pregateste pagina pentru tiparire

































 
 ISTORIE 

Antichitatea și Evul Mediu
pr. Ioan Bota

achizitionare: 20.04.2002; sursa: Casa de Editură Viața Creștină

Cuprinscapitolul anterior PARTEA II
EVUL MEDIU (800-1517)

42. PAPII SECOLELOR AL XVI-LEA ȘI AL XVII-LEA

Până la Conciliul de la Trento

  1. Pius III (1503), un adevărat om pios, a pontificat doar 25 de zile.

  2. Iuliu II (1503-1513) s-a dorit un papă războinic, având prima preocupare recucerirea teritoriilor pierdute: Bologna, Veneția și Parma, lansând, pentru prima dată, ideea unificării Italiei într-un singur stat, anticipând, cu 300 de ani, "risorgimonto italiano" din secolul al XIX-lea. Sub el s-a inițiat măreața operă a reconstruirii Bazilicii Sfântul Petru din Vatican. A fost un mare mecenat al artiștilor, îndeosebi al lui Michelangelo și Rafael.

  3. Leon X (1513-1521), spirit blând, împăciuitor, i-a iertat pe cardinalii adversari, chiar și pe Machiavelli, marele său adversar direct. Pe Francise I, regele Franței, îl opri, cu prietenie, să cucerească Roma. Pe Luther îl crezu un frate bețiv și-l duru faptul că a trebuit să-l excomunice ca eretic. A fost un sprijinitor al artiștilor și continuator al zidirii Bazilicii Sfântul Petru.

  4. Adrian VI (1522-1523) a fost pedagog al împăratului Carol V. Primi alegerea de papă numai ca să nu ofenseze pe Dumnezeu, căci nu se dorea pontif, de aceea nu primi onoruri. Reformă Curia Romană, excluzând din ea paraziții, curtezanii, poetii închipuiți și bufonii.

  5. Sfântul Clemente VII (1523-1534) a fost de partea regelui Franței, în lupta dintre Franța și Spania; poporul roman ajunse să strige: "Trăiască regele Franței, împăratul întregii lumi!". Căzând prizonier Francise I, se constitui Liga Sfântă pentru eliberarea Italiei de sub dominația germano-spaniolă. Carol V făcu să intervină Georg Frundsberg cu 13.000 de luterani fanatici; care înfăptuiră "masacrul Romei", 6 zile de măceluri oribile. Carol fiind iertat se pocăi, dar apăru problema lui Henric VIII al Angliei, care pretinse divorț pentru a se căsători cu Ana Boleyn. Papa muri de atac de inimă provocat de Schisma Anglicană.

  6. Paul al III-lea (1534-1549) își dedică viața "Reformei Catolice" care începu prin Conciliul de la Trento, inaugurat în 13 decembrie 1545.

După Conciliul de la Trento (1545-1563)

  1. Iuliu III (1550-1555), ales după 3 luni de conclav, prin compromis, deveni susținătorul reformei Curiei Romane acoperită de trei păcate: avariția, nedreptatea și luxul. Renunță la redobândirea cetății Parma, pentru a nu provoca război. Se preocupă mult de reîntoarcerea Angliei la catolicism și de continuarea Conciliului Tridentin, murind din cauza unei cure dietetice greșită.

  2. Marcel II (1555) fu imortalizat prin frumoasa "Missă" pe care marele muzician Pier Luigi da Palestrina i-a dedicat-o, deși la început se opuse oricărei celebrări liturgice cu orice gen de muzică, pentru a curma abuzurile rușinoase. Dar, dedicându-i-se Missa de către Palestrina, abandonă propunerea de suprimare a muzicii polifonice. Nu accepta aniversări în onoarea lui, nici nepotisme, gândindu-se chiar la desființarea Gărzii elvețiene. Toți cei ce doreau timpuri noi, nădăjduiau în el, dar el muri numai după 20 de zile de pontificat.

  3. Paul IV (1555-1559) avea deja 79 de ani când a fost ales papă prin compromis. Adevărat literat, caracter îndrăzneț și vioi, s-a ocupat energic de reforma Bisericii.

  4. Pius IV (1559-1565), după 4 luni de conclav, este ales și aclamat. A fost protector al nepotului său Carol Borromeo, "mâna dreaptă" a papei, prin al cărui merit reîncepu și se încheie Conciliul de la Trento. Complotul împotriva sa din cauza reformelor îl supărară grav și muri în brațele Sfântului Carol Borromeo și Sfântului Filip Neri.

  5. Sfântul Pius V (1565-1572) duse o viață de extremă penitență. Luptă pentru aplicarea Reformei bisericești, alungând majoritatea prostituatelor din Roma, care se numărau cu miile. Dădu impuls Inchiziției și voi să aplice Conciliul prin 102 bule, în numai 5 ani. Sub pontificatul său a avut loc marea victorie navală repurtată împotriva turcilor la Lepanto, în 1571.

  6. Grigore XIII (1572-1585). În aplicarea canoanelor Conciliului, se produse dezorganizare. El are merite în fondarea Universității Teologice din Roma, azi Universitatea Gregoriană. Tot el introduce calendarul gregorian. În timpul său are loc crunta "Noapte a Sfântului Bartolomeu", în Franța. Unica lui consolare a fost succesul misiunilor în China și Japonia.

  7. Sixtus V (1585-1590). Cu mâna de fier, a restaurat ordinea în Roma, apoi se dedică operei edilitare a Cetății, ridicând Obeliscul în Piața Sfântul Petru, Cupola Sfântului Petru, Universitatea din Roma și Biblioteca Vaticană. Este îngropat în bazilica Sfânta Maria Maggiore, într-un mormânt de el pregătit.

  8. Urban VII (1590) i-a ajutat mult pe săraci. A murit de malarie după numai 13 zile de pontificat.

  9. Grigore XIV (1590-1591). După "profeția Sfântului Malachia", care circula în popor, trebuia ales cardinalul Simoncelli, dar conclavul îl alese pe milanezul Niceolo Sfrodato, numit apoi papă Grigore XIV. Mare ascet, blând, simplu, naiv și fără autoritate, a fost înconjurat de persoane obtuze și incompetente. În timpul său muri de ciumă, în Roma, Sfântul Aloisiu Gonzaga.

  10. Inocențiu IX (1591), erudit, generos, foarte slab din cauza pocăinței foarte aspre, a făcut multe reforme bune, dar a murit la numai două luni după numire, poporul socotindu-l un sfânt.

  11. Clemente VIII (1592-1605), bun politician, supuse pe Henric IV al Franței, iertă pe Filip II și așteptă diplomatic moartea acestuia, pentru a-l domina pe Filip III, succesorul. Condamnă familia Cenci (mama, fiica și fiul) fiindcă și-au ucis tatăl. Condamnă pe Giordano Bruno, dominican, păgân și panteist, care justifica prostituția și admitea poligamia, ca și violența. După 6 ani de proces, Giordano Bruno este ars pe rug, în 17 februarie 1600. A purtat corespondență cu Mihai Viteazul, domnitorul român, pe care-l protejă împotriva dușmanilor săi maghiari și austrieci. Muri de apoplexie după 13 ani de pontificat.

  12. Leon XI (1605), ales la 1 aprilie, întronat în 10 aprilie, luă în stăpânire reședința pontificală Sfântul Ioan din Lateran dar, în aceeași zi, muri.

  13. Paul V (1605-1621), simplu, pios, sever, favoriză pe nepotul său Scipione Borghese, care construi faimoasa vilă Borghese, numită "delicia Romei". Luptă împotriva Veneției dominată de ex-teologul Paul Sarpi; lansă excomunicarea împotriva Dogelui și interdicția împotriva Veneției.

  14. Grigore XV (1621-1623) a fost un eminent jurist, mecena al artiștilor, autor al constituției "Aeterni Patris Filius" ce introduce o severă ordine în secretul conclavului. Fondă, în 1622, Congregația "De Propaganda Fide", ministerul pentru misiuni.

  15. Urban VIII (1623-1644) a fost un om cu largi vederi, generos, însă favoriză nepotismul. Cumpără Castelul Gandolfo și regulariză disciplina pentru declararea sfinților, aflată în vigoare și azi. Sub el este condamnat Galileo Galilei, care muri în 1642, cu binecuvântarea Papei. Acesta, de fapt, a fost străin de condamnarea lui Galileo, condamnare făcută de un tribunal bisericesc ce urma ideile "științifice" ale timpului.

  16. Inocențiu X (1644-1655), ales după două luni de conclav, a trebuit să lupte imediat împotriva a trei cardinali din familia Barberini (nepoții precursorului său), acuzați că s-au îmbogățit din averile Bisericii. În timpul pontificatului său, în viața curții Vaticanului s-au amestecat soția și nora fratelui său, Pamfiliu Pamphili, fapt ce a umbrit pe nedrept și viața papei, atrăgând multe calomnii la adresa lui. Sub pontificatul său s-a încheiat Pacea de la Westfalia, potrivit căreia orice religie e validă și fiecare cetățean poate considera bună acea credință care este a suveranului său. Condamnă Jansenismul, în 31 mai 1651. Când muri, corpul său fu expus trei zile în catedrala Sfântul Petru și nu avu nici măcar omagiul părinților săi.

  17. Alexandru VII (1655-1667) excela prin bunătate, cultură și înțelepciune. Ținea totdeauna în mână un crucifix pentru cinstirea lui Cristos. În timpul pontificatului său este convertită la catolicism regina Cristina a Suediei, renunțând la coroana regală.

  18. Clemente IX (1667-1669) era autor de piese de teatru, care serviră la ridicarea moralității teatrului roman. Fu iubit pentru marea sa bunătate, având ca motto: "Clemente cu alții, dar nu cu sine". Se spune că deveni proverbial cuvântul său: "Aprobăm". Își dedica zilnic ore pentru mărturisirea poporului, în Bazilica Sfântul Petru. În fiecare zi prânzea cu câte 13 săraci și-i servea el însuși; vizita des bolnavii. Muri de inimă, după o viață de sfânt.

  19. Clemente X (1670-1676), ales după 4 luni de conclav împotriva dorinței lui, având deja 80 de ani, fu adus pentru instalare în Capela Sixtină. Avea temperament de înger, dar nu știa să guverneze, încredințând practic conducerea Bisericii ajutorului său, cardinalul Paluzzi.

  20. Inocențiu XI (1676-1689) se rugă în genunchi să nu fie ales papă. Hotărî suprimarea festivităților încoronării pentru a da banii săracilor. Dezrădăcină orice nepotism. În timpul său turcii asediară Viena (1683), iar meritul înfrângerii turcilor a fost atribuit protecției Sfintei Fecioare. Hotărî construirea unei biserici dedicată victoriei Sfintei Maria . Trebui să lupte împotriva lui Ludovic XIV al Franței pentru "cele patru articole galicane". Muri împăcat cu regele francez.

  21. Alexandru VIII (1689-1691) avea 79 de ani, dar era încă destul de lucid. A fost nepotist, dar este ultimul papă defăimat pentru obiceiul favorizării rudeniilor. Pentru această slăbiciune a fost răsplătit cu o mare nerecunoștință.

  22. Inocențiu XII (1691-1700) avea 76 de ani, dar era încă sănătos și viguros, iubit de toți. Stârpi definitiv plaga nepotismului, interzicând orice serviciu rudeniilor papei. Avu o mare dragoste pentru săraci, pe care-i numea "nepoții mei". Dădu palatul din Laterano, sediul papei, săracilor. Trăia cu două lire pe zi, restul dându-i săracilor. Populația îl purta în triumf, deshămând caii de la căruța papală și purtându-l pe umeri. Avu curajul să-l îmblânzească și să-l supună pe Ludovic al XIV-lea și nu ezită să rupă relațiile cu Viena din cauza obrăzniciei ambasadorului vienez. Luptă împotriva quietismului, supunându-l pe Fénelon. Este pomenit pentru că a construit palatul Montecitorio, care deveni reședinta Papei.


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire