pregateste pagina pentru tiparire

































 
 LITURGIE 

Alte predici

Inapoi la cuprins Banii contează
Duminica a XXVI-a de peste an, 1 octombrie 2006
Lecturi: Num 11,25-29 Ps 18 Iac 5,1-6 Mc 9,38-43.45.47
pr. Ernest Munachi Ezeogu

(predică pe marginea lecturii a doua)

Unul dintre uimitoarele semne ale timpurilor de astăzi este popularitatea a ceea ce este cunoscut ca evanghelia bunăstării. Aceasta este evanghelia pe care o auzim în majoritatea mega-bisericilor care apar la televiziune, o evanghelie care îi promite credinciosului adevărat bunăstare imediată. Bogăția materiale, sănătatea și relațiile de invidiat sunt legănate ca un morcov înaintea credincioșilor în perspectivă, ca fiind binecuvântările sigure ale lui Dumnezeu pentru toți cei care cred. Unul dintre motivele pentru care evanghelia bunăstării a devenit atât de populară astăzi este acela că creștinismul tradițional a îmbrățișat și a predicat timp îndelungat o evanghelie anti-bunăstare. Și aceasta este greșită. Dumnezeu nu este anti-bunăstare. A doua lectură de astăzi din Scrisoarea lui Iacob este unul dintre pasajele Scripturii care, dacă nu este înțeles corect, ne poate conduce la concluzia că Evanghelia creștină se opune sănătății.

"Ei, voi bogaților! Plângeți văitându-vă din cauza nenorocirilor care vor veni peste voi. Bogăția voastră a putrezit și hainele voastre au fost roase de molii. Aurul vostru și argintul au ruginit, iar rugina lor va fi ca o mărturie împotriva voastră și va mistui trupurile voastre ca focul. Ați adunat comori pentru zilele de pe urmă!" (Iacob 5,1-3).

Acest pasaj sună ca o condamnare directă a bogăției, ca o condamnare a celor bogați. Acestora li se spune să plângă pentru nenorocirile ce vor veni peste ei. Imaginea ruginii consumând trupurile ca focul este îngrozitoare. Este suficient pentru a-i face pe creștinii dedicați să creadă că este ceva în neregulă cu faptul de a fi bogat. Mulți dintre creștini ar duce-o astăzi mai bine din punct de vedere financiar dacă nu ar fi atât de adânc înrădăcinată ideea că banul este diavolul și că a fi foarte bogat presupune să fii foarte rău. Și totuși, credința că banul este ceva rău nu este susținută nici de epistola lui Iacob și nici de alte cărți ale Bibliei.

"Stai puțin, părinte! Nu spune Biblia că banii sunt la rădăcina răului?" Deloc. Biblia nu spune că banii sunt la rădăcina tuturor relelor. Ceea ce spune Biblia este (ascultați cu atenție): "Rădăcina tuturor relelor este iubirea de bani, iar cei care s-au dedat la ea au rătăcit de la credință și și-au provocat multe chinuri" (1Timotei 6,10). Banii nu sunt la rădăcina tuturor relelor, ci dragostea de bani, setea de bogăție stă la rădăcina tuturor relelor. Problema nu sunt banii, problema constă în dorința dezordonată a omului de bogăție.

Există un proverb latin care spune "Abusus non tollit usum", adică "Abuzul de ceva nu elimină folosirea lui legitimă". Acest înțelept proverb se aplică și când este vorba de credință, și când este vorba de bani. Biblia condamnă clar abuzul de bogăție. Abuzul de bogăție poate avea trei forme: a) cum se ajunge bogat; b) cum se folosește bogăția; c) câtă inimă se pune în bogăție. Prima formă de abuz o vedem la cei care îi exploatează pe săraci pentru a se îmbogăți. Aparent, bogații condamnați de Iacob aparțin acestei clase. Continuarea pasajului clarifică: "Iată, plata pe care voi ați reținut-o de la lucrătorii care au secerat ogoarele voastre, strigă, iar strigătele secerătorilor au ajuns până la urechile Domnului oștirilor. [...] L-ați osândit și l-ați ucis pe cel drept, iar el nu vi s-a împotrivit" (Iacob 5,4-6). Bogăția este bună când omul o atinge prin muncă curată, onestă, asiduă. Când te folosești de necinste și de fraudă, atunci este bogăția care a venit prin abuz. Aceasta o condamnă Iacob.

A doua formă de abuz o întâlnim la cei care au ajuns bogați prin mijloace oneste, dar se folosesc de bogăție doar pentru a se răsfăța pe ei înșiși. Isus ne dă un exemplu de astfel de abuz în parabola bogatului necugetat care și-a adunat bogății și a spus sufletului său: "Suflete, ai adunat bunuri suficiente pentru mulți ani. Odihnește-te, mănâncă, bea și desfătează-te!" (Luca 12,19). Dar Dumnezeu îi spune: "Nebunule, chiar în noaptea aceasta ți se va cere sufletul; iar cele pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?" (Luca 12,20). Bogăția, ca orice altă binecuvântare de la Dumnezeu, ne este dată cu încrederea că îi vom sluji cu ea lui Dumnezeu. Dumnezeu nu ne dă binecuvântările Sale pentru satisfacția noastră personală. Lucru valabil inclusiv cu bogăția. A folosi bogăția pur și simplu pentru auto-răsfățare este un abuz de bogăție.

În fine, sunt cei care văd bogăția ca cel mai important lucru în viață. Pentru siguranță ei se încred mai degrabă în bogăție, decât în Dumnezeu. Pentru astfel de oameni, bogăția a devenit un alt Dumnezeu. Acestor oameni le-a spus Isus Cristos că "nici un servitor nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau îl va urî pe unul și-l va iubi pe celălalt, sau va ține la unul, iar pe celălalt îl va disprețui. Nu puteți sluji lui Dumnezeu și mamonei" (Luca 16,13). Materialismul și credința creștină nu pot merge împreună: fie este una, fie alta.

Astăzi, Iacob ne avertizează privitor la abuzul de bogăție. Nu ne avertizează privitor la bogăție, ci privitor la abuz. Să îi cerem lui Dumnezeu să ne dea o atitudine creștină echilibrată vizavi de bogăție: în modul de a o obține; în modul de a o utiliza; și în modul în care ne punem inima în ea.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire