pregateste pagina pentru tiparire

































 
 ISTORIE 

Antichitatea și Evul Mediu
pr. Ioan Bota

achizitionare: 20.04.2002; sursa: Casa de Editură Viața Creștină

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior PARTEA I
ANTICHITATEA CREȘTINĂ (anii 30-800 d.Cr.)

17. PAPII SECOLELOR AL VI-LEA Șl AL VII-LEA

  1. Sfântul Hormisdas (514-523), înainte de a primi diaconatul, fusese căsătorit și avea un fiu (se presupune că pe Silveriu, care devine papă în 536). Se ocupă cu succes de împăcarea cu Constantinopolul și combate cu tărie ereticii.

  2. Sfântul Ioan I (523-526), constrâns de Teodoric pleacă la Constantinopol pentru a obține de la împărat revocarea edictului împotriva arianilor apărați de acesta. E primul papă care vizită Constantinopolul. La reîntoarcerea în Italia, la Ravenna, reședința lui Teodoric, este arestat și închis, murind prin înfometare și tortură.

  3. Sfântul Felicius IV (526-530) a fost ales prin voia explicită a lui Teodoric, având norocul de a se bucura și de favorul poporului roman, care acceptă impunerea lui Teodoric. Se ocupă pașnic de restabilirea păcii cu Ostrogoții.

  4. Bonifaciu II (530-532). Papa Felicius IV, temându-se de amestecul împăratului, înainte de moarte își desemnă succesor pe prietenul său, Bonifaciu, dar poporul roman îl voi pe un oarecare Dioscuros. Problema se rezolvă prin moartea naturală a pretendentului Dioscuros și astfel Bonifaciu își exercită pontificatul, în ultimii doi ani făcând numai bine.

  5. Sfântul Ioan II (533-535) se numea Mercurius când era păgân, dar pentru a nu avea un papă cu numele unei divinități păgâne, se luă obiceiul de a schimba numele papei nou ales. Așa își schimbă numele în Ioan, după care toți papii ulteriori își schimbau numele în momentul alegerii lor. Sub el dispăru Senatul Roman. Trebui să lupte împotriva călugărilor "Acemiți" (ce însemna: aceia ce nu dorm niciodată), fiindcă aceștia erau eretici, împotriva învățăturii Sfintei Treimi.

  6. Sfântul Agapet I (535-536), din cauza spânzurării reginei Amalasunta, soția lui Teodoric, trebui să potolească ruptura apărută între Constantinopol și Ravenna. Astfel, plecă la Constantinopol, dar muri acolo pe neașteptate. Rămășitele lui pământești au fost aduse cu venerație la Roma.

  7. Sfântul Silveriu (536-537). În acești ani Roma era ocupată de Goți. Împăratul voia să se facă stăpân pe toată Italia și "să salveze" pe papa. Trimise pe comandantul său, Belisariu, care cuceri Roma și acuză pe Papa de trădare și îl exilă. Silveriu muri, înfometat, în exil la Palamaria.

  8. Vigilius (540-555). Alegerea sa a fost impusă de Teodora, împărăteasa Orientului, soția lui Iustinian, care voia să dea importanță și să impună monofizismul. Vigilius, odată ales Papă, nu mai ascultă de Teodora și condamnă monofizismul. Soldații împăratului îl constrânseră pe Vigilius să vină la Constantinopol, obligându-l să întrerupă Missa. Ajungând în fața împăratului zise: "Puteți încerca să mă arestați, dar nu puteți să-l faceți prizonier pe apostolul Petru". Izolat și terorizat, Vigilius cedă după zece ani, întorcându-se la Roma, dar, în timpul călătoriei, ajuns la Siracuza, moare pe drum.

  9. Sfântul Pelagius I (555-561) se preocupă de restabilirea păcii între Orient și Occident. Acuzat de erezie, se apără cu curaj și tărie.

  10. Sfântul Ioan III (561-574) dădu un mare impuls vieții mănăstirilor, după noua regulă a Sfântului Benedict. Restaură de asemenea catacombele.

  11. Sfântul Benedict I (574-579) domni într-o perioadă marcată de invazia Longobarzilor și de o mare foamete.

  12. Sfântul Pelagius II (579-590) era got de origine, dar născut la Roma și fusese călugăr benedictin. Luptă împotriva Longobarzilor, chemând în ajutor prima dată pe cei din Constantinopol, apoi pe Franci. Muri de ciumă.

  13. Sfântul Grigore cel Mare (590-604). Călugăr și fondator de mănăstiri; om de mare caritate, se opune ferm lui Agilulfo care, în fruntea Longobarzilor, a vrut să distrugă Roma. Converti pe Teodolinda, soția lui Agilulfo, care și-a botezat fiul: Adaloaldo. Botezul a fost însoțit de schimburi de daruri, între care "Coroana de fier" a regilor Italiei. A fost primul Papă care se iscălea "sluga slugilor lui Dumnezeu" și inițiatorul cântecului liturgic care apoi se numi "gregorian". De la el ne-au rămas diverse opere literare, după care a bine-meritat să se numească "cel Mare".

  14. Sabinianus (604-606). Despre el știm că avea o metodă pastorală opusă papei care l-a precedat. Urât de toți, despre el se povestesc curioase legende.

  15. Bonifacius III (în 607). Pontificatul lui dura 8 luni și 22 de zile, în care a fost păstrătorul dreptății, pacienței, binefacerilor, elocvent și evlavios, după cum scrie în epitaful său.

  16. Bonifacius IV (608-615) era călugăr benedictin. Sub pontificatul său au fost ani teribili de ciumă. Oricum, trebuie pomenit că, de acord cu împăratul Foca, transformă Panteonul roman în templu creștin dedicat Sfintei Fecioare Maria Regină și tuturor Sfinților Martiri. Consacrarea avu loc la 1 noiembrie 609. Din acest eveniment se născu sărbătoarea tuturor Sfinților, fixată la 1 noiembrie în fiecare an.

  17. Sfântul Adeodat I (615-618) era poreclit "Deus dedit" - "Dumnezeu a dat". S-a înțeles cu Longobarzii și a îmbunătățit relațiile cu Bizantinii. În timpul său, Cosroe, regele perșilor, a cucerit Ierusalimul și a transportat rămășițele Sfintei Cruci, în anul 629. De la el ne-a rămas cel mai vechi sigiliu papal.

  18. Bonifacius V (619-625). Sub el apăru islamul, dușmanul distrugător al creștinismului.

  19. Onoriu I (625-638) combătu energic monotelismul, pentru care a fost acuzat de erezie. Va fi reabilitat de Papa Ioan IV în anul 640. Făcu multe opere de construcție și împodobiri de biserici.

  20. Severinus, în 640. Ales după doi ani de vacanță pontificală, pontificatul său dură două luni și patru zile.

  21. Sfântul Ioan IV (640-642) se preocupă de evanghelizarea slavilor, este autorul unei apologii (operă de apărare) despre papa Onoriu I, care-i servi la reabilitarea predecesorului său acuzat de erezie.

  22. Teodor I (642-649) combătu energic monotelismul.

  23. Sfântul Martin I (649-655) a fost mare adversar al monotelismului, sfidând ura împăratului, condamnat pentru erezie monotelită. Împăratul trimise un călău plătit cu însărcinarea să-l ucidă pe papă în timpul Liturghiei. Este arestat, dus la Constantinopol și muri exilat în Crimeea.

  24. Sfântul Eugeniu I (654-657) luptă împotriva ereziei și împotriva împăratului, care nu se vindecase de ea.

  25. Sfântul Vitalianus (657-672) s-a împăcat cu împăratul Constant II, care veni la Roma, primit cu triumf. Ca Papă, autoriză folosirea orgăi în celebrarea serviciilor divine.

  26. Adeodat II (672-676). Sub pontificatul lui, Roma a fost jefuită de împăratul Constant II. Ce triumf! Tezaurele Bisericii romane au fost transportate de împărat, dar au fost oprite în Sicilia din cauza morții împăratului. Aceste imense tezaure au fost apoi răpite de arabii din Alexandria Egiptului, când aceștia au ocupat Sicilia.

  27. Donos I (676-678), numit "di Domino", împăcă schisma cu Ravenna, care pretindea că ar fi "superioară" Romei.

  28. Sfântul Agaton (678-681). Când a fost ales papă avea 100 de ani. Pontificatul său dură trei ani, șase luni și 4 zile. Se știe că a fost un taumaturg și s-a făcut iubit de toți.

  29. Sfântul Leon II (682-683) a fost înzestrat cu multă elocință; pontificatul său dură 10 luni și 17 zile.

  30. Benedict II (684-685) era un papă generos și conciliant. Se știu puține despre el.

  31. Sfântul Ioan V (685-686). Cu el a început seria unor papi de origine orientală. Se știu puține despre viața lui.

  32. Conon (686-687). Clerul roman voise pe un oarecare Petru; armata voia pe un oarecare Teodor; renunțară însă în favoarea lui Conon. De asemenea, și poporul, ca al treilea votant, îl acceptă pe Conon, care pontifică însă numai 11 luni.

  33. Sfântul Sergiu I (687-701) a fost ales ca un compromis între Teodor și un oarecare Pascal, care era pe jumătate cuceritorul Romei, stăpânul ei. Acestuia i s-a opus împăratul Iustinian II, care l-a adus prizonier la Constantinopol. Poporul însă se răzvrăti, iar împăratul rămase înșelat. Acest papă restaură multe biserici și făcu câteva îmbunătățiri în ogorul liturgic (50. Giuseppe Giani, Storia delia Chiesa, Milano, 1979, p. 100-105).


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire