pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Pâinea zilnică a cuvântului
Albert Vanhoye

achizitionare: 27.11.2003; sursa: Sapientia

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior LUNI

Num 24,2-7.15-17; Ps 24; Mt 21,23-27

În lecturile de astăzi vedem deja contrastul pe care ni-l vor prezenta evangheliile Crăciunului: pe de o parte, un păgân care descoperă lumina Domnului, asemenea magilor care urmează steaua; pe de altă parte, iudeii care se opun acestei lumini, care nu vor să recunoască faptul că Isus este trimisul lui Dumnezeu, nu vor nici măcar să vorbească despre botezul lui Ioan.

Acesta este un risc care se află dintotdeauna în fața noastră: pericolul de a ne mulțumi cu o atitudine exterioară, de a-l adapta pe Dumnezeu scopurilor noastre, de a nu aprecia suficient harul lui. Trebuie să avem, în schimb, întotdeauna prospețimea uluirii acelora care abia l-au descoperit pe Domnul, să ne facem o inimă liberă, ca a celor săraci, capabilă să descopere minunile sale. Să nu fim ca și cărturarii blocați în certitudinile lor, ci ca cei umili care se pregătesc să primească lumina Domnului.

Oracolele lui Balaam ne dau ocazia de a întări speranța noastră, de a o face mai fermă, deoarece arată că steaua apare cu adevărat și oamenii nu pot face nimic pentru a-i împiedica lumina. Binecuvântarea Domnului vine, chiar dacă voința oamenilor este alta.

Cum știți, acest episod despre Balaam prezintă tocmai transformarea unui blestem în binecuvântare. Balac vrea un blestem împotriva Israelului, pentru că îi este frică de acest popor care apare ca o amenințare pentru regatul său, și îl cheamă dintr-o țară îndepărtată pe Balaam, un ghicitor celebru, ca să blesteme pe Israel și să-i provoace distrugere. Dar Dumnezeu intervine și Balaam se găsește în imposibilitatea de a profera un blestem: nu poate. Chiar de l-ar fi voit, cuvintele care-i ies din gură sunt o binecuvântare: "Cât de frumoase sunt corturile tale, Iacobe, locuințele tale, Israele! Ele se întind ca niște văi, ca niște grădini pe lângă râuri... stăpânirea lui o va întrece pe aceea a lui Agag și împărăția lui se va înălța". În locul unui blestem se găsește pe buze o binecuvântare mesianică. Și din nou, când Balaam, la rugămintea lui Balac, încearcă să blesteme, spune, de fapt, o nouă binecuvântare inspirată de Dumnezeu: "Îl văd, dar nu în timpul de acum, îl privesc, dar nu de aproape. O stea răsare din Iacob și un sceptru de domnie se ridică din Israel".

Și iudeii au voit să-l transforme pe Isus în blestem: "Blestemat cel care atârnă de lemn" spune Legea lui Moise. Dar acest blestem a devenit cea mai mare binecuvântare pentru tot pământul.

Acest lucru este pentru noi un motiv de speranță tot mai puternică. Speranța nu e în noi, nu e în slăbiciunea noastră, ci e în Isus, care este binecuvântarea triumfală a lui Dumnezeu oferită întregului neam omenesc.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire