pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Imitațiunea lui Cristos
Thomas de Kempis

achizitionare: 23.06.2003; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București

Inapoi la cuprins Cartea III: Despre mîngîierea lăuntrică

Capitolul XXV

ÎN CE STĂ PACEA TRAINICĂ A INIMII
ȘI ADEVĂRATA PROPĂȘIRE LĂUNTRICĂ

1. Fiul meu, nu uita de cuvintele mele: Pacea mea v-o las vouă, pacea mea o dau vouă; nu așa cum v-o dă lumea v-o dau vouă (In 14, 27). Toți își doresc tihna și pacea, dar nu toți se îngrijesc de cele ce țin de pacea adevărată. De pacea mea se bucură cei umili și cu inima blajină. De pacea mea te vei bucura deprinzînd îndelunga răbdare. Ascultînd glasul meu și urmînd poruncile sale, te vei putea bucura de belșug de pace.

2. Ce să fac, așadar?

3. În orice împrejurare supraveghează-ți faptele și cuvintele și caută să-ți călăuzești toate gîndurile și intențiile astfel încît mie singur să-mi faci plăcere, iar în afară de mine să nu-ți dorești și să nu cauți nimic. Cît privește vorbele și faptele celorlalți, nu te grăbi niciodată cu judecăți nesăbuite și nu te amesteca niciodată în lucruri și treburi ce nu te privesc; astfel făcînd, aproape cu neputință va fi să-ți pierzi vreodată liniștea. Dar a nu resimți niciodată nici un fel de tulburare, a nu fi atins de nici un fel de amărăciune a inimii sau neplăcere a trupului, acestea nu țin de timpul trecător al acestei vieți, ci de zestrea păcii și liniștii eterne. Prin urmare, nu te grăbi să crezi că ai găsit cumva adevărata pace, doar pentru faptul că nu te simți, vremelnic, împovărat de nici un necaz; nu-ți închipui că totul merge bine, doar pentru faptul că nu întîmpini nici o potrivnicie; nu crede că toate sînt desăvîrșite, doar pentru că s-au întîmplat să-ți meargă strună, așa cum ți-ai dorit. Ar fi de asemenea greșit să socotești că ai avea de ce să te lauzi sau să te crezi iubit într-un chip aparte, doar pentru faptul că evlavia ți-a fost ușoară și dulce: într-adevăr nu acestea sînt dovezile adevăratului om virtuos, nu în ele stă chezășia propășirii și desăvîrșirii.

4. Dar în ce, Doamne?

5. În lăsarea pe mîna lui Dumnezeu, încredințîndu-te voinței sale cu totul și din toată inima; nerîvnind la ale tale nici mici nici mari, nici pe pămînt, nici pentru veșnicie; astfel încît să poți rămîne netulburat la față, la bine și la rău, mulțumind lui Dumnezeu pururi, păstrîndu-ți cumpătul, orice s-ar întîmpla. Dacă te vei arăta atît de puternic și de neclintit în nădejde încît, chiar lipsit de mîngîierea lăuntrică, să-ți oțelești inima pentru a face față la suferințe mai mari încă; dacă nu vei căuta dezvinovățiri, cum că nu s-ar cădea ca tocmai tu să suferi atîta; dacă, dimpotrivă, îmi vei da mie întotdeauna dreptate, lăudîndu-mă pentru toate hotărîrile mele - atunci se va putea spune, și pe drept cuvînt, că ai pășit cu adevărat pe calea sigură a păcii și nu va fi nici o îndoială că te vei bucura de vederea feței mele. În cele din urmă, dacă vei ajunge la lepădarea de sine perfectă, fii încredințat că te vei bucura de pace bună și netulburată, pe cît e cu putință omului să guste pe acest pămînt.


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire