISTOS"
pr. William P. Saunders

publicare în Catholic Herald: 07.07.2005
publicare pe ProFamilia: 26.07.2005

Am fost în vacanță în sudul Germaniei, în Austria și în nordul Italiei. Am observat în biserici statui ale Sf. Cristofor, care pare a fi foarte popular în acele zone. Eu credeam că este un mit povestea Sf. Cristofor. Ce îmi puteți spune? - un cititor din Annandale

Da, Cristofor este un sfânt. Tradiția spune că el a murit la Lycia, pe coasta de sud a Asiei Mici, aproximativ în anul 251. Legat de viața lui există mai multe legende. Cea mai răspândită spune că era un bărbat uriaș și urât, născut dintr-un rege păgân căsătorit cu o creștină, care s-a rugat Fecioarei Maria să aibă un copil. Acest copil, pe numele lui Offerus, la maturitate a lucrat ca și "cărăuș", purtând oamenii de pe o parte pe alta a unui râu. (O altă legendă spune că până la botez l-ar fi chemat Reprobus.)

El s-a convertit la creștinism după ce a ascultat învățăturile unui călugăr pe nume Babylas. Cristofor a crezut că Domnul nostru este cel mai puternic dintre toți, mai puternic decât orice om, atât de puternic încât și satana se teme de El. Conform unei legende, într-o zi unul din cei care doreau să treacă râul era un mic copil. L-a luat în spate și a început să treacă râul, dar cu fiecare pas Cristofor simțea pe umeri o greutate tot mai mare, încât se temea chiar să nu cadă în râu să se înece. Copilul s-a prezentat apoi ca fiind Isus, iar greutatea mare a explicat-o prin greutatea lumii pe care El o poartă pe umerii săi. Conform martirologiului roman, Cristofor ar fi murit ca martir în timpul persecuției împăratului Decius, fiind străpuns de săgeți după ce nu a murit în foc.

Numele de Cristofor înseamnă "purtător de Cristos". El este sfântul patron al călătorilor, în special al celor ce merg cu mașina. Popularitatea sa a crescut în Evul Mediu. Există însă dovezi ce indică devoțiuni la Sf. Cristofor cu mult înainte: Sf. Remigius de Rheims a fost îngropat în 532 într-o biserică închinată Sf. Cristofor; Papa Grigore cel Mare (+ 604) menționează în scrisorile sale o mănăstire închinată acestui sfânt; iar breviarul mozarabic și misalul Sf. Izidor de Sevillia (+ 636) au oficii speciale dedicate sfântului Cristofor.

Sf. Cristofor este în mod special venerat în sudul Germaniei, în Austria și în nordul Italiei (care au fost parte a imperiului austriac până după primul război mondial), deoarece era unul dintre cei "Patrusprezece Ajutători", un grup de sfinți invocați încă din secolul al XII-lea în aceste zone, grup menționat în calendar la 8 august: Sf. Denis de Paris (patron împotriva durerilor de cap și rabiei); Sf. Erasmus sau Elmo (împotriva colicilor și crampelor); Sf. Blaise (împotriva bolilor de gât); Sf. Barbara (împotriva fulgerelor, focului, exploziilor, morților neprevăzute); Sf. Margareta (împotriva posesiunilor și pentru gravide); Sf. Caterina de Alexandria (patroana filozofilor și studenților, și a rotarilor); Sf. George (protectorul soldaților); Ss Achatius și Eustace (ai vânătorilor); Sf. Pantaleon (împotriva tuberculozei); Sf. Giles (împotriva epilepsiei, nebuniei și sterilității); Sf. Cyriac (împotriva posesiunilor demonice); Sf. Vitus (împotriva epilepsiei) și Sf. Cristofor (patronul călătorilor). Dominicanii germani au promovat această venerație a celor 14 sfinți în special în biserica Sf. Blaise din Regensburg (1320).

Medalii cu Sf. Cristofor, și mai ales medalii speciale pentru bordul mașinilor, se fac și astăzi și sunt folosite de credincioși. În calendare, sărbătoarea Sf. Cristofor este la 25 iulie, iar Liturghia în cinstea sa se găsește în ediția din 1962 a misalului roman, care se folosește încă la Liturghia tridentină.

Unii cred că Cristofor nu ar mai fi astăzi considerat ca sfânt. Confuzia a apărut după revizuirea calendarului liturgic de către Papa Paul al VI-lea, calendar în care sunt indicate zilele de sărbătoare ale sfinților care sunt comemorați la Liturghie. Datorită numărului mare de astfel de sărbători, acumulate de-a lungul secolelor, Conciliul Vatican II, în constituția despre liturgie, propune: "Pentru ca sărbătorile sfinților să nu fie puse mai presus de sărbătorile care celebrează misterele mântuirii, multe din ele vor fi lăsate să se celebreze la nivel de Biserică locală, națiune sau familie călugărească; vor fi extinse la Biserica întreagă numai acelea care comemorează sfinți de importanță cu adevărat universală" (nr. 111).

Datorită acestei prevederi, o comisie specială a examinat calendarul și i-a scos pe sfinții a căror existență istorică se bazează mai mult pe tradiție, decât pe fapte dovedibile, și totodată a schimbat zilele de sărbătorire a sfinților pentru a coincide cu ziua morții lor (a nașterii la Cer); de asemenea au fost adăugați sfinții recenți canonizați, care aveau semnificație universală. Mai mult, Conferințele Episcopale din fiecare națiune au primit dreptul de a adăuga sfinți care au relevanță națională, locală. Dar în nici un caz Biserica Catolică nu la "de-canonizat" pe Sf. Cristofor sau pe vreun alt sfânt, în ciuda lipsei de dovezi istorice despre viețile lor. Sf. Cristofor este încă demn de devoțiunea și rugăciunile noastre, și trebuie să ținem minte că noi toți suntem chemați să fim "purtători de Cristos".

Pr. William Saunders este preot la parohia Fecioarei Speranței din Potomac Falls și profesor de catehetică și de teologie la școala Notre Dame din Alexandria, SUA.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire