pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Pâinea zilnică a cuvântului
Albert Vanhoye

achizitionare: 27.11.2003; sursa: Sapientia

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior MARȚI

Num 21,4-9; Ps 101; In 8,21-30

Nu este ușor să realizezi legătura dintre prima lectură și evanghelia de astăzi. Legătura însă există și este dată de un singur cuvânt: "a ridica", "a înălța". Șarpele de aramă a fost ridicat pe un stâlp; Isus trebuie să fie înălțat.

Acest cuvânt în Evanghelia după Ioan este foarte important și oferă semnificația pozitivă a pătimirii. Pătimirea lui Isus nu a fost un chin care l-a nimicit, ci un mod de a fi înălțat, de a fi pus în evidență, altfel spus, de a fi glorificat. Sfântul Ioan, în evanghelia sa, ne arată că intenția lui Dumnezeu era glorificarea Fiului, și pentru aceasta "l-a înălțat".

A fi înălțat pe cruce nu pare o mare onoare... Dar unde cuvântul se oprește, credința ne face să întrevedem că pentru Isus a fost o mare onoare, deoarece a acceptat sacrificiul din iubire față de Tatăl, așa cum a fost un gest de iubire din partea Tatălui să-i ceară lui Isus acest sacrificiu de sine. Această cerere a Tatălui presupune o iubire imensă, o încredere totală, care îl face să-i încredințeze Fiului jertfa care va salva omenirea, care va înnoi toate lucrurile, care va schimba inima omului. Și Isus acceptă să bea paharul pe care Tatăl i-l oferă.

În Ghetsemani, când vin să-l aresteze, spune tocmai aceasta: "Oare nu trebuie să beau paharul pe care mi l-a dat Tatăl?" (In 18,11). E un dar al Tatălui și, în același timp, e un dar al lui Isus către Tatăl.

"Când îl veți fi înălțat pe Fiul Omului, atunci vă veți da seama că eu sunt", adică veți cunoaște că sunt Fiul lui Dumnezeu, plin de iubire față de Tatăl, care nu ezită să se jertfească total din iubire față de Tatăl.

"Eu nu fac nimic de la mine însumi, ci spun ceea ce m-a învățat Tatăl". Crucea este semnul unui dezinteres total. Isus nu caută propria satisfacție, propria bucurie: caută bucuria Tatălui, caută împlinirea voinței Tatălui, cu o iubire imensă. Și chiar când el vorbește, crucea este semnul nu atât al gloriei sale cât al ascultării de Tatăl. Tot ceea ce Isus face, face cu încrederea cea mai mare față de Tatăl: fără unirea sa cu Tatăl, totul ar fi fost imposibil.

Și Isus o știe: "Acela care m-a trimis pe mine este cu mine". Sunt doi în împlinirea sacrificiului, și astfel, este un sacrificiu din iubire, "și nu m-a lăsat singur pentru că întotdeauna fac ceea ce îi place".

Să-i cerem lui Isus să ne ajute să contemplăm marea sa iubire față de Tatăl și, împreună, iubirea Tatălui și a Fiului, pentru ca inima noastră să crească în bucurie și în generozitate.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire