pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Pâinea zilnică a cuvântului
Albert Vanhoye

achizitionare: 27.11.2003; sursa: Sapientia

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior VINERI

Gen 37,3-4.12-13.17-28; Ps 104; Mt 21,33-43.45

În amândouă lecturile de astăzi auzim același strigăt: "Răstignește-l!" Frații lui Iosif, când l-au văzut sosind, au spus: "Iată, vine visătorul. Haideți să-l ucidem!" Viticultorii îl văd venind pe fiul stăpânului și spun între ei: "Acesta este moștenitorul; haideți să-l ucidem!"

Această parabolă teribilă ne face să ne gândim la suferința inimii lui Isus, care realmente a fost ucisă, ucisă din invidie, ne spune relatarea pătimirii. Invidia este și motivul ostilității împotriva lui Iosif și împotriva fiului din parabolă.

Visele lui Iosif erau o profeție asupra viitorului, un viitor care ar fi adus binele nu numai lui, ci și poporului său. Dar frații săi nu înțeleg și vor face totul pentru a împiedica aceste vise, care, într-un oarecare sens, erau semne divine, să se realizeze. La fel acționează capii sinagogii în confruntarea cu Isus, invidioși din cauza influenței asupra poporului, temători că își vor pierde puterea.

Invidia față de altul este unul dintre lucrurile care rănesc cel mai mult inima, mai ales atunci când nu există un motiv. Nu exista un motiv pentru a-l invidia pe Isus pentru că el făcea bine tuturor. Dar inima omului este atât de perfidă încât încearcă invidia pentru cei buni numai pentru faptul că sunt buni, cum o spune sfântul Ioan în scrisoarea sa atunci când vorbește despre Cain și Abel: "Pentru care motiv l-a ucis? Pentru că faptele fratelui său erau bune" (cf. 1In 3,12).

În istoria lui Iosif, invidia a fost învinsă într-un mod minunat, în Egipt, el nu i-a pedepsit pe frații săi, ci i-a salvat. El a văzut, în exil, în încercări, pregătirea pe care Dumnezeu a voit-o ca să-i poată salva pe frați și tot poporul de foamete.

Și Isus a învins invidia, acceptând să fie ultimul dintre toți. Într-adevăr, când îl privim pe Domnul pe cruce, nu putem spune că el ar trezi invidia cuiva! Punându-se pe ultimul loc, Isus a demonstrat că puterea sa, stăpânirea pe care i-a promis-o Tatăl, este iubirea în serviciul tuturor. Dar fiind ultimul, Isus ajunge să fie primul, piatra pe care au aruncat-o zidarii și care a ajuns în capul unghiului, cum zice psalmul.

Așa se realizează planul lui Dumnezeu, în ciuda răutății și invidiei umane.

Să-i cerem Domnului astăzi să ne elibereze inima de orice sentiment de invidie și de gelozie și să ne statornicească în blândețe și umilință, ca să fim cu el în serviciul tuturor fraților.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire