pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Pâinea zilnică a cuvântului
Albert Vanhoye

achizitionare: 27.11.2003; sursa: Sapientia

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior JOI după Miercurea Cenușii

Dt 30,15-20; Ps 1; Lc 9,22-25

Începând Postul, am pornit la drum. Astăzi, liturgia ne amintește că sunt două căi și că noi trebuie să o alegem pe cea bună. Domnul ne deschide calea cea bună și ne pune în gardă împotriva iluziei care ne amenință alegând calea cea ușoară, care ne dă avantaje imediate.

În Cartea Deuteronomului vedem afecțiunea paternă a Tatălui care se exprimă prin respectul și dorința de bine pe care o are pentru noi. Dumnezeu are un mare respect pentru libertatea noastră, nu ne constrânge, ci ne propune: "Vezi, eu pun în fața ta viața și binele, moartea și răul". Viața constă în a-l iubi pe Dumnezeu, în observarea poruncilor sale, în a fi ascultători față de cuvântul său. Răul, dimpotrivă, constă în a urma răutatea propriei inimi, acționând după propriile capricii; e o viață ușoară, desigur, dar ea conduce la pierzare.

Dumnezeu nu poate să ne constrângă, ci ne avertizează asupra pericolului: "Vă spun că astăzi veți muri, că nu veți avea viață lungă în țara pe care ați luat-o în posesie". Acesta este respectul lui Dumnezeu: ar putea să ne constrângă, dar vrea un răspuns liber, un răspuns de fiu, nu unul de sclav, de aceea, nu o face, ci ne ajută să vedem consecințele deciziilor noastre și ne spune: "Alege!"

Însă Dumnezeu, pentru că ne vrea foarte mult binele, aproape că ne imploră: "Alege, așadar, viața, ca să trăiești tu și seminția ta. Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău, să asculți glasul lui și să te alipești de el, căci de aceasta atârnă viața ta!"

Dacă suntem încrezători în iubirea lui Dumnezeu pentru noi, dacă avem încredere deplină în el, vom simți și dorința de a urma voința sa, deoarece știm că suntem iubiți și conduși de iubire, chiar dacă pe căi dificile.

În evanghelie, Isus ne prezintă aceeași alegere: ori mântuirea imediată, care conduce la pierderea vieții, ori renunțarea la sine, care conduce la adevărata mântuire.

"Cine va voi să-și salveze viața o va pierde": acesta este blestemul și răul. "Cine își va pierde viața pentru mine o va mântui": acesta este binele, binecuvântarea.

Și Dumnezeu ne-a indicat calea nu numai prin cuvinte, ci trimițându-ni-l pe propriul său Fiu să parcurgă ceea ce e pentru noi calea mântuirii. E o cale dificilă: "Fiul Omului trebuie să pătimească multe, să fie omorât", dar "a treia zi va învia". Știm că, urmându-l pe Domnul, noi nu greșim niciodată. Să-i spunem că vrem să-l urmăm în sacrificiul său, pentru a fi cu el în glorie.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire