pregateste pagina pentru tiparire

































 
 PREASFÂNTA FECIOARĂ MARIA 

Maria în aparițiile sale
pr. Claudiu Dumea

achizitionare: 14.05.2002; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București

Inapoi la cuprins Madonnina care plânge cu lacrimi de sânge

La Civitavecchia o statuetă a vărsat de 13 ori lacrimi de sânge. Totul a început la 2 februarie, Sărbătoarea Întâmpinării Domnului, anul trecut.

Pe strada Fontanatetta din Pantano, o localitate la periferia orașului Civitavecchia, în Italia, trăiește familia Gregori, formată din patru membri: soțul - Fabio, 32 de ani este electrician; soția - Ana Maria, 31 de ani, este funcționară. Copiii, Jesica are 5 ani, David are 2 ani. Atras de câțiva colegi de muncă, Fabio intrase în secta iehoviștilor, dar după trei luni se reîntoarce la religia catolică. Considerând că Maica Domnului i-a dobândit harul întoarcerii, vrea să-i arate un semn de recunoștință. Îl roagă pe părintele Pablo Martin care pleacă în pelerinaj la Medjugorge să-i aducă de acolo o statuetă a Maicii Domnului. Parohul îi cumpără o statuetă albă de ghips, înaltă de 40 cm, pe care Fabio o așează la loc de cinste într-o nișă de piatră în grădina sa.

În ziua de 2 februarie 1995 - sărbătoarea Întâmpinării Domnului -, familia Gregori merge la biserică. Mama plecase cu o jumătate de oră înainte, ca să se roage rozariul. Tatăl cu copilul mai mic urcaseră în mașină, așteptând-o pe Jesica.
- Tăticule, strigă fetița, Madonnina plânge.
- Vino, lasă poveștile, îi răspunde tatăl, deja suntem în întârziere. Fetița insistă:
- Tăticule, vino și vezi, Madonnina plânge, îi iese sânge din ochi. Când aude cuvântul "sânge" Fabio se sperie. Își închipuia că fetița a căzut și s-a rănit. Coboară din mașină. Fetița nu pățise nimic. Ea îi spune din nou, arătând cu degetul spre statuetă:
- Madonnina plânge.

Când își ridică privirea spre statuetă, tatăl vede că fața acesteia este brăzdată de un lichid roșu. "Prima lacrimă, povestește el, coborâse deja din ochiul drept și se oprise la jumătatea obrazului. A doua, cea din ochiul stâng, încă se mai mișca foarte încet. Trecuse de bărbie și era gata să se prelingă pe piept". În primul moment crede că este victima unei iluzii. Instinctiv își întinde mâna și atinge acel lichid roșu. Semnul degetului se vede foarte bine pe obrazul drept al statuetei în fotografiile care aveau să se facă ulterior. Așadar, nu era un vis, nu era o halucinație.

Ajuns la biserică, din cale afară de emoționat, Fabio îi spune mai mult prin semne soției cele întâmplate. După liturghie aleargă imediat la preot să-l informeze și pe el. Pleacă cu toții spre locul cu pricina. Preotul sosește, vede, îngenunchează și se roagă. Între timp sosesc la fața locului și niște rude de-ale lui Fabio și un fost colonel de armată, care privesc cu uimire fenomenul.

A doua zi, către orele șase seara, fenomenul se repetă.

Vestea se răspândește și a treia zi dimineața, strada Fontanatetta este plină de mașini, grădina familiei Gregori e ticsită de lume. Toți vor să vadă minunea lacrimilor de sânge care ies din ochii Madonninei. E necesară prezența poliției pentru menținerea ordinei. În după-amiaza zilei de 4 februarie și în noaptea următoare, lacrimile de sânge izvorăsc cel puțin de cinci ori din ochii statuetei.

Mărturisește Giancarlo Mori, comandantul poliției din Civitavecchia: "Un agent de poliție mi-a atras atenția asupra Madonninei. Când m-am apropiat am putut observa două lacrimi, două picături care se formau în acel moment chiar sub ochi. Culoarea lor era mai întâi roză palidă, apoi se întuneca devenind de un roșu foarte intens. Lacrimile s-au prelins câțiva milimetri".

Duminică, 5 februarie, statueta a lăcrimat încă de două ori. Puhoiul de lume creștea. Tot în această zi doctorul Graziano Marsili ia cu un tampon de vată puțin sânge căzut pe mantia statuetei și se fac primele analize în laborator. Rezultatul: "Lichid biologic, foarte probabil sânge".

După zile de asalt și de forfotă neîntreruptă, după nopți nedormite și telefoane la toate orele, disperată, familia Gregori, în ziua de 6 februarie, la ora cinci și jumătate dimineața, fac statueta dispărută. O duc într-un loc secret. Mai exact o duc la parohie. Decepție și nemulțumire pentru lumea care își continuă pelerinajul. Episcopul Girolamo Grillo, informat de paroh, nu e doar sceptic ci de-a dreptul împotriva a tot ceea ce se întâmplă cu această statuetă. Ia măsuri energice. Declară: "Am dat dispoziție ca nici un preot, nici un călugăr, nici o călugăriță să nu pună piciorul în grădina din Pantano și îi sfătuiesc cu toată tăria pe credincioși să facă același lucru. Dacă vor să se roage, să se roage în biserică. Sunt în jurul nostru prea multe Madonne care plâng, prea multă lume are vedenii. Biserica trebuie să dea dovadă de o extremă atenție și prudență. Cele două mari probleme ale acestor timpuri sunt satanismul și vedeniile. De aceea trebuie să fim severi și să curmăm halucinațiile și escrocheriile. Nu putem să ne comportăm ca niște creduli sau ca niște nesăbuiți. Refuz total să cred că acele lacrimi au ceva supranatural".

Între timp episcopul decide să se întâlnească cu proprietarii statuetei. Îi determină să și-o ia din nou acasă. După această întâlnire, și mai ales după primele rezultate ale analizelor lacrimilor, tonul episcopului devine mai moderat. Declară: "Ieri eram sceptic, astăzi nu sunt nici sceptic, nici credul. Nu mă pronunț, va trebuie să treacă mult timp".

Statueta este supusă unor noi examene. Examinarea este făcută de hematologul Angelo Fiori, directorul Institutului de Medicină Legală al Universității Sacro Cuore din Roma și de profesorul Giancarlo Umani Ronchi, șeful Institutului de Medicină Legală al Universității La Sapienza, tot din Roma. În acest scop statueta este dusă pentru o zi în capitală. Sunt făcute radiografii și prelevări de sânge. Rezultatele: "Statueta nu conține cavități, deci nu poate fi vorba de vreun truc. Este vorba de sânge uman, cu caracteristici bărbătești".

Episcopul Grillo discută o oră și jumătate cu cardinalul I. Ratzinger, Prefectul Congregației pentru Învățătura Credinței, asupra cazului. Face și rugăciuni de exorcizare asupra statuetei; izgonind astfel eventualele influențe diabolice. Între timp, un grup de cetățeni strâng semnături cerând îndepărtarea episcopului Grillo, întrucât se dovedise prea sceptic cu privire la minunea văzută cu ochii de atâta lume.

Pe data de 7 martie intervine procuratura în urma unei reclamații, cum că ar fi vorba de un fals ceea ce constituie delict de abuz în exploatarea credulității poporului. Urmează descinderi la familia Gregori și la rudele lor, percheziții, interogări, interceptări telefonice, o nouă examinare a statuetei la spitalul Gemelli. Nu se găsește nimic suspect.

Statueta este adusă în palatul episcopal. La 5 aprilie, într-un interviu la televiziune, episcopul Grillo declară că statueta a vărsat lacrimi de sânge în ziua de 15 martie, orele 8.15, pe când el însuși o ținea în mâini, de față fiind sora și cumnatul său, nepotul și două călugărițe românce.

Episcopul mai anunță că în ziua de 14 aprilie, Vinerea Mare, la orele 13.00, adică la ora în care a murit Cristos pe cruce, statueta va fi așezată definitiv în biserica parohială în cadrul unei simple ceremonii penitențiale. Dar pe neașteptate, magistratura dă ordin de sechestrare a "corpului delict". Pe 6 aprilie statueta este sechestrată, fiind pusă sub sigiliu într-un dulap din palatul episcopal. Reacția episcopului este promptă: "La Lourdes au arestat-o pe Bernadeta, la Civitavecchia, neputând să-l aresteze pe episcop, au băgat-o la închisoare pe Maica Domnului". Era o încălcare flagrantă a libertății Bisericii. Ordinul venea de la procurorul șef Antonio Albano, cel care în 1984, pe când era șef la procuratura generală de pe lângă curtea de apel din Roma, a redactat, fără probe, actul de acuzare a nouă imputați care ar fi atentat la viața Papei (13 mai 1981), acreditând faimoasa "pistă bulgară". A fost o diversiune în încercarea de a pune pe seama sovieticilor atentatul împotriva papei, după cum avea să mărturisească într-un interviu pe patul de moarte șeful CIA, Bill Casey.

Procurorul a încercat să se justifice: "Am fost acuzat că acționez împins de masonerie, închipuiți-vă! Am voit doar să împiedic o escrocherie. Puteam să risc ca 30.000 de oameni, care aveau să se îmbulzească, să se închine la o bucată de ghips?"

În ziua de 10 aprilie se ține în catedrala din Civitavecchia o veghere de rugăciune la care ia parte un personaj distins al Curiei papale și un prieten bun al Papei Ioan Paul II. Este vorba de cardinalul Andrei Deskur, polonez de origine. Vine în căruciorul său pe rotile, întrucât din 1978 este paralizat pe jumătate. Prezența celui mai apropiat cardinal al papei la această ceremonie dă de înțeles că Sfântul Părinte urmărește personal cele ce se petrec la Civitavecchia. Sau poate însuși Papa l-a trimis? În cuvântarea sa, cardinalul amintește că ceva asemănător cu ce se întâmplă aici s-a întâmplat pe vremea când actualul papă era arhiepiscop de Cracovia: autoritățile de stat comuniste au pus sechestru pe faimoasa icoană a Maicii Domnului de la Czçestochowa.

După douăsprezece zile de arest, Madonnina este pusă în libertate. Trecuseră și Vinerea Mare și Paștele. Sâmbătă, 17 iunie 1995, episcopul Grillo poartă cu mare solemnitate statueta în biserica parohială din Pantano, unde va rămâne definitiv. La liturghie și la ceremonia de instalare este prezentă o mulțime mare de lume.

Madonnina a vărsat de 13 ori lacrimi de sânge. Să fie vorba de un fenomen de isterie colectivă, de halucinație? Isteria și halucinațiile nu produc sânge care poate fi analizat în laboratoare.

O comisie formată din teologi și oameni de știință continuă să studieze cazul. Se vorbește deja de vindecări miraculoase ale unor bolnavi. Tot miracole pot fi considerate numeroasele convertiri înfăptuite la Civitavecchia: 109 iehoviști s-au întors în Biserica catolică.

Lacrimile sunt ultima armă de care dispune o mamă. Ce vrea Maria, Mama cerească a tuturor oamenilor, să ne spună prin lacrimile de sânge vărsate la Civitavecchia? Este o chemare la convertire. Acest lucru îl subliniază episcopul Grillo în predica ținută la instalarea Madonninei în biserica "Sfântul Augustin" din Pantano: "Eu, episcopul de Civitavecchia - Tarquinia, restituind această statuetă a Maicii Domnului, despre care lumea întreagă a vorbit, ... vă indic biserica Sfântul Augustin ca loc de întâlnire pentru convertirea personală. Aș vrea ca de la Civitavecchia să pornească în toată Italia un mare avânt de intensă devoțiune către Maica Domnului... ca o pregătire foarte temeinică pentru mileniul al treilea, care, după cum s-a spus pe bună dreptate, ori va fi creștin ori nu va fi deloc...

Doresc sincer, oricare ar fi poziția de mâine a Bisericii cu privire la fenomenul acestor vărsări de lacrimi, ca din Civitavecchia să pornească un strigăt în întreaga lume: Să ștergem lacrimile pe care Ea (Maria), le varsă din cauza 'misterului răutății' care din nefericire domnește în lume și care are influențe nefaste în viața Bisericii și a societății civile, în familii, în școală și în instituții. O, Marie, voim să ștergem lacrimile tale vărsate din cauza violențelor, a nerușinării, a corupției la toate nivelele, din cauza cursei oarbe care vizează suprimarea cu brutalitate a vieții pe tot pământul... din cauza pierderii conștiinței păcatului, din cauza milioanelor de vieți omenești distruse de măcelul războaielor și al avorturilor. Aici, frați și surori preaiubiți, nu sfârșește, ci începe istoria Madonninei de la "Sfântul Augustin", a Madonninei de la Civitavecchia care, de acum înainte, va fi unul din punctele spre care se va îndrepta atenția omului modern care vrea să se întoarcă la Cristos, la evanghelia Fericirilor, la acceptarea suferințelor crucii, la convertirea autentică a spiritului".
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire