pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Pâinea zilnică a cuvântului
Albert Vanhoye

achizitionare: 27.11.2003; sursa: Sapientia

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior MIERCURI

Dt 4,1.5-9; Ps 147; Mt 5,17-19

Una dintre dorințele cele mai profunde ale inimii omului este aceea a libertății, o dorință care corespunde demnității și vocației omului. Ea însă poate să fie înțeleasă într-un mod fals, și atunci nu conduce decât la sclavie, dacă există tentația de a face tot ceea ce vrem, de a satisface toate tendințele noastre rele. Libertatea devine, cum spune sfântul Petru, "un văl pentru a acoperi răutatea" (1Pt 2,16).

Isus a promis libertatea discipolilor săi și a spus: "Dacă rămâneți credincioși cuvântului meu, veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face liberi" (In 8,31). Sfântul Paul ne spune și el: "Cristos ne-a eliberat ca să rămânem liberi; nu lăsați, deci, ca din nou să vi se pună jugul sclaviei" (Gal 5,1). Dimpotrivă, alte pasaje din Noul Testament insistă asupra ascultării și asupra fidelității față de lege: s-ar putea spune că este vorba despre un fel de contradicție. Paul a proclamat sfârșitul legii și Isus afirmă că nu a venit să desființeze legea, ci să o împlinească, până la ultima literă...

Isus vrea să ne dea libertatea adevărată, care constă în a trăi în iubire. Acum, pentru a trăi în iubire, trebuie să învățăm ascultarea: în ea se găsește adevărata iubire și adevărata libertate. Pentru aceasta, Cristos insistă și spune că el nu a venit pentru a desființa, ci pentru a împlini legea: adevărata libertate nu poate fi atinsă sustrăgându-ne legii, ci intrând în profunzimea ei.

Vom trăi în curând timpul pătimirii: este timpul în care Cristos "a învățat ascultarea din ceea ce a pătimit" (Evr 5,8), devenind, astfel, omul perfect liber al învierii. "Eu îl iubesc pe Tatăl și întotdeauna fac voința sa": pentru aceasta, Isus se îndreaptă spre pătimire și duce la îndeplinire legea prin ascultare până la moartea pe cruce.

Astăzi, el vrea ca legea să se împlinească în noi, și el însuși e acela care o împlinește cu tărie în noi, dacă ne deschidem darului său cu spiritul pe care l-am primit, care nu este un spirit de sclavie, ci unul de fii, un spirit de libertate. Astfel, voința Tatălui devine hrana noastră, așa cum a fost hrana sa, și în împlinirea ei noi înaintăm în libertate. A fi liberi înseamnă a face în mod liber cele pentru care am fost creați. Atâta lume care caută libertatea se regăsește mai sclavă ca niciodată și este atâta diferență între ceea ce face și ceea ce ar dori să fie, pentru că modul de a concepe libertatea este în contradicție cu ființa în profunzimea ei. Isus, în schimb, mergând pe drumul ascultării prin iubire, ne învață calea adevăratei libertăți care este eliberarea de sub legea păcatului și a morții.

Dumnezeu vrea ca exigența legii Duhului să-și găsească împlinirea în noi până când vom ajunge la libertatea fiilor lui Dumnezeu, care își găsesc bucuria lor în a se dărui liberi în iubire. "Iubește și fă ce vrei", adică iubește și pune-ți voința ta în voința altuia, tocmai pentru că iubești. "Nu ceea ce eu vreau, ci ceea ce vrei tu": aceasta este calea adevăratei libertăți creștine.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire