pregateste pagina pentru tiparire

































 
 ISTORIE 

Antichitatea și Evul Mediu
pr. Ioan Bota

achizitionare: 20.04.2002; sursa: Casa de Editură Viața Creștină

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior PARTEA I
ANTICHITATEA CREȘTINĂ (anii 30-800 d.Cr.)

3. ACTIVITATEA ȘI PRIMATUL SFÂNTULUI PETRU

După ce fusese arestat la sărbătorile Paștilor, în anul 42, de către Agrippa în Ierusalim, Sfântul Petru fu eliberat, contrar dorinței evreilor, de un înger, și plecă să viziteze comunitățile creștine fondate în diverse locuri, între care și cea din Antiohia, fondată de Sfântul Pavel și Barnaba, unde avură loc discuții cu privire la primirea păgânilor la creștinism fără respectarea obiceiurilor iudaice, inclusiv circumciziunea, însă Petru, după ce vizită și Roma în anul 42, se reîntoarce la Ierusalim, unde la Conciliul din 51, împreună cu Iacob și Paul, determină adunarea să adopte hotărârea de a nu se respecta obiceiurile iudaice pentru candidații păgâni la creștinism. În Antiohia li s-a dat adepților lui Cristos numele de: Christianoi, Criatianus, Creștini (Faptele Apostolilor 16, 6). Sfântul Petru revine la Roma, fondând prima Biserică creștină și, în anul 54, din cauza unei răscoale, evreii sunt expulzați din Roma, fiind silit și Sfântul Petru să părăsească orașul cu o parte din ceata lui de credincioși. Revine la Roma în anul 63. Persecutați de împăratul Nero, creștinii sunt supuși la suplicii îngrozitoare, în timpul cărora sunt martirizați și Sfântul Petru răstignit, la cerere cu capul în jos, iar Sfântul Pavel decapitat, fiind cetățean roman, ambii în anul 67.

Sfântul Pavel, însoțit de medicul grec Luca, predica Evanghelia în orașele grecești (la Atena, propovădui Învierea), potrivit căreia păgânismul fără lege și iudaismul cu lege, au dat dovadă de neputință și trebuie sa facă loc unei forme superioare de religie, a lui Cristos, care înlocuiește legea lui Izrail și eroarea neamurilor, această Evanghelie aducând atât mântuirea evreilor, cât și a neamurilor, prin Biserica lui Cristos.

Primatul Sfântului Petru față de ceilaiți apostoli și ucenici ai lui Cristos rezultă atât din poruncile Mântuitorului, cât și din exercitarea acestui primat de însuși Sfântul Petru în mod conștient.

Mântuitorul îl face cap văzut al Bisericii Sale când îi schimbă numele din Simon în Chefa (piatra): "Tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica Mea" (Matei 16, 18) și îi dă și puterea de a conduce turma Sa de credincioși: "Paște mielușeii Mei!" ... "Paște oile Mele!" (Ioan 21, 15-17). Evangheliștii, ori de câte ori dau lista apostolilor, totdeauna îl pun în locul întâi pe Sfântul Petru. Chiar și când povestesc evenimente la care au luat parte mai puțini apostoli, Petru nu lipsește, e cel dintâi amintit. De fiecare dată "Petru și ceilaiți" este amintit, deși nu era el cel mai bătrân, ci fratele său, Sfântul Andrei, nici cel mai iubit, ci Sfântul Ioan, dar era amintit pentru că era desemnat Capul Bisericii lăsate de Isus. Apostolul Petru este numit chiar în Sfânta Scriptură "căpetenia lor", primul între cei 12 apostoli, lucru pe care îl confirmă și Sfânta Tradiție (1. Eusebiu Popovici, Istoria bisericească universală și statistică bisericească, Cartea I, ed. II, București, 1925, pg. 17). Petru însuși era convins de această misiune a sa și, de aceea, o și exercita ca atare: După moartea lui Iuda, alege pe Matia ca apostol în locul celui spânzurat; predică primul Evanghelia la Coborârea Sfântului Spirit (Cincizecimea) și instituie prima comunitate creștină cu acest prilej. El reprezintă Biserica în fața Sinedriului evreiesc. Pedepsește pe vrăjitorul Simon, pe Anania și Safira. Prezidează în anul 51 Sinodul Apostolic din Ierusalim și hotărăște ca păgânii convertiți la creștinism să nu urmeze prescripțiile legii mozaice, inclusiv circumciziunea. Încreștinează primul păgân, pe Corneliu, Sutașul din Cezareea. El este primul Papă al Romei. Împreună cu Sfântul Pavel, a fondat Biserica Romei, ne spun Sfântul Clemente și Sfântul Ireneu. Evanghelia predicată de Sfântul Petru la Roma a scris-o Sfântul Marcu (2. Charles Poulet, Histoire de L'Église, tom. I, Paris, 1941, pg. 34).
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire