pregateste pagina pentru tiparire

































 
 PREASFÂNTA FECIOARĂ MARIA 

Maria în aparițiile sale
pr. Claudiu Dumea

achizitionare: 14.05.2002; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București

Inapoi la cuprins Fatima (I)

Pe la jumătatea lunii martie a anului 1917, Lenin instala puterea sovietelor și teroarea în Rusia. Pregătit și sprijinit de lojele masonice din Occident, Lenin iniția revoluția mondială care să vizeze, în primul rând, distrugerea Bisericii catolice, pornind din două puncte ale Europei: Rusia și peninsula Iberică (Portugalia și Spania). Scria Lenin: "Revoluția noastră este internațională. Noi o vom începe în Rusia și în peninsula Iberică și de acolo vom semăna revoluția în toată Europa". Nu aveau de unde să știe ce gândea și ce plănuia Lenin, la distanță de mii de kilometri, cei trei copilași de la Fatima, din Portugalia: Lucia dos Santos de zece ani și verișorii ei, Iacinta și Francisc Marto, de șapte și respectiv nouă ani, când în ziua de 13 mai a aceluiași an, 1917, porneau cu oile spre Cova de Iria, la 2 km distanță de casa părintească, unde tatăl Luciei avea o bucată de pământ.

Tocmai mâncaseră la amiază ce li se pusese de acasă și se rugaseră rozariul, după o metodă originală inventată de Francisc, care le permitea să-l termine în două minute, când cerul senin e brăzdat de un fulger. Temându-se de furtună, copiii își adună în grabă oile ca să plece acasă, când un al doilea fulger îi orbește și, în același moment, deasupra unui mic stejar le apare o Doamnă învăluită în lumină. Copiii se sperie:

- Nu vă temeți, le spune Doamna, nu vă fac nici un rău.
- Doamnă, îndrăznește Lucia, mai curajoasă, de unde sunteți?
- Sunt din cer.
- Și ce vreți de la noi?
- Vreau să veniți aici în fiecare lună, în ziua de 13, la aceeași oră, de șase ori. Mai târziu am să vă spun cine sunt și ce vreau...
- Veniți din cer... Dar eu voi merge în cer?
- Da, vei merge.
- Și Iacinta?
- Și ea.
- Și Francisc?
- Și el, dar trebuie să recite Rozariul (să-l recite cum trebuie).

Copiii se înțeleg între ei să nu spună nimănui ce au văzut. Dar, pe Iacinta o mănâncă limba și seara la masă povestește tot. Mama o ceartă și o roagă să termine cu minciunile și cu poveștile acestea. De la mama Iacintei află a doua zi tot satul, află și mama Luciei care se înfurie și, croind-o cu coada măturii, îi poruncește: "Să mergeți la toți vecinii și să le spuneți că sunteți trei mincinoși".

Cu toate necazurile și zeflemelile sătenilor, în iunie, la a doua întâlnire cu Sfânta Fecioară, la locul apariției, în jurul copiilor sunt câteva zeci de curioși. "Continuați să veniți și în lunile următoare, le spune Doamna. În octombrie voi face o minune pentru ca toți să o vadă și să creadă". În iulie, numărul curioșilor se ridică la cinci mii, iar în august la douăzeci de mii. Numai că de data aceasta nu erau prezenți copiii.

Toate ziarele scriau de cele întâmplate la Fatima. Masoneria se alarmează. Subprefectul îi ridică pe copii pentru anchetă și-i ține două zile arestați. In septembrie sunt prezente 30000 de persoane. Pentru 13 octombrie se răspândise zvonul că se va întâmpla minunea. Din ajun, o mulțime de vreo 30000 de persoane iau cu asalt locul. A doua zi, sunt de față 70000 de persoane: curioși, oameni de știință, medici, veniți să studieze fenomenul, jurnaliști anticlericali, veniți cu gândul să demaște impostura.

Ploua, era vreme urâtă; la ora obișnuită sosesc și copiii. Sunt însoțiți de părinții lor. Părinții vin să-i apere, să nu fie linșați. Copiii primiseră multe amenințări că, dacă nu se întâmplă minunea, nu le va cădea deloc bine. "Închideți umbrelele!", poruncește Lucia. Ploaia se oprește. Urmează fulgerul obișnuit și copiii cad în extaz. Sfânta Fecioară e punctuală la întâlnire.

Și iată că cei 70.000 de oameni n-au fost înșelați. Ei asistă la minunea promisă, minunea soarelui pe care au descris-o toate ziarele din Portugalia și nu numai. Una din cele mai precise descrieri este a unui savant: doctorul Jose Proença de Almeida Garret venit din curiozitate la Cova de Iria. Mulțimea aceea imensă contemplă o minune nemaiauzită. La un moment dat, ploaia încetează, norii sunt sfâșiați și soarele apare la zenit, asemănător unui disc de argint. Dintr-o dată soarele începe să tremure, să danseze. Se învârte în jurul lui cu o viteză amețitoare, ca o roată de foc, lansând în toate direcțiile jerbe de lumină. Timp de patru minute, lumina sa devine, rând pe rând, galbenă, verde, roșie, albastră, violetă. Se oprește brusc, apoi își reia, strălucind, dansul. Se oprește iarăși pentru a reîncepe a treia oară, devenind și mai luminos. Cei de față rămân încremeniți de stupoare. Dintr-o dată, strigăte asurzitoare ies din toate piepturile: "Minune! Minune! Cred, Doamne... Bucură-te Marie... Dumnezeule, îndurare... Doamne, iertare, iertare!" Și iată că soarele se desprinde acum de pe cer și, în salturi succesive, se îndreaptă spre mulțime. Notează dr. Jose Proença: "Păstrându-și prodigioasa rotire în jurul său, soarele s-a desprins de pe firmament și acum, roșit ca sângele, se precipita către pământ, amenințând să zdrobească sub greutatea uriașei sale mase incandescente. Au fost clipe care au produs o impresie terifiantă". Poporul în genunchi, în noroi, spune actul de căință. Apoi soarele își reia locul pe cer și poporul intonează Crezul. Minunea a durat zece minute. Dansul soarelui l-au văzut nu numai cele 70.000 de persoane de la Cova de Iria, dar și locuitorii satelor vecine. E clar că nu a fost un fenomen natural, de vreme ce nici un observator astronomic din lume nu l-a înregistrat.

La a doua apariție, Lucia o roagă pe Sfânta Fecioară:
- Doamnă, aș vrea să vă rog să ne luați în cer.
- Da! Pe Iacinta și pe Francisc îi voi lua curând. Dar tu vei mai rămâne încă un timp. Isus vrea să se folosească de tine ca să mă faci cunoscută și iubită. Vrea să orânduiască în lume devoțiunea către Inima mea Neprihănită.

Și așa s-a întâmplat. Francisc a murit peste doi ani, la vârsta de unsprezece ani, iar Iacinta peste trei ani, la vârsta de zece ani. Trupurile lor se odihnesc sub lespezile Sanctuarului din Fatima. Lucia, intrată la carmelitanele din Coimbra, se apropie de nouăzeci de ani.

Vizionarii de la Fatima o prezintă pe Sfânta Fecioară ca fiind de o frumusețe suprapământească, cu zâmbetul pe buze, dar un zâmbet amestecat cu o tristețe de nedescris. Motivul tristeții e lesne de înțeles: păcatele din cauza cărora atâția se prăbușesc în iad. Sfânta Fecioară le spune copiilor: "Rugați-vă mult și jertfiți-vă pentru păcătoși, fiindcă multe suflete merg în iad, deoarece nu este cine să se jertfească și să se roage pentru ele". Și la a treia apariție le dă dovada concretă. Povestește Lucia:

Sfânta Fecioară, deschizându-și brațele, fasciculele de lumină care se răspândeau din mâinile ei "păreau că deschid pământul și noi am văzut un ocean de foc. Vedeam, cufundați în foc, diavolii și sufletele celor condamnați. Erau ca niște cărbuni transparenți, negri sau bronzați, având formă umană. Pluteau în acest foc, purtate de flăcările care ieșeau din ele, cu nori de fum ce ieșeau din toate părțile, asemenea scânteilor care se văd la marile incendii, fără greutate, fără stabilitate, în mijlocul strigătelor și gemetelor de durere și de disperare care ne înspăimântau și ne făceau să tremurăm de groază. La vederea acestei priveliști, am scos strigătul pe care, mi s-a spus, l-au auzit cei de față. Diavolii se deosebeau de sufletele osândiților prin forme oribile de animale neobișnuite și necunoscute, asemănătoare unor cărbuni aprinși".

Iacinta, înainte de a muri, îi spunea Luciei: "Dacă Sfânta Fecioară îți va îngădui, să spui la toată lumea ce este iadul, ca să nu mai păcătuiască și să nu ajungă acolo". Însăși Sfânta Fecioară, la Fatima, le cere copiilor să spună rugăciunea pe care o spunem și noi la fiecare decadă din rozariu: "O, Isuse, iartă-ne păcatele, ferește-ne de focul iadului...". Papa Pius XII, legat direct, cum vom vedea, de aparițiile de la Fatima, remarca deja tendința celor care au misiunea de a predica Evanghelia, de a trece sub tăcere existența iadului, deși în evanghelii de 84 de ori se vorbește despre suferințele celor osândiți. Le spunea predicatorilor din Postul Mare în 1949:

"Fără îndoială că această temă trebuie tratată cu demnitate și înțelepciune. Dar cât privește esența acestui adevăr, Biserica are misiunea înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor de a-l vesti, de a-l învăța fără nici o atenuare, așa cum l-a descoperii Cristos. Și nu există vreun timp sau vreo împrejurare care să poată micșora rigoarea acestei obligații".

Poate nimeni nu a sesizat mai bine, la cei chemați de Cristos să predice Evanghelia, tentația de a trece peste adevăruri care deranjează, care supără și nu gâdilă urechile, cum este existența iadului, a diavolului, cu intenția de a câștiga popularitatea și bunăvoința ascultătorilor, ca scriitorul francez G. Bernanos. El scrie în cunoscutul său roman "Jurnalul unui paroh de țară":

"Bunul Dumnezeu nu a scris că noi trebuie să fim mierea pământului, dragul meu, ci sarea pământului. Iată, acum, sărmanul nostru pământ se aseamănă cu bătrânul tată Iob, plin de răni și de ulcere, pe grămada sa de gunoi. Sarea pusă pe carnea vie arde, dar ferește de putrezire totodată. Ideea voastră de a-l desființa pe diavol (și iadul) arată mania voastră de a fi iubiți, pentru voi înșivă, se înțelege. Nu uita, un preot adevărat nu e niciodată iubit".

Ceea ce l-a determinat pe Fiul lui Dumnezeu să vină pe pământ, să sufere și să moară, a fost dorința de a-i salva pe oameni de la iad. Această dorință i-a obsedat întotdeauna pe sfinți și pe apostolii adevărați. Când omul salvat de la înec și purtat pe brațe de Sfântul Ioan Bosco îi mulțumea plângând salvatorului său, acesta îi răspunde: "Ah, cum aș vrea să scot afară și să duc pe brațe sufletele atâtor tineri care se prăbușesc în iad". Dar, mai înainte de a salva pe alții, să avem grijă să ne salvăm pe noi înșine de la iad. De aceea ne însușim rugăciunea Sfântului Augustin: "Hic ure, hic seca, hic non parcas dum în aeternum parcas!" (Aici arde-mă, aici taie-mă, aici nu mă cruța, numai să mă cruți în veșnicie).
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire