pregateste pagina pentru tiparire

































 
 MEDITAȚII 

Pâinea zilnică a cuvântului
Albert Vanhoye

achizitionare: 27.11.2003; sursa: Sapientia

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior LUNI

Is 35,1-10; Ps 84; Lc 5,17-26

Lecturile de astăzi ne prezintă mântuirea ca o întâlnire. "Dumnezeu vine ca să vă mântuiască", spune Isaia, și noi trebuie să mergem în întâmpinarea lui pe calea pe care el însuși o pregătește: "Se va croi o cale, un drum care se va numi calea cea sfântă; cel întinat nu va călca pe ea... dar numai cei răscumpărați vor merge pe ea". Și psalmul vorbește despre o întâlnire: "Mila și adevărul se vor întâlni, dreptatea și pacea se vor îmbrățișa".

Dar ca să poți merge în întâmpinarea cuiva, trebuie să poți umbla: iată pentru ce lecturile insistă asupra vindecării celor care nu pot să meargă: "Cel șchiop va sări precum cerbul". "Scoală-te și du-te acasă".

Într-adevăr când există dorința de a întâlni o persoană dragă, cineva care nu poate să meargă se află într-o mare mizerie, într-o mare strâmtorare. Dar evanghelia ne dă o lecție de profund optimism: tocmai nevoile noastre ne determină să-l căutăm pe Domnul, și acest lucru e un mare câștig. Dacă omul din evanghelie nu ar fi fost paralizat, probabil nu l-ar fi întâlnit pe Cristos. În schimb, împins de mizeria sa, a venit, a forțat situația, a învins dificultățile pentru că nu-și putea imagina o altă rezolvare decât prin intervenția Domnului. Și Isus a luat-o înaintea cererii sale și chiar a depășit așteptările: "Omule, ți se iartă păcatele".

Noi trebuie să mergem în întâmpinarea Domnului, dar cum o vom face din moment ce nu putem merge deoarece suntem paralizați sufletește? Trebuie să facem asemenea paraliticului din evanghelie: să găsim un remediu paraliziei noastre. Și acest remediu se găsește numai în credința în cuvântul puternic al Domnului. Numai Fiul Omului, Isus, are puterea să ierte păcatele, să facă să meargă acela care în sufletul său e blocat de paralizie.

Numai cu Isus putem să mergem în întâmpinarea sa. Și aceasta e tocmai atitudinea noastră în Advent. Știm bine că singuri nu putem merge în întâmpinarea Domnului: numai alături de el mergem în întâmpinarea lui. A merge e un act pe care el ni-l oferă și pe care noi i-l dăm lui. El, prin cuvântul său și prin iubirea sa, ne dă puterea să mergem și noi, sprijiniți de darul său; mergem spre el, îi dăm acțiunile noastre, suntem uniți cu el în drumul nostru. Și aceasta e fericirea noastră în timpul Adventului: să mergem cu Domnul spre o întâlnire mai clară, mai explicită cu el.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire