pregateste pagina pentru tiparire

































 
 PREASFÂNTA FECIOARĂ MARIA 

Maria în aparițiile sale
pr. Claudiu Dumea

achizitionare: 14.05.2002; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București

Inapoi la cuprins Când iadul se dezlănțuie

"Întreaga istorie a oamenilor e străbătută de o bătălie aprigă împotriva puterilor întunericului. Această luptă a început de la origini și va dura, după cum spune Domnul, până în ziua de apoi. Prins în această înfruntare, omul trebuie să lupte necontenit pentru a adera la bine și nu-și poate dobândi unitatea lăuntrică decât cu mari eforturi, cu ajutorul harului lui Dumnezeu" (GS 37).

Aparițiile Sfintei Fecioare Maria nu pot fi înțelese dacă nu sunt văzute ca momente ale acestei cumplite bătălii cu puterile întunericului: orice apariție e o replică la un atac al Satanei împotriva poporului lui Dumnezeu sau o prevenire, un avertisment înainte de a se dezlănțui un atac. Adevărata istorie a lumii este istoria războiului neîntrerupt dus între Balaur și Femeie, descrisă de Apocalips (12), război prevestit de Geneză: "Dușmănie voi pune între tine femeie" (3,15).

Locul unde s-au dat marile bătălii între Satana și Maria la începuturile lumii moderne, a fost Franța. Pentru a înțelege marile apariții ale Sfintei Fecioare din Franța, din secolul trecut, trebuie să cunoaștem bine marele front pe care puterile întunericului l-au deschis împotriva întregii Biserici tocmai în Franța. De ce tocmai în Franța? Pentru că Franța a primit de la Dumnezeu o chemare, o misiune specială în sânul Bisericii Catolice. În anul 496, când s-au încreștinat francii, Sfântul Episcop Remigiu, îi spunea regelui Clovis când l-a botezat în Catedrala din Reims: "Află fiul meu, că regatul Franței este predestinat de Dumnezeu să apere Biserica Romei care este singura Biserică adevărată a lui Cristos".

Sfântul Pius X, când a beatificat-o pe Ioana d'Arc, a repetat cuvintele papei Grigore IX, către Sfântul Ludovic regele Franței: "Dumnezeu a ales Franța preferând-o tuturor celorlalte națiuni ale pământului, pentru a ocroti credința catolică și pentru a apăra libertatea religioasă. De aceea, Franța este regatul lui Dumnezeu însuși, iar dușmanii Franței sunt dușmanii lui Cristos".

Leon XIII îi avertiza pe francezi în 1903: "Franța ori se va întoarce la tradițiile Sfântului Ludovic, ori va pieri în rușine și ruină".

La 13 iulie 1937, Cardinalul Pacelli, viitorul Papă Pius XII, se adresa francezilor în Catedrala din Paris cu aceste cuvinte: "Popoarele, ca și indivizii, au vocația lor providențială... Fiți fideli vocației voastre tradiționale. Nu lăsați să se distrugă darurile pe care Dumnezeu vi le-a dat în vederea misiunii pe care v-a încredințat-o".

Același îndemn este făcut de Paul VI într-un mesaj radiofonic în 1963: "Dorim ca Franța, fidelă vocației sale de veacuri, să continue să-și îndeplinească rolul pe care Providența i l-a încredințat în concertul națiunilor să-și ducă la îndeplinire, cu o conștiință tot mai exigentă, responsabilitățile față de popoarele care-și îndreaptă privirile spre ea".

Franței păgânizate, infidelă față de vocația sa, Papa Ioan Paul II, în ultima vizită la Paris, îi adresa această întrebare patetică, gândindu-se la cuvintele Sfântului Remigiu din ziua încreștinării francilor: "Franță, ce ai făcut din botezul tău?"

Iată motivul pentru care Satana s-a dezlănțuit împotriva Franței, considerată fiica mai mare a Bisericii: La Fille aînée de l'Eglise. Reforma protestantă și renașterea păgână au semănat neghina în ogorul Bisericii. Umanismul și raționalismul, naturalismul enciclopediștilor, adică al masoneriei, au pregătit terenul. Atacul cel mare a venit odată cu Revoluția pe care Pius IX a descris-o într-o enciclică astfel: "Revoluția este inspirată de Satana însuși. Scopul ei este acela de a distruge cu desăvârșire edificiul creștinismului și de a reconstrui pe ruinele lui ordinea socială a păgânismului". Unul din doctrinarii revoluției, Proud'hon îl numea pe Satana primul revoluționar.

Într-una din instrucțiunile secrete ale lojii masonice, Vente Supreme, se spunea clar: "Scopul nostru final e cel al lui Voltaire și al Revoluției franceze: distrugerea pentru totdeauna a catolicismului și chiar a ideii de creștinism". și un alt francmason celebru, Clemanceau: "De la revoluție, noi suntem în revoltă împotriva autorității divine și umane. Nimic nu se va face în această țară atâta timp cât nu se va schimba starea de spirit introdusă de autoritatea catolică". Deviza revoluționarului: "Nici Dumnezeu, nici stăpân!".

Revoluția a fost fixată pentru 14 iulie 1789. Adunarea Constituantă îl pune pe regele Ludovic XVI să semneze Declarația Drepturilor Omului care prevedea printre altele: societatea respinge de acum orice orientare creștină, ea nu mai depinde decât de ea însăși, nu mai are ca legi decât propria voință, n-o interesează ce învață sau ce poruncește Dumnezeu prin Biserica sa. Voința poporului suveran ia locul voinței unui Dumnezeu suveran, legea umană calcă în picioare legea revelată.

Odată ce Isus Cristos a fost înlocuit cu Ființa Supremă, cultul catolic este înlocuit cu cultul Rațiunii și al Naturii. În Catedrala Nôtre Dame din Paris se desfășoară ceremonia în cinstea zeiței Rațiunea, zeiță reprezentată printr-o actriță depravată, așezată pe altar spre a primi adorație. În același timp, zeița Natura primește adorație în piața Bastiliei. Președintele Convenției îi aduce acest omagiu oficial: "Stăpână a sălbaticilor și a națiunilor luminate, o Natură! Acest popor imens adunat la primele raze de lumină în fața icoanei tale, este vrednic de tine. El e liber: în sânul tău, în izvoarele tale sacre, el și-a regăsit drepturile, s-a renăscut. După ce a străbătut câtea secole de rătăcire și sclavie, trebuie să revină la căile tale simple pentru a i regăsi libertatea și egalitatea!"

Sloganul Revoluției îl știm: «Libertate, egalitate, fraternitate». Egalitatea și fraternitatea se nasc din libertate. Ce fel de libertate? Eliberarea de orice constrângere, de orice lege, de orice morală, de orice dogmă, de orice autoritate. Așa s-a născut liberalismul - nu e vorba doar de liberalismul economic care e cel mai inofensiv - pe care Pius IX îl califica astfel în fața unei delegații franceze după Comuna din Paris: "Este în Franța un rău mai mare decât revoluția și decât toți nenorociții Comunei, e hoarda de diavoli care au evadat din iad, e liberalismul".

Duhul întunericului s-a arătat genial în lupta împotriva Bisericii cu ideile pe care le-a semănat: libertatea totală, adică libertinajul, a dus la imoralitate, și imoralitatea este arma cea mai distrugătoare împotriva credinței. În loja masonică Haute Vente s-a hotărât: "Cele două baze ale ordinii sociale (catolicismul și monarhia), se pot prăbuși numai sub greutatea corupției. Am hotărât în adunările noastre să nu mai vrem creștini. De aceea să răspândim viciul în mulțime, să-l soarbă prin cele cinci simțuri, să-l bea, să se sature. Faceți inimi vicioase și nu veți mai avea catolici".

Același consemn al Masoneriei către lojile din lumea întreagă (mai 1928): "Religia nu se teme de pumnal, dar poate să se prăbușească sub povara corupției. Să nu obosim în a corupe: să ne folosim de pretextul sportului, al igienei, al curei climaterice. E necesar, pentru a produce corupție, ca băieții și fetele să practice nudismul în îmbrăcăminte" ș.a.m.d..

Pe plan religios, sloganul revoluției a dus la indiferentism religios și la ateism: fiecare e liber să creadă sau să nu creadă, sau să creadă ce vrea. și a mai dus la ecumenismul masonic pe care Buletinul Marelui Orient îl prezenta astfel în iulie 1856: "Există o religie universală care include toate religiile particulare de pe glob: noi această religie o profesăm. Această religie o profesează și guvernul când proclamă libertatea cultelor".

Cunoaștem din istorie ce ravagii a produs Revoluția în Biserica franceză. Napoleon, făcând pace cu Biserica, nu era sincer. Dorea să instrumentalizeze Biserica, s-o aservească, s-o pună în scopul ambițiilor sale. Citim în amintirile sale de pe Sfânta Elena: "Voiam să-l înalț pe Papa peste măsură, să-l înconjur cu ceremonii și omagii, voiam să fac din el un idol, să locuiască lângă mine, Parisul să devină capitala lumii creștine, iar eu să conduc și lumea religioasă și lumea politică".

Urmează, în 1814, Restaurarea cu Ludovic XVII și apoi cu fratele său Carol X (1924), dar Franța e stăpânită în continuare de masoni. Deocamdată ne-am făcut o idee despre clima pe care Duhul întunericului a creat-o în Franța și care a provocat replica Sfintei Fecioare.

Cele auzite în această meditație pot fi o invitație și un prilej de a ne verifica conștiința și viața noastră. Să ne întrebăm dacă modul nostru de a gândi e cel al lui Cristos, al Evangheliei, adică al umilinței și al ascultării, sau e modul de a gândi pe care Duhul Întunericului l-a semănat în Franța și de aici în toată lumea: un mod de a gândi întemeiat pe orgoliu, pe spiritul autonomiei absolute, pe revoluție și neascultare, pe raționalism și naturalism? Suntem ucenicii lui Cristos, sau ai lui Voltaire? Sfântul Pavel ne spune în scrisoarea către Romani (8,29) că "Dumnezeu ne-a ales din toată veșnicia ca să devenim asemănători chipului Fiului său". Diavolul, maimuța lui Dumnezeu, încearcă să-l imite, adică să ne facă asemănători chipului său de creatură orgolioasă și revoltată, așa cum îl descrie profetul Isaia: "Cum ai căzut din cer, luceafăr strălucitor, fiu al zorilor; cum ai fost doborât la pământ... Tu ziceai în inima ta: «Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu... mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt»" (14,13-14).

Tentația de a-l urma pe cel ce este tată al minciunii ne urmărește pe toți la tot pasul. E necesar să avem permanent în fața ochilor icoana a cărei asemănare, potrivit alegerii noastre din veșnicie, trebuie s-o înfăptuim în noi: chipul lui Cristos cel smerit și ascultător: "El s-a despuiat pe sine însuși și a luat chip de sclav arătându-se asemenea oamenilor... s-a smerit și s-a făcut ascultător până la moarte și încă moartea pe cruce" (Fil 2,7-8).
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire