pregateste pagina pentru tiparire

































 
 PORUNCI 

Decalogul
pr. Claudiu Dumea

achizitionare: 15.11.2005; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior

PORUNCA a III-a
Adu-ți aminte să sfințești
ziua Domnului.

Zi de odihnă

Tratând despre porunca a III-a a lui Dumnezeu, Catehismul Bisericii catolice scrie:

"După cum Dumnezeu «s-a odihnit în ziua a șaptea după toată lucrarea pe care o făcuse» (Gen 2,2), viața umană este ritmată de muncă și odihnă. Instituția Zilei Domnului oferă tuturor posibilitatea de a se bucura de un timp de odihnă și răgaz suficient ca să-și cultive viața familială, culturală, socială și religioasă.

Duminica și în celelalte sărbători de poruncă, credincioșii trebuie să se abțină de la munci sau activități care îi împiedică de la cultul datorat lui Dumnezeu, de la bucuria proprie Zilei Domnului și de la cuvenita destindere a minții și a trupului (2184-2185).

Așadar, viața umană este ritmată de muncă și odihnă. Munca e obligație și poruncă. Nu ai dreptul să te odihnești dacă nu muncești. După ce să te odihnești dacă nu obosești muncind?

"Du-te la furnică, leneșule - spune Dumnezeu în cartea Proverbelor - uită-te cu băgare de seamă la căile ei și înțelepțește-te! Ea nu are nici căpetenie, nici supraveghetor, nici stăpân; totuși își pregătește hrana vara și strânge de ale mâncării în timpul secerișului. Până când vei sta culcat, leneșule? Când te vei scula din somnul tău? Să mai dormi puțin, să mai ațipești puțin, să mai încrucișezi puțin mâinile ca să dormi!" (6,6-10).

Dar și odihna e necesară și chiar obligatorie dacă muncești. "Boul - scria Chateaubriand - nu poate munci nouă zile fără întrerupere. La sfârșitul zilei a șasea mugetele lui par să ceară ora stabilită de Creator pentru odihna generală a creaturilor".

Când Revoluția franceză a încercat să desființeze săptămâna și să o înlocuiască cu decada, țăranii din Vendée ziceau: "Nici boii noștri nu vor să știe de legea aceasta căci, când sosește ziua a șaptea, se revoltă scuturând jugul și refuzând să mai tragă plugul".

"Adu-ți aminte de sabat ca să-l sfințești". După spusele Talmudului, sabatul este darul cel mai mare pe care Dumnezeu l-a făcut poporului său. Observarea sabatului este caracteristica principală a evreului credincios, după cuvântul profetului Isaia: "Fericit omul... care păzește sabatul, care nu îl pângărește și care își stăpânește mâna ca să nu facă nici un rău" (Is 56,1).

Sabatul este la fel de important ca și Scriptura. Și cum Scriptura este numită "foc", este drept ca cei care nu au respectat focul să fie pedepsiți cu focul infernului, care nu se va stinge niciodată. Rabi Iehuda zicea: "Păgânii care nu au respectat sabatul în viața lor pe pământ respectă cu forța sabatul în timpul șederii lor în infern, căci ei se bucură de odihnă în acea zi. În fiecare vineri seara, din clipa în care începe sabatul sfânt, în toate încăperile infernului răsună voci care fac auzite aceste cuvinte: «Pedeapsa vinovaților să fie suspendată căci Regele sfânt sosește și ziua este sfințită». Imediat pedeapsa încetează și vinovații se odihnesc.

Totuși israeliții care nu au respectat niciodată ziua sabatului nu-și află odihna nici în acea zi. Ceilalți damnați ai infernului se miră de aceasta și întreabă: "De ce aceia nu se odihnesc ca noi?" Îngerii însărcinați cu pedepsele le răspund: "Pentru că aceia au comis crima de a nega existența Celui Preasfânt, binecuvântat fie numele lui, și de a nu respecta poruncile Scripturii, profanând sabatul. Iată de ce ei sunt singurii care nu-și află odihna nici măcar în această zi.

Cei pedepsiți sunt autorizați să-și părăsească locul și să contemple acest spectacol. Un înger, cu numele Santariel, scoate din pământ trupurile celor care au profanat sabatul și le aduce în infern. Sufletele care au animat aceste corpuri își contemplă atunci rămășițele trupului roase de viermi și nu-și află odihna în flăcările infernului. Ceilalți osândiți înconjoară acest trup și strigă: "Acesta este trupul lui cutare care nu a avut grijă de gloria Dumnezeului său și care a negat existența lui Dumnezeu și a Scripturii. Vai lui! Ar fi fost mai bine pentru el să nu se nască, spre a nu fi expus acestei pedepse și acestei rușini". Acesta este sensul cuvintelor: "Ei vor ieși pentru a vedea corpurile moarte ale celor care au păcătuit împotriva mea. Viermele din ei nu va muri și focul lor nu se va stinge și va fi obiectul dezgustului și ororii în ochii tuturor" (Is 66,24). (Zoharul - Cartea splendorii).

Atât sabatul iudaic cât și duminica creștină e ziua eliberării, sărbătoarea libertății. E memorialul unei duble eliberări. Această dublă eliberare rezultă din cele două texte biblice prin care este enunțată porunca a treia.

Primul text îl găsim în Exod 20,8-11: "Adu-ți aminte de ziua de odihnă ca să o sfințești... Căci în șase zile a făcut Domnul cerurile, pământul și marea și tot ce este în ele, iar în ziua a șaptea s-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă și a sfințit-o". Aici ziua Domnului e legată de lucrarea creației pe care a înfăptuit-o Dumnezeu.

În ziua a șasea Dumnezeu l-a făcut pe om, numit regele creației. Dar cu asta creația nu s-a încheiat. Dumnezeu a pus în mâinile omului creația începută, pentru ca acesta s-o continue și să o ducă la desăvârșire. Dumnezeu s-a arătat a fi o ființă liberă întrerupându-și munca în a șaptea zi. Omul a fost făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, adică ființă liberă. Întrerupându-și lucrul, după șase zile, el face dovada libertății sale, arată că nu e sclavul muncii și al câștigului.

Omul a fost făcut în ziua a șasea. Numărul șase în mistica iudaică e simbolul imperfecțiunii. Deși rege al creației, omul trebuie să recunoască faptul că nu este stăpânul, ci administratorul lumii create. Numărul șapte e simbolul perfecțiunii. Închinând ziua a șaptea lui Dumnezeu, întrerupându-și munca și aducând cult lui Dumnezeu în această zi, omul își ajunge plenitudinea, recunoscându-l pe Dumnezeu ca Stăpân și Creator, și participând cu anticipație la comuniunea cu Dumnezeu rezervată la sfârșitul vieții celor care intră în odihna veșnică. Munca făcută șapte zile e o muncă neraportată la Dumnezeu, prin urmare, inutilă, și viața e un faliment: "Nebunule, chiar în noaptea aceasta voi cere de la tine sufletul, și tot ce-ai adunat cui va folosi?"

Al doilea text biblic, din Deuteronom, face din ziua Domnului ziua eliberării din altă sclavie: sabatul e ziua eliberării din sclavia Egiptului, duminica e ziua eliberării din sclavia Satanei, a păcatului și a morții prin misterul pascal al lui Cristos.

"Adu-ți aminte că și tu ai fost sclav în țara Egiptului și Domnul Dumnezeul tău te-a scos din ea cu mână tare și cu braț întins; de aceea ți-a poruncit Domnul Dumnezeul tău, să ții ziua de sabat" (Deut 5,15).

Sclavul, odată eliberat, trebuie să îngăduie și sclavilor săi, și străinilor, ba chiar și animalelor să ia parte la sărbătoarea libertății.

"Ziua a șaptea e ziua de odihnă a Domnului Dumnezeului tău. Să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sclavul tău, nici sclava ta, nici boul tău, nici măgarul tău, nici vreo unul din dobitoacele tale, nici străinul care este în locurile tale, pentru ca sclavul și sclava ta să se odihnească întocmai ca și tine" (Deut 5,14).

Dintre toate poruncile lui Dumnezeu, aceasta, a treia, se pretează cel mai ușor la interpretări greșite. Să ne gândim numai la farizeii de pe vremea lui Isus care cu cazuistica lor complicată, cu numeroase interdicții și prescripții, făcuseră din ziua libertății o zi apăsătoare și insuportabilă, o zi a sclaviei.

Încălcarea duminicii, cu odihna obligatorie, e posibilă chiar și pentru slujitorii Bisericii în special pentru cei care sunt foarte zeloși, dar nu suficient de luminați. Un scriitor german, H. G. Fritzsche, ne descrie cum își trăia viața un paroh cu numele de Philipspener. "Dormea puțin, dar întotdeauna bine. Visa rar, și numai de două ori în viață a petrecut o parte din noapte fără să-l prindă somnul, și asta s-a întâmplat din cauza preocupărilor pentru comunitatea sa. Se scula cu regularitate la ora șase, iar duminica la patru. Dimineața și în primele ore ale după-amiezii stătea la birou. Numai timpul pe care îl petrecea la masă îl consacra conversației și pentru ca masa să nu dureze prea mult, cu prea mari pierderi de timp, de trei ori pe săptămână își lua cina în cameră de unul singur. A ajuns atât de zgârcit cu timpul său încât numai de două ori în toată viața sa a coborât, doar pentru câteva minute, în grădina din spatele casei sale din Berlin. Pentru a face puțină mișcare, obișnuia să facă câțiva pași înainte și înapoi în timp ce discuta cu vizitatorii săi. În acest scop profita și de vizitele pastorale pe care le făcea mergând pe la filialele sale de la țară, duminica după-amiaza. Dar chiar în aceste deplasări, ca în toate celelalte călătorii, avea întotdeauna o carte cu el".

Iată un stil de viață inspirat nu de Evanghelie ci de filosofia capitalist-liberală a economiei de piață, a randamentului maxim, uitând de Tatăl ceresc care are grijă de păsările cerului și de crinii câmpului.

Pregătind această meditație mi-am descoperit un păcat pe care l-am săvârșit în anii cât am muncit în pastorație și pe care nu l-am spus niciodată la spovadă: încălcarea poruncii a III-a: Adu-ți aminte să sfințești ziua Domnului! Mi-am amintit de duminicile și sărbătorile când mă sculam la trei dimineața ca să-mi pregătesc predicile, de orele de spovezi, catehezele, întâlnirile, bâlciurile la cimitir, înmormântările, drumurile la filiale cu ceasuri de așteptare la ocazie, căci nu aveam mașină, și o mulțime de alte activități care se puteau face în alte zile, ca seara târziu, frânt de oboseală, să deschid breviarul și să mă trezesc luni dimineața cu el deschis în mâini fără să-mi amintesc cât am spus din el.

Să încercăm să facem din ziua Domnului o zi a bucuriei și a libertății, în care să devenim conștienți de formele de sclavie care ne oprimă și să sfărâmăm toate lanțurile sclaviei care ne țin legați.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire