pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Pâinea zilnică a cuvântului
Albert Vanhoye

achizitionare: 27.11.2003; sursa: Sapientia

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior MIERCURI

Ier 18,18-20; Ps 30; Mt 20,17-28

Astăzi, ascultăm în evanghelie al treilea anunț al pătimirii. De trei ori Isus îi pregătește și le anunță apostolilor pătimirea sa, spunând că el va fi arestat, condamnat, batjocorit, răstignit. Și de fiecare dată în evanghelie se repetă același contrast: ucenicii au alte gânduri, nu înțeleg, nu meditează asupra celor spuse cu claritate de Isus, ci se gândesc numai la satisfacerea ambițiilor lor, a dorințelor lor naturale.

După primul anunț, Petru e cel care se scandalizează, spunându-i lui Isus: "Asta nu ți se va întâmpla niciodată!"; a doua oară, imediat după, ucenicii discutau despre cel care este mai mare dintre ei; după al treilea anunț, fiii lui Zebedeu sunt cei care se prezintă cu cererea lor ambițioasă, prin intermediul mamei. Isus a vorbit despre umiliri, și apostolii cereau onoruri, cereau posturi privilegiate: "Ei să șadă unul la dreapta ta și altul la stânga în împărăția ta".

Asta demonstrează că pătimirea era necesară pentru schimbarea inimii omului: cuvintele, nici măcar acelea ale lui Isus, nu erau suficiente. În ciuda atâtor cuvinte frumoase, cresc în noi atâtea gânduri rele, gânduri de orgoliu, de egoism... Și nici măcar nu înțelegem că aceste gânduri nu sunt plăcute lui Dumnezeu. Într-adevăr, era necesar ca Isus să schimbe mintea noastră cufundând-o în focul pătimirii sale.

La întrebarea nepotrivită a celor doi frați, Isus nu-și pierde răbdarea, dar le face o educație progresivă. Prima etapă: ca să obții onoruri este necesar să treci prin multe încercări. "Nu știți ceea ce cereți - spune Isus. Sunteți în stare să beți paharul pe care îl voi bea eu?" E vorba despre paharul amărăciunii despre care vorbeau profeții. Plini de încredere în ei înșiși, răspund: "Suntem". Și Isus le promite participarea la paharul său, dar (a doua etapă) chiar dacă vor bea paharul, nu-și vor atinge obiectivul: "Cât privește însă a ședea la dreapta și la stânga mea, nu-mi stă în putere să hotărăsc".

Deci au acceptat încercarea, dar nu vor avea rezultatele sperate.

Întotdeauna este așa în viața spirituală: încercarea transformă omul și el, la sfârșit, nu mai are ambiția de a-și satisface dorințele pământești spre care tânjea la început.

Cei zece s-au indignat împotriva celor doi frați, dar asta nu înseamnă că gândurile lor erau mai drepte. Și ei erau ambițioși și vorbeau din invidie.

Atunci Isus își extinde lecția la toți, învățându-i unde se află adevărata onoare: nu în dominarea altora, ci în a face ca dânsul: a sluji până la a se face sclav.

Gloria lui Isus constă în faptul că a iubit mult, că a voit să slujească până la a-și da viața pentru toți, pentru a obține răscumpărarea tuturor.

Dacă ne deschidem inima către pătimirea lui Isus, înțelegem care va fi adevărata bucurie, adevărata glorie, adevărata viață: să slujești, să-ți afli măreția în a sluji, în a iubi așa cum el a iubit, până la jertfa de noi înșine.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire