pregateste pagina pentru tiparire

































 
 PREASFÂNTA FECIOARĂ MARIA 

Maria în aparițiile sale
pr. Claudiu Dumea

achizitionare: 14.05.2002; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București

Inapoi la cuprins Revelația și revelațiile

Aș dori să încep acest nou ciclu de meditații cu câteva frânturi dintr-o incredibilă profeție făcută pentru veacul nostru acum vreo 1600 de ani în urmă de un călugăr de la muntele Sinai. E vorba de Sfântul Nilus, fost prefect al Constantino-polului și prieten al Sfântul Ioan Gură de Aur care pe la anul 390, luminat de Dumnezeu, prevestea:

"Către mijlocul secolului XX, când vremea venirii lui Anticrist va fi aproape, mintea oamenilor va fi întunecată de patimile cărnii. Oamenii acelui timp vor părăsi legile lui Dumnezeu și-și vor pierde demnitatea lor umană. Lumea își va schimba exteriorul. Va fi cu neputință să deosebești femeile de bărbați din cauza nerușinării lor în îmbrăcăminte și a modului de a-și purta părul. Lumea va ajunge îngrozitoare ca fiarele sălbatice; prăbușirea autorității în familie și în Biserică va fi evidentă. Părinții și bătrânii nu vor mai fi respectați. Iubirea va dispărea. Păstorii sufletești, episcopi și preoți, vor fi oameni inutili, complet incapabili să deosebească drumul drept de cel fals. În acel timp legile morale și tradițiile creștine se vor schimba. Se vor extinde luxul, divorțul, homosexualitatea, actele de sabotaj și crimele. Va fi vai de creștinii care vor mai fi în acel timp pe pământ. Oamenii nu vor mai avea nici o remușcare de conștiință. Vor pierde credința nu numai în Sfânta Treime, dar chiar în existență lui Dumnezeu. Puținii care vor rămâne credincioși se vor distanța de lume și vor întâmpina peste tot greutăți. Anticrist, care se vrea stăpân și învățător al întregului Univers, îi va da sărmanului om o știință care-l va duce la dezastru. Un om de la un capăt al pământului va putea să discute cu un om de la celălalt capăt al pământului. În acel timp oamenii vor zbura ca păsările în văzduh și se vor scufunda ca peștii în oceane. Apoi va apărea sabia judecății".

La această profeție aș adăuga câteva fraze care nu mai țin de profeție, ci de realitate. Le-a rostit Papa Ioan Paul II la 2 iunie 1980 la UNESCO: "Noi suntem conștienți de un lucru: viitorul lumii e amenințat, grav amenințat, în ciuda intențiilor sigur nobile ale oamenilor de știință. Motive geopolitice, probleme economice de dimensiuni mondiale, conflicte teribile, orgolii naționale rănite, materialismul epocii noastre și decăderea valorilor morale au dus lumea la o situație de nesiguranță, la un echilibru fragil care riscă să fie distrus dintr-un moment în altul".

Vorbind despre apariții, recordul absolut îl deține Sfânta Fecioară; locurile aparițiilor ei dețin primatul în ceea ce privește numărul pelerinilor: anual, șapte milioane la Guadalupe în Mexic, patru milioane jumătate la Lourdes, mai multe milioane la Fatima în Portugalia și la Aparecida în Brazilia. Istoria Bisericii e presărată cu apariții ale Maicii Domnului începând de la cea pe care o citim în viața Sfântului Grigore Taumaturgul, mort în 270, și până la cele din zilele noastre. și e normal ca aparițiile ei să fie cele mai numeroase. Ea fiind cea mai apropiată de Cristos, e cea mai apropiată totodată de mădularele trupului mistic al lui Cristos. În acest trup mistic ea deține funcția de mamă. Astfel încât e normal ca, asemenea Sfintei Tereza a Pruncului Isus și mai mult decât ea, să simtă în inima ei de mamă dorința de a-și petrece cerul făcând bine copiilor ei de pe pământ.

Surprinzător și tulburător este numărul mare de apariții ale Sfintei Fecioare în timpul nostru. Între 1928 și 1972, deci în 50 de ani, avem un număr de 232 de apariții ale Sfintei Fecioare în lume. Cum se explică acest număr impresionant? Explicația este poate aceea pe care o găsim în cuvintele Sfântului Grigore de Monfort care spune: "Maria, care a primit de la Dumnezeu o misiune specială pentru a pregăti prima venire în lume a lui Cristos, prima escatologie, va primi o misiune specială pentru a pregăti a doua venire a lui Cristos, a doua escatologie".

Lucru sigur este că în vremurile noastre aparițiile Sfintei Fecioare sunt primite rău, tratate a priori ca false, disprețuite, sufocate, și mai mult tolerate decât recunoscute oficial. După aparițiile de la Beauring și Banneux din 1932-1933, Biserica nu a mai recunoscut oficial nici o apariție. Cel mai mare mariolog al timpurilor noastre, teologul francez René Laurentin, arată că aparițiile particulare au ajuns ruda săracă sau mai exact ruda izgonită a tuturor sectoarelor teologiei. Au fost și sunt în continuare tensiuni și conflicte scrise între episcopii și susținătorii aparițiilor, cu urmări foarte dureroase: vizionara de la Neceda (Statele Unite) și susținătorii ei au părăsit Biserica Catolică, cei de la Baysida (New York), de la Palmao di Troia (1975) au fost pe punctul de a crea o schismă din cauza conflictului cu autoritățile Bisericii. Nu s-au încheiat conflictele și discuțiile cu privire la aparițiile de la Rerizinen (1938), Amsterdam (1945-1949), Garabandal (1961-1971), S. Damiano (1964) sau cazul mai cunoscut și mai recent de la Medjugorje unde, cu 20 de ani în urmă, un grup de copii dintr-un sat pierdut în munți au prezis exact războiul cu toate atrocitățile lui la care asistăm astăzi în Bosnia-Herțegovina. Cum se explică această atitudine de neîncredere, de scepticism total, de respingere a aparițiilor? Pe de o parte, acesta este un domeniu în care ușor se pot strecura abuzurile, excesele, halucinația, isteria colectivă și chiar impostura, iar reacția, în loc să fie prudență și discernământ, e excesul contrar: neîncrederea și refuzul radical al acestor fenomene. Chiar la începutul Bisericii, Sfântul Pavel a fost nevoit să facă ordine printre carismaticii din Corint. La Lourdes, după ce Sfânta Fecioară a încetat să mai apară Bernadetei, au apărut 50 de vizionari care pretindeau că și lor li s-a arătat Maica Domnului. Dar intoleranța și alergia la apariții se explică în primul rând prin raționalismul și naturalismul care domină gândirea timpurilor noastre. Acest spirit raționalist, alergic la supranatural, apare de pildă în cărțile lui Marc Oraison preot și medic psihiatru francez (+1980) care afirmă clar că orice apariție este o halucinație, ceva ce se întâmplă doar în mintea vizionarului, fără acoperire în realitate.

Cu privire la revelație și revelații, e bine să avem idei clare. Dumnezeu care a vorbit, s-a revelat odinioară prin profeți, a vorbit, s-a revelat în cele din urmă prin Fiul Său. Odată cu moartea ultimului apostol, Sfântul Ioan, seria revelațiilor publice și oficiale s-a încheiat. Dumnezeu ni l-a dat pe Fiul său și de acum nu mai are nimic de spus omenirii sau mai exact va repeta până la sfârșitul veacurilor ce a spus la Iordan și pe Tabor: "Acesta este Fiul meu iubit, de El să ascultați". Cristos a încredințat Bisericii sale tezaurul revelației și nimeni (nici vizionarii, nici chiar Biserica) nu poate adăuga ceva la revelație. Sfântul Pavel, în scrisoarea către Galateni (1,8), amenință cu anatema pe cel care adaugă sau schimbă revelația precedentă predicând o altă Evanghelie, fie el chiar un înger. și totuși revelațiile particulare vor continua în Biserică. Sfântul Petru, la Rusalii, ziua de naștere a Bisericii, vede realizarea profeției lui Ioel: "Tu și fiicele voastre vor proroci, tinerii voștri vor avea vedenii" (Fapte 2,17). Nici Sfântul Pavel nu intenționa să stârpească revelațiile particulare, ci voia doar să le verifice dacă sunt sau nu conforme cu revelația și învățătura Bisericii. și la ce servesc revelațiile particulare? Ele reamintesc adevărurile de credință uitate sau abandonate, aruncă noi lumini asupra lor, sunt un îndemn la credință, la convertire, la pocăință. E ceea ce reamintea Papa Ioan XXIII în 1959 la încheierea centenarului de la Lourdes: "Dacă Papii sunt orânduiți ca păstrători și interpreți ai revelației divine cuprinsă în Sfânta Scriptură și tradiție, ei își fac totodată o datorie de a recomanda atenției credincioșilor - când, după o cercetare matură și dacă consideră folositor pentru binele general - luminile supranaturale pe care Dumnezeu binevoiește să le împartă după bunul său plac anumitor suflete privilegiate nu pentru a propune învățături noi, ci pentru a ne călăuzi în viață".

Urmărind indicațiile Bisericii și normele prudenței creștine, noi descoperim în aparițiile și revelațiile autentice ale Sfintei Fecioare semne ale îndurării lui Dumnezeu și ale dragostei sale de mamă față de noi. E mâna ei care vrea să ne ajute și să ne ocrotească, pe de o parte, pe de altă parte vrea să ne arate calea spre Fiul ei. Două icoane renumite ne arată foarte frumos această dublă funcție maternă. Prima se numește Tricherusa și o reprezintă pe Maria cu trei mâini. Originalul urcă până la Sfântul Ioan Damascenul (+749) și azi se află la muntele Athos. Amintește minunea făcută de Maria care i-ar fi redat Sfântului Ioan Damascenul mâna tăiată de iconoclaști. O copie foarte frumoasă adusă din Rusia se află în Biserica mănăstirii din Tudor Vladimirescu. Când Maria ne ajută are trei mâini. și a doua este renumita Hodighitria, atribuită Sfântului Luca, păstrată în mănăstirea Hodighi din Constantinopol până în 1453 când turcii au distrus-o. Ne-au rămas numeroase copii. Maria îl ține pe Isus pe o mână, iar cu cealaltă mână arată spre copil voind să spună: el este calea. Aceasta înseamnă Hodighitria: călăuzitoare, cea care arată calea. La oficiul Maicii Domnului, bizantinii recită aceste cuvinte: "Să amuțească buzele nelegiuiților care nu se înclină în fața preacinstitei icoane Hodighitria pictată de Sfântul apostol Luca".

Aceasta e dorința Sfintei Fecioare în toate aparițiile ei: să ne readucă la iubirea lui Cristos, la credința în învățăturile sale, la observarea poruncilor sale. De-a lungul veacurilor ea apare oamenilor pentru a repeta cuvintele spuse slujitorilor la nunta din Cana: faceți tot ce vă va spune Isus.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire