pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Despre Anul liturgic catolic si ortodox, dupa ritul apusean si rasaritean

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior ANUL LITURGIC
curs din 1984

Cap. VI: TIMPUL PASCAL

1. Data sărbătorii Paștelui

Prima parte a problemei care a agitat lumea creștină a fost o problemă liturgică: data celebrării Paștelui. Cei mai vechi scriitori creștini (Tertullian) prin cuvântul Paști indică fie moartea, fie învierea Domnului în funcție de etimologie: Pascha = Passio sau: Pascha = Transitus = trecerea de la moarte la viață.

Deja din secolul I, întreaga Biserică era de acord că trebuie să celebreze aniversarul morții răscumpărătoare și pe cel al învierii lui Cristos, adică Pascha nostrum, Paștele creștin care a înlocuit Paștele iudaic; cât privește data, însă, nu exista uniformitate completă.

Erau în vigoare două tradiții; cea asiatică și cea romană. Comunitățile din Asia Mică, considerând că țin tradiția apostolilor Filip și Ioan, celebrau Pascha crucifixionis (patima Domnului) la 14 nissan, exact când cădea Paștele evreilor, în orice zi a săptămânii ar fi căzut, ceea ce făcea ca mulți să urmeze ritul iudaic, inclusiv jertfirea mielului pascal. Nu știm când sărbătoreau învierea (Pascha resurrectionis). Postul se încheia la 14 nisan. Bisericile occidentale, în schimb, urmau tradiția romană atribuită sfântului Petru. Tineau cont de 14 nisan, zi în care comemorau patima, dar comemorau întotdeauna Invierea în duminica succesivă, când încheiau postul. Din cele două elemente ale unicului mister pascal, Roma accentua învierea, bisericile din Asia patima.

Din această diversitate de tradiții s-au născut curând neînțelegeri. S-au accentuat către anul 150 pe vremea papei Anicet. Sfântul Policarp vine de la Smirna la Roma, încercând să-l convingă pe papa că unica uzanță admisibilă e cea orientală. Nu reușește; se despart totuși, în relații bune. Polemica devenea tot mai vie, dificultățile tot mai mari. Papa Victor intervine energic spre a pune capăt discuțiilor. Sinoadele ținute, marea majoritate a episcopilor au adoptat uzanța romană. Episcopii din Asia Mică s-au opus; papa e gata să-i separe de la comuniunea bisericească. La intervenția sfântului Irineu, papa renunță la această măsură drastică; cu toate acestea, e sigur că asiaticii au sfârșit prin a adopta uzanța romană.

Odată ce toată lumea a căzut de acord ca Pascha resurrectionis să se celebreze duminica, rămânea de stabilit în care duminică să se celebreze. Aici controversa pascală intră în a doua fază.

Bisericile din Siria în frunte cu cea din Antiohia, au adoptat modul de a calcula al evreilor, astfel încât Paștele cădea întotdeauna în duminica imediat următoare lui 14 nisan.

În schimb, la Alexandria și la Roma o asemenea atârnare de practica evreiască părea umilitoare; ca atare, începând cu secolul III, aceste biserici au recurs la niște calcule proprii pentru a fixa data Paștelui, independent de sistemul evreiesc, în așa fel încât sărbătoarea să nu cadă înainte de echinocțiul de primăvară. Alexandrinii fixaseră echinocțiul la 21 martie, iar romanii la 18 martie: motive de certuri infinite care dădeau ocazie păgânilor să râdă de creștini. Intervenția Conciliului din Niceea (325) a fost binevenită. Conciliul a hotărât următoarele:

- Paștele trebuie să cadă întotdeauna duminica.

- Nu va fi celebrat niciodată cu Paștele iudaic; când cade odată cu acesta, se amână cu o săptămână.

- Se fixează în prima duminică după 14 nisan, dar calculat nu după sistemul iudaic, ci după un sistem care să nu permită să cadă înainte de echinocțiu.

Echinocțiul de la Alexandria sau cel de la Roma? Conciliul nu se pronunță, dar e sigur că e preferat cel de la Alexandria, de vreme ce părinții conciliului încredințează episcopilor de Alexandria misiunea de a anunța în fiecare an data Paștelui Scaunului apostolic, pentru ca acesta să-l transmită apoi bisericilor din Occident.

Din păcate, eforturile părinților de la Niceea nu au dat practic rezultatele așteptate. Divergențele au continuat și, la numai un an de la conciliu, romanii și alexandrinii țineau Paștele în zile diferite. Divergențele au continuat, cu toate eforturile ulterioare de unificare.

În 526 Dionisie cel Scurt a reușit să compună pentru latini un tabel pascal cu un ciclu de 19 ani care se potrivea cu cel alexandrin. Acest sistem s-a impus încetul cu încetul astfel încât în secolul VIII toate bisericile latine celebrau Paștele la aceeași dată.

Deoarece data paștelui poate oscila foarte mult, a fost în secolul V-VII o largă mișcare de a stabili această sărbătoare la o dată fixă. Astfel în Gallia s-au ales zilele de 25 și 27 martie pentru patima, respectiv învierea Domnului deoarece, conform unor scriitori vechi ca Tertullian, Ipolit, Epifaniu, acestea ar fi zilele aniversare ale celor două evenimente. Aceste inițiative nu au găsit ecou prea mare; de aceea nu au avut urmări.

În timpurile noastre sărbătorirea în aceeași zi a Paștelui în bisericile orientale și cele latine e mai dorită ca oricând.

Conștient de acest lucru Conciliul II Vatican prevede în Adaosul la Constituția Liturgică:

"Sfântul Conciliu nu are nimic împotrivă ca sărăbătoarea Paștelui să fie fixată într-o anumită duminică din calendarul gregorian, cu condiția să se facă cu consimțământul celor care sunt interesați în această problemă, în special a fraților separați de la comuniunea cu Scaunul Apostolic".

Iar în Decretul Orientalium Ecclesiarum, Conciliul stabilește:

"Până când toți creștinii vor ajunge la acordul dorit cu privire la fixarea unei singure zile pentru celebrarea comună a sărbătorii Paștelui, între timp, pentru a promova unitatea între creștini care trebuie în aceeași țară sau națiune, li se acordă patriarhilor sau autorităților bisericești supreme dreptul de a conveni asupra zilei de Paști ce urmează a se celebra în aceeași zi, cu consimțământul unanim și cu consultarea tuturor celor interesați".
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire