pregateste pagina pentru tiparire

































 
 PORUNCI 

Poruncile morale
din Catehismul Ilustrat

achizitionare: 12.10.2003; sursa: Editura Galaxia Gutenberg

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior PORUNCILE DIVINE

PORUNCA a II-a (continuare)

Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert.

1. Un legământ este o promisiune pe care o facem lui Dumnezeu cu intenția de a ne supune acestuia cu strășnicie.

2. Legământul este un act de latrie. Prin urmare, dacă se face un legământ sfinților, aceasta înseamnă că se promite ceva lui Dumnezeu în cinstea lor.

3. Legământul este personal, dacă nu-l obligă decât pe cel care-l face, deoarece conținutul legământului nu poate fi separat de persoana sa, ca de exemplu legământul de a se ruga; în celelalte cazuri, legământul se numește real. Așa este, de exemplu, legământul de a da o sută de mii de lei săracilor.

4. Legământul este permanent, dacă el obligă pentru toată viața; altfel este temporar.

5. Din partea celui care-l face, se cere:1)să fie capabil să facă legământul, adică să aibă uzul rațiunii; 2)să aibă intenția să facă legământul și să se oblige în același mod ca pentru a face un jurământ; 3)să-l facă deliberând suficient, adică așa cum trebuie pentru a nu păcătui de moarte.

6. Într-adevăr, nimeni nu își impune o obligație fără să vrea.

7. Un jurământ impus prin amenințare nu este valabil. Ceea ce este obținut astfel, nu poate fi plăcut lui Dumnezeu.

8. În ceea ce privește lucrul promis, trebuie mai întâi ca acesta să fie posibil. Nimeni nu poate realiza un lucru imposibil. Prin urmare legământul de a nu păcătui, chiar foarte ușor, nu este valid; dar legământul de a nu păcătui grav sau de a nu păcătui într-un mod venial și deliberat este valid.

9. Când conținutul legământului este divizat, trebuie să îndeplinim ceea ce putem; dar nu suntem obligați să-l împlinim în cazul în care conținutul legământului nu poate fi divizat, nici măcar în situația în care lucrul promis e posibil de realizat, depinzând însă de un lucru imposibil.

10. Conținutul legământului, trebuie să fie bun, chiar mai bun decât actul care nu poate fi făcut în același timp cu el. Prin urmare, ca regulă generală, legământul de a te căsători este nul, deși căsătoria este bună și cinstită, pentru că nu este compatibilă cu virginitatea, care este mai bună.

11. Dar legământul de a face un lucru comandat este de altfel valid, pentru că mărește fidelitatea și devoțiunea în îndeplinirea unei datorii.

12. Dacă facem legământ să realizăm un lucru bun, cu un scop rău, legământul nu este valid; căci un scop rău denaturează și conținutul legământului.

13. Ar fi altfel dacă, scopului principal, care este bun, îi adăugăm unul rău, dar secundar.

14. Când legământul a fost făcut, chiar pripit, el antrenează obligația de a îndeplini ceea ce s-a promis, la fel ca și la jurământ.

15. Legământul care se face pentru a se pedepsi pentru un păcat, de exemplu: "fac legământ să fac o pomană dacă înjur", este obligatoriu.

16. Când am făcut un legământ suntem obligați să-l îndeplinim. "Este mai bine, a spus Sfântul Spirit, să nu faci legăminte decât să faci și să nu le îndeplinești. "

17. Înainte de a te angaja printr-un legământ, trebuie:1)să analizezi dacă-l vei putea îndeplini; 2)să ceri sfatul confesorului tău.

18. Se poate, având motive bune, să obții de la Biserică dispensa sau comutarea unui legământ.

19. Legămintele cele mai bune sunt cele de sărăcie de castitate și de ascultare, pe care le fac călugării și călugărițele.

 

Explicația Tabloului

20. În partea de jos, în stânga, îl vedem pe Jefta, care tocmai a repurtat o victorie.

El făcuse legământul imprudent că, dacă va fi învingător, va jertfi prima persoană pe care o va întâlni.

La întoarcere a văzut-o mai întâi pe fiica sa, care venea să-l aclame, cântând cântece vesele. Se crede că fiica lui Jefta nu a fost jertfită, ci consacrată călugăriei.

21. În mijlocul tabloului, o vedem pe Preasfânta Fecioară Maria ducându-se la Templul din Ierusalim, la vârsta de trei ani, pentru a se I se consacra lui Dumnezeu prin legământul de castitate.

Părinții săi, Sfântul Ioachim și Sfânta Ana, o însoțesc. Marele preot o primește în partea de jos a scării și, din capul scării, Sfântul Simeon și Proorocița Ana o contemplă cu admirație întinzându-i brațele. Îngerii, a căror regină este ea, o însoțesc. Trandafirii pe care îi vedem pe cele cincisprezece trepte ale Templului simbolizează misterele rozarului.

22. În partea de jos a tabloului, în dreapta, vedem niște marinari în genunchi în fața altarului Preasfintei Fecioare. Ei au făcut legământ, în timpul unei furtuni, să viziteze un sanctuar al Mariei dacă vor scăpa de moarte. Scăpând vii, ei vin să-și îndeplinească legământul.


 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire