pregateste pagina pentru tiparire

































 
 PORUNCI 

Decalogul
pr. Claudiu Dumea

achizitionare: 15.11.2005; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior

PORUNCA a II-a
Să nu spui numele
Domnului Dumnezeului tău în zadar.

Manipularea numelui lui Dumnezeu

Când vorbim de păcatele împotriva poruncii a doua a lui Dumnezeu ne gândim imediat la înjurătură, eventual la sperjur. De fapt este un păcat despre care se vorbește prea puțin când se tratează această poruncă, păcat pe care îl săvârșim cei care nu-l înjurăm pe Dumnezeu, dar care totuși îi necinstim numele ca și cei care îl înjură: este vorba de instrumentalizarea și manipularea religiei, a slujbelor religioase, a lucrurilor sfinte pentru bani sau alte interese care nu au nimic de a face nici cu mântuire sufletului propriu, nici cu mântuirea sufletelor altora, nici cu slava lui Dumnezeu.

Marea preocupare a vieții lui Isus a fost aceea de a apăra numele lui Dumnezeu împotriva oricărei instrumentalizării umane. Primele ispite cu care Satana îl încearcă pe Isus la începutul activității sale mesianice sunt tocmai de această natură.

"Ispititorul s-a apropiat de el și i-a zis: "Dacă ești Fiul lui Dumnezeu poruncește ca pietrele acestea să se prefacă în pâini..." Apoi Diavolul l-a dus în sfânta cetate, l-a așezat pe sprânceana templului și i-a zis: Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos, căci este scris: El va porunci îngerilor săi să vegheze asupra ta și ei te vor lua pe mâini ca nu cumva să-ți lovești piciorul de vreo piatră" (Mt 4,3-4).

Pietre prefăcute în pâini! Isus care sare fără parașută în prăpastia Cedronului de la aproape două sute de metri înălțime fără să-și scrântească piciorul! Asemenea minuni ar fi entuziasmat poporul care l-ar fi proclamat imediat rege și mesia și acesta ar fi pornit imediat la izgonirea cotropitorului roman și la instaurarea împărăției Israelului peste toate popoarele pământului. Dumnezeu instrumentalizat în scopuri politice. De fapt, cauza adevărată a condamnării lui Isus la moarte aceasta a fost: refuzul de a se pune, bineînțeles în numele lui Dumnezeu, în slujba mesianismului politic, așa cum îl înțelegeau contemporanii săi.

A te folosi de Dumnezeu, de religie, de Biserică, de slujitorii altarelor, de slujbele religioase în scopul de a domina pe alții, pentru interese politice, e păcat de hulă sau de blasfemie împotriva numelui lui Dumnezeu. Scrie Catehismul Bisericii Catolice tratând despre porunca a doua a lui Dumnezeu: "E blasfemie să recurgi la numele lui Dumnezeu pentru a acoperi practici criminale, pentru a înrobi popoare, pentru a tortura sau a ucide" (2148).

Istoria e plină de astfel de blasfemii. Să ne gândim numai la războaiele numite sfinte, purtate în numele lui Dumnezeu. Intențiile imperialiste ale țarilor ruși aveau acoperire religioasă. Ei pretindeau că au misiunea divină de a proteja creștinătatea de turci atunci când cucereau popoarele din jurul lor. Bolșevicii le-au continuat misiunea. Hitler se credea și el trimisul lui Dumnezeu, investit cu misiunea divină, mesianică, de a salva omenirea și de a îmbunătăți rasa umană când și-a propus să cucerească lumea și să elimine rasele inferioare.

Blasfemi și necinstitori ai numelui lui Dumnezeu sunt toți acei politicieni care își pun masca religiozității, se fac văzuți la slujbele religioase cu lumânărica în mână cu scopul de a-și face capital politic, de a-și câștiga simpatia alegătorilor. Blasfemi sunt și acei slujitori servili ai altarelor care fac slujbe religioase în asemenea scopuri murdare în loc să spună ce i-a spus Isus ispititorului: "Retro Satana" - pleacă de la mine Satană! când li se cere așa ceva.

Sunt și alte forme de blasfemie, adică de a-l manipula pe Dumnezeu și cele sfinte pentru interese personale, pentru profit meschin. De pildă, a intra în preoție fără vocație, fără intenție cinstită, a vedea în preoție o meserie rentabilă, posibilitatea de a face carieră, de a avea bani și alte avantaje materiale, de a duce o viață parazitară, la adăpost de griji și având de toate: de la țigară la mașină de ultimul tip. A avea veșnic numele lui Dumnezeu pe buze la rugăciune și la sfintele slujbe și a avea inima închisă, complet insensibilă la suferințele, mizeria și sărăcia în care se zbate lumea în jurul nostru, a nu simți o strângere de inimă văzând atâția copii care rabdă de foame, care nu au cu ce să se îmbrace și cu ce să se încalțe, e un lucru la care trebuie să reflectăm foarte serios. Cinstește cu adevărat numele lui Dumnezeu în rugăciune și în celebrările sfintelor slujbe numai cine se străduiește să aibă inima Sfântului Francisc de Assisi pe care o descoperim în întâmplarea consemnată în cronicile timpului.

Împăratul Federic al II-lea (1194-1250) îi bătuse pe mauri în Sicilia și se odihnea în palatul său din Bari tocmai când Sfântul Francisc era în trecere prin acest oraș. Auzind acest lucru, tânărul împărat, care se ținea de tot felul de extravaganțe, l-a invitat la un ospăț în palatul său, ca să vadă cum se comportă un cerșetor în zdrențe ca Francisc la un ospăț imperial. Trei mii de servitori mauri purtători de torțe flancau trecerea împăratului și a curții sale având un cerșetor zdrențeros în mijloc. Imensa sală de recepție a palatului luminată de două mii de lumânări părea un ocean de lumină. Mesele încărcate cu tot ce poate inventa mintea omenească pentru plăcerea ochilor și a stomacului aveau în jurul lor numai prinți, baroni, înalți demnitari bisericești. Un murmur de uimire s-a auzit în sală când Francisc, sărmanul cerșetor, a fost invitat să ia loc la dreapta împăratului. Împăratul îl lua de bufon. Tineri sclavi mauri au dat semnalul începerii mesei sunând din trompete de argint. Fete maure au început dansurile. Barzii și cântăreții înveseleau atmosfera. Vinurile și bucatele se revărsau cu îmbelșugare. Veselia, voia bună, nu cunoștea margini. Numai Francisc stătea tăcut, adâncit în gânduri. La un moment dat împăratul îl întreabă: "Călugăre, la ce te gândești?". "Maiestate, mă gândesc în acest moment cât de fericit trebuie să fie fratele Marsiliu care în singurătatea pădurii meditează la iubirea lui Dumnezeu". Împăratul nu-i răspunde nimic. După un timp îl întreabă din nou: "Călugăre, la ce te gândești?". "Maiestate, mă gândesc la fratele Aggeu care în aceste momente îngrijește leproșii din Cremona". Împăratul mai tace un timp și văzând că fastul banchetului nu-l impresionează câtuși de puțin pe Francisc, îl întreabă din nou: "Călugăre, la ce te mai gândești?". "Maiestate, mă gândesc cât de fericit trebuie să fie fratele Bernard care în aceste clipe face curățenie în grajdul unei femei neajutorate ca apoi să le dea copiilor învățătura Evangheliei lui Cristos". Împăratul s-a lăsat păgubaș. De data aceasta gluma nu-i reușise.

În cele din urmă trebuie să mai amintesc un păcat împotriva poruncii a doua a lui Dumnezeu săvârșit mai frecvent, fără îndoială decât înjurătura. Mai abuzăm de numele lui Dumnezeu atunci când, folosindu-l în rugăciune, nu-i respectăm voința lui Dumnezeu cu privire la noi, voim să subordonăm voința lui voinței noastre. Cu alte cuvinte, nu-l lăsăm pe Dumnezeu să fie Dumnezeu. Abuzăm de numele lui Dumnezeu atunci când rugăciunile noastre nu depășesc orizontul preocupărilor și așteptărilor noastre pământești. De unde expresia pe care o auzim la tot pasul: "Am cerut cutare lucru de la Dumnezeu, dar m-am rugat degeaba. Nu mă mai rog. Dumnezeu nu mă ascultă". E blasfemie. Încercăm să facem din rugăciune un instrument de eliminare absolută a încercărilor, a suferințelor, a persecuțiilor din viața noastră, deși știm că purtarea crucii e obligatorie și esențială în viața creștinului. Și atunci ce rost are să mai spunem: "Facă-se voia ta" după ce am spus: "Sfințească-se numele tău!"? Avem dreptul să ne rugăm ca și Isus: "Tată, dacă e cu putință, îndepărtează de la mine paharul acesta". Dar în mod obligatoriu trebuie să adăugăm: "Totuși, nu voia mea ci a ta să se facă".

Pentru a ne ruga lui Dumnezeu la timp de suferință cu totală încredere și totodată cu totală resemnare la voința lui Dumnezeu, ne poate ajuta această admirabilă rugăciune a lui Michel Quoist. E o rugăciune atutentică, adică rugăciune dialog, nu rugăciune monolog, în care ce ne spune Dumnezeu nouă e mai important decât ce spunem noi lui Dumnezeu:

"Doamne, suferința îmi dă neplăcere, mă apasă.
Nu înțeleg pentru ce o îngădui?
De ce, Doamne?
De ce acel copilaș nevinovat care geme cumplit de o săptămână plin de arsuri?
De ce acel bărbat care de trei zile și de trei nopți agonizează chemându-și mama?
De ce acea femeie lovită de cancer, pe care o găsesc îmbătrânită într-o lună cât în zece ani?
De ce acel muncitor căzut de pe schelă, epavă, om terminat când nu a împlinit nici douăzeci de ani?
De ce acel străin, sărac, părăsit, izolat, redus la o rană care puroiază?
Acea fată pusă în ghips și întinsă pe o scândură de mai bine de treizeci de ani?
De ce, Doamne?
Nu înțeleg.
De ce în lume atâta suferință
care lovește, închide în sine, produce greață, sfărâmă?
De ce această monstruoasă și oribilă suferință,
care lovește orbește, fără să dea explicații?
Se abate nedreaptă asupra celui bun,
cruțându-l pe cel rău?
Pare că dă înapoi, respinsă de știință, dar se întoarce în altă formă, mai puternică, mai subtilă?
Nu înțeleg. Suferința e odioasă și mă înspăimântă,
De ce ei, Doamne, și nu alții? De ce ei și nu eu?"
"Fiul meu, suferința nu am voit-o eu, Dumnezeul tău,
oamenii au voit-o.
Ei au introdus-o în lume introducând păcatul. Fiindcă păcatul este o dezordine și dezordinea face rău. Vezi, oricărui păcat îi corespunde într-o anumită parte a lumii și într-un anumit timp o suferință.
Și cu cât mai multe sunt păcatele cu atât mai multă e suferința. Dar eu am venit în lume, eu am luat asupra mea toate suferințele voastre după cum am luat asupra mea toate păcatele voastre. Eu le-am luat și le-am îndurat înaintea voastră.
Eu le-am schimbat, le-am transfigurat.
Am făcut din ele o comoară.
Ele sunt încă un rău, dar un rău care aduce folos,
căci cu suferințele voastre eu am înfăptuit Răscumpărarea
".
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire