pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Reflecția săptămânii

Inapoi la cuprins

În așteptare
- 5 decembrie 2011 -

Ne aflăm deja în Postul Crăciunului. Pregătirile îndepărtate au început, unele din cadouri au fost deja cumpărate, se aud și colinde - e o atmosferă de sărbătoare. Dar ce sărbătorim? Răspunsul oficial până în 1989 era: "sărbătorile de iarnă." Din păcate, sunt țări apusene care în zilele noastre, dintr-un prost înțeles respect pentru tradițiile altora, au ajuns să evite cuvântul "Crăciun" și fac întocmai precum comuniștii noștri: sărbătoresc searbăd "sărbătorile de iarnă" sau "vacanța de iarnă".

Timpul Adventului este un timp de așteptare, dar nu o așteptare înfrigurată, nesigură, ci, de mai bine de două mii de ani, anticiparea unei sosiri neîndoielnice (lat. adventus). Citim în evanghelia după Sf. Ioan: "Căci așa a iubit Dumnezeu lumea încât pe Fiul Său Unul-născut L-a dat, ca tot cel care crede în El să nu piară ci să aibă viața veșnică. Căci nu L-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuie lumea prin El" (In 3, 16-17).

Crăciunul este sărbătoarea iubirii nebune a lui Dumnezeu față de noi oamenii, supuși fără scăpare păcatului. După merit, am fi rămas sub jugul Satanei și al morții. Dar iubirea adevărată nu se mulțumește cu calculul rece al meritelor și vinelor, ci caută, mereu și mereu, salvarea celui pierdut. Este ceea ce ne transmite parabola oii pierdute, a drahmei pierdute și a Fiului Risipitor, mai potrivit numită a Tatălui milostiv (toate prezente în cap. 15 de la Luca).

Când ne gândim la Crăciun, accentul cade pe Pruncul Isus, blând, plăpând, nevinovat. Dar privirea lui Isus, Dumnezeu adevărat și om adevărat, țintește din peștera din Betleem spre Golgota, unde se împlinește scopul venirii Lui pe pământ: iubirea adevărată nu ezită să plătească preț de sânge pentru cel iubit...

De aceea încercăm și noi în acest timp de pregătire să fim mai buni, mai răbdători, mai înțelegători și mai generoși: pentru că și nouă ni s-a arătat bunătate, răbdare, înțelegere, într-un cuvânt - iubire, iubire fără margini.

Dar Isus nu ne este aproape doar în 25 decembrie. Înainte de a se despărți de ai săi, le-a spus: "Iată Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârșitul veacurilor" (Mt 28, 20). Să ne deschidem ochii și să ne ciulim urechile ca să-L descoperim în fiecare zi, căci vine negreșit: într-un peisaj deosebit, într-un zâmbet sau o vorbă bună, ori chiar într-o încercare; și odată ce L-am întâlnit, să-i conducem și pe alții la El, după cum Sf. Andrei, sărbătorit în aceste zile, l-a condus pe Sf. Petru: "L-am găsit pe Mesia" (In 1, 41).

Andrei Goția
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire