pregateste pagina pentru tiparire

































 
 PREASFÂNTA FECIOARĂ MARIA 

Maria în aparițiile sale
pr. Claudiu Dumea

achizitionare: 14.05.2002; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București

Inapoi la cuprins La Salette

"Se lucrează mult pentru pace, dar pace nu va fi între oameni cât timp nu se va face pace cu Dumnezeu, și aceasta nu se poate înfăptui fără rugăciune și pocăință".

Aceste cuvinte le rostea în discursul său în 1946 când se împlineau 100 de ani de la apariția de la Salette, Mons. Roncalli, viitorul papă Ioan XXIII, pe vremea aceea nunțiu la Paris.

Apariția de la Salette a avut un preludiu în aparițiile pe care le-a avut sora Saint-Pierre, portăreasa mănăstirii carmelitanelor din Tours, care, speriată de cumplitele nenorociri ce aveau să se abată asupra Franței și a lumii întregi ca pedeapsă în special pentru înjurătură și profanarea duminicii, se plânge dezolată: "Ah, cât sufăr pentru faptul că sunt singura depozitară a unui lucru atât de important și sunt nevoită să păstrez totul în tăcerea unei mănăstiri. Sfântă Fecioară, te rog să apari cuiva din lume și fă-i cunoscut ceea ce mi-ai făcut mie!" și Sfânta Fecioară a ascultat-o prin apariția de la Salette. Vizionarii sunt doi copii: Melania dintr-o familie cu opt copii, atât de săracă încât de la vârsta de zece ani e dată ca slugă la altă familie care o pune și duminica la treabă și n-o lasă la liturghie; Maximin, dintr-o familie aproape la fel de săracă. În plus, nici prea inteligenți nu erau copiii. Nu știau carte și nu fuseseră admiși la Sfânta Împărtășanie, deși aveau vârsta (Melania 15 ani și Maximin 11 ani), fiindcă nu fuseseră capabili să rețină un rând din catehism.

În dimineața zilei de 19 septembrie a anului 1846, cei doi copii mânau la pășune, în munți (e vorba de Alpi), fiecare câte patru vaci. La amiază, după ce au mâncat bucata de pâine cu brânză ce li se pusese de acasă pentru prânz și după ce au adăpat vitele la pârâul din apropiere, au adormit pe gazonul verde. După un timp se trezesc. Vitele nu se văd. Iau toiegele și pornesc în căutarea lor. Atunci în față le iese o arătare luminoasă. De frică, Melania scapă bățul din mână. "Ia-l de jos, îi poruncește Maximin; dacă ne atacă, dăm și noi". Din mijlocul acelei lumini orbitoare îi vorbește o Doamnă preafrumoasă, s-o ascultăm pe Melania povestind:

"Această frumoasă Doamnă s-a înălțat, și-a încrucișat brațele pe piept și, privindu-ne, ne-a zis: «Înaintați, copiii mei, nu vă fie teamă; am venit aici ca să vă aduc o veste mare». Aceste cuvinte dulci și plăcute m-au făcut să zbor până la ea și inima mea ar fi voit să se lipească de ea pentru totdeauna. Ajungând aproape de frumoasa Doamnă, în față, la dreapta ei, își începe discursul, în timp ce lacrimile încep să curgă din ochii ei frumoși. «Dacă poporul meu nu vrea să se supună, eu sunt nevoită să las mâna Fiului meu să cadă. Mâna lui e atât de grea și apăsătoare încât nu pot s-o mai rețin. De cât timp sufăr pentru voi! Trebuie să mă rog neîncetat pentru ca Fiul meu să nu vă părăsească. V-am dat șase zile ca să lucrați, eu mi-am rezervat-o pe a șaptea și voi nu mi-o dați. Căruțașii nu sunt în stare să deschidă gura fără să-l înjure pe Fiul meu. Aceste două lucruri fac să apese atât de greu brațul Fiului meu»".

În continuare, Sfânta Fecioară le face cunoscut că va veni asupra Franței și a Europei un prim avertisment, și anume: o foamete în anul următor; recolta, în special de grâu, de cartofi și de struguri, va fi slabă și ce se va face se va strica sau va fi distrusă de inundații. Dar înainte de a veni foametea, o boală ciudată va secera viețile copiilor sub șapte ani. Ceea ce s-a întâmplat întocmai. Despre toate aceste nenorociri scriu ziarele franceze din 1847. La 19 ianuarie 1847 regina Angliei spunea în discursul din deschiderea parlamentului:

"Cu cea mai profundă îngrijorare atrag atenția asupra lipsei de alimente care domnește în Scoția. Mai mult, în Irlanda, pierderea alimentului tradițional al poporului, cartoful, a cauzat suferințe cumplite, epidemii și o mare creștere a mortalității. Recolta slabă în Franța, Germania și în alte țări ale Europei a sporit dificultatea în a obține produse suficiente".

Vestea apariției s-a răspândit ca fulgerul. La primul aniversar, la locul apariției erau prezenți circa 100000 de pelerini cu vreo 200 de preoți. Prefectul, profund nemulțumit, cere episcopului explicații: dăduse aprobare pentru așa ceva? Nu dăduse, dar episcopul se văzuse în fața faptului împlinit. Un preot care a luat parte scrie: "A fost una din cele mai frumoase zile ale vieții mele... Nu mai văzusem niciodată un asemenea spectacol, nici la Lyon la întoarcerea burbonilor din exil, nici la apariția lui Napoleon când s-a întors din insula Elba (la întoarcerea neașteptată din insula Elba, pe aici trecuse Napoleon și se oprise o noapte în satul Melaniei)..., nici la Roma la încoronarea lui Pius IX..."

Mai târziu, Melania s-a făcut călugăriță: mai întâi carmelitană în Anglia, apoi a trecut într-o altă congregație în Italia. A murit la 73 ani. În ajunul morții a mai urcat odată muntele apariției. Maximin, rămas necăsătorit, a trăit numai 40 ani și a fost de toate în viață: farmacist, medic, soldat în armata pontificală.

Zguduitor în istoria acestei apariții de la Salette este «secretul» cu adevărat apocaliptic pe care Sfânta Fecioară l-a descoperit Melaniei, trimis lui Pius IX și Leon XIII și publicat cu aprobările cuvenite în 1879 și în 1904.

Spicuiesc de ici, de colo, din «secretul» încredințat Melaniei:

"Societatea este pragul celor mai teribile flageluri și a celor mai mari evenimente... Lucifer va evada din iad cu un mare număr de diavoli... Vicarul Fiului meu va avea mult de suferit deoarece, pentru un timp, Biserica va cunoaște mari prigoane; va fi vremea întunericului; Biserica va trece printr-o criză îngrozitoare... va fi un război general și va fi înspăimântător... Un înainte mergător al lui Anticrist, cu trupele sale aparținând mai multor națiuni, va lupta împotriva lui Cristos, singurul Mântuitor, va vărsa mult sânge și va încerca să distrugă cultul lui Dumnezeu pentru a se așeza pe sine în locul lui Dumnezeu".

Peste doi ani toate aceste prevestiri aveau să fie realitate. Revoluția din 1848, declanșată în Franța, apare ca și opera Francmasoneriei, se răspândește în toată Europa. Toți capii revoluției din toate țările erau masoni. Pius IX e nevoit să părăsească Roma deghizat și să ia drumul exilului. De fapt, secretul Melaniei vorbește de doi precursori ai lui Anticrist. Unul e Louis-Napoleon, nepotul lui Napoleon I, adus la putere de lojele masonice liberale în 1848 și care avea să se declare după patru ani împărat cu numele de Napoleon III. Se visa Mesia, ca și unchiul său, de vreme ce declara:

"Oamenii mari au comun cu divinitatea faptul că nu mor niciodată complet. Spiritul supraviețuiește și ideea napoleoniană se ridică din mormântul de la sfânta Elena așa cum morala Evangheliei s-a ridicat triumfătoare (din mormântul lui Cristos) în ciuda supliciului de pe Calvar... Împăratul trebuie considerat ca Mesia al ideilor noi" (Louis Napoleon, Idei napoleoniene).

Celălalt precursor al lui Anticrist nu e spus pe nume. Se spune în secretul Melaniei că se trage din evrei și nu e greu să-l ghicim sau să-i ghicim: Marx, născut dintr-o evreică, sau Engels, nepot de rabin, care tocmai acum își încep activitatea lor revoluționară. Cu aceleași obsesii mesianice, după cum îi scria Barudi Levi lui Karl Marx: "Poporul evreu, luat în ansamblu, va fi propriul Mesia. Dominația sa asupra lumii întregi se va obține prin unificarea celorlalte rase umane, suprimarea frontierelor și a monarhiilor și instaurarea unei republici universale care va recunoaște pretutindeni evreilor drepturile de cetățenie". De atunci și până azi aceste două curente, liberalismul și comunismul, urmăresc același scop: să domine lumea, smulgând-o domniei lui Cristos. Sunt doi pioni pe care o forță nevăzută îi împinge înainte, când pe unul când pe altul. Dar cuvintele cele mai grele din mesajul de la Salette nu sunt îndreptate nici împotriva liberalilor, nici împotriva comuniștilor, ci împotriva celor care se consacră lui Dumnezeu și se arată prin viața lor nedemni de chemarea primită de la Dumnezeu. Ei sunt găsiți ca principalii responsabili de nenorocirile care se abat în lume.

"Preoții, slujitorii Fiului meu, preoții, prin virtutea lor rea, prin lipsa de respect și pietate în a celebra sfintele taine, prin pofta lor de bani, prin pofta lor de onoruri și de plăceri, preoții au devenit cloacă de murdărie. Da, preoții cer răzbunare și răzbunarea atârnă peste capetele lor. Vai preoților și persoanelor consacrate lui Dumnezeu care, prin infidelitățile lor și prin viața lor rea, îl răstignesc din nou pe Fiul meu! Păcatele persoanelor consacrate lui Dumnezeu strigă tare la cer și cheamă răzbunarea; și iată că răzbunarea este la porțile lor... Vai ierarhilor Bisericii pe care nu-i preocupă altceva decât să adune bogății peste bogății... Cutremură-te pământule, și cutremurați-vă voi cei care jurați să-l iubiți pe Isus Cristos și care în realitate vă adorați pe voi înșivă".

Aceasta este realitatea. Criza preotului și a persoanelor consacrate e criza lumii însăși. Soarta lumii e legată de soarta celor chemați să-și consacre viața lui Dumnezeu; ei pot înălța lumea cu viața lor sau o pot face să se prăbușească în prăpastie. Teribilă responsabilitate. Motiv de profundă reflecție: ce fel de preoție, la ce fel de preoție ne pregătim? Să ascultăm apelul patetic pe care ni-l face Sfânta Fecioară la Salette:

"Adresez un apel stăruitor pământului... Fiți ucenici fideli ai lui Isus Cristos... trăiți în sărăcie și umilință, în dispreț și tăcere, în rugăciune și mortificație, în curăție, în unire cu Dumnezeu, în suferință și necunoscuți de lume. E timpul să ieșiți și să veniți ca să luminați pământul... eu sunt cu voi și în voi pentru ca credința voastră să fie lumină și voi să aduceți lumină în aceste zile de nenorociri".


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire