pregateste pagina pentru tiparire

































 
 PORUNCI 

Decalogul
pr. Claudiu Dumea

achizitionare: 15.11.2005; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior

PORUNCA A V-A
Să nu ucizi.

Dumnezeu este unicul stăpân al vieții

In primele trei porunci ale Decalogului ni se cere cinstire, supunere față de Dumnezeu, Creatorul și Părintele suprem. După ascultare și respect față de Dumnezeu, vine imediat, în porunca a patra, ascultare, respect față de părinții pământești. Era normal ca să urmeze imediat porunca a cincea, porunca de a respecta viața pe care Dumnezeu o dăruiește și o transmite prin părinți: "Să nu ucizi". Ordinea este logică, fiindcă dacă Dumnezeu nu există, primele trei porunci sunt anulate; în acest caz totul este permis, după cum se exprimă un personaj al lui Dostoievski, tentat să-și ucidă tatăl. Eliminate primele trei porunci, automat dispar următoarele două: părinții își ucid copiii, prin avort, drept replică copiii își ucid părinții, prin eutanasie.

Viața este darul exclusiv al lui Dumnezeu: nimeni nu-și dă singur viața, prin urmare, nimeni nu are dreptul să-și ia singur viața sau să ia viața altuia. "Domnul Dumnezeu l-a făcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață și omul s-a făcut astfel suflare de viață" (Gen 2,7).

S-a făcut o numărătoare a tuturor titlurilor care s-au atribuit lui Dumnezeu în toate religiile lumii; s-au găsit circa o mie de titluri. Dar este un titlu pe care în afară de noi, creștinii, nimeni nu-l mai atribuie lui Dumnezeu: e titlul de Tată pe care l-a învățat Cristos. Și fiindcă e Tată, chipul, asemănarea lui Dumnezeu, este întipărită în toți oamenii care formează marea familie a lui Dumnezeu. Cine ucide viața unui om atentează la viața lui Dumnezeu, nimicește chipul lui Dumnezeu. "Să nu ucizi" - spune Dumnezeu, căci cine ucide un om, pe mine mă ucide.

Crima este un act de revoltă împotriva Creatorului suprem, a dătătorului vieții. Cine își arogă dreptul de a dispune de viața altuia, se așează în locul lui Dumnezeu, singurul stăpân asupra vieții și a morții, se autoidolatrizează. E un act de uzurpare a autorității pe care numai Dumnezeu o are. E păcatul lui Lucifer. Isus îl numește pe Satana "ucigaș de la început". Cine ucide e o ființă satanizată. Scrie Apostolul Ioan referindu-se la primul criminal pe care l-a înregistrat istoria: "Să ne iubim unii pe alții, să nu fim cum a fost Cain care era de la Cel Rău și l-a ucis pe fratele său. Și pentru ce l-a ucis? Pentru că faptele sale erau rele, iar ale fratelui său erau bune" (1 In 3, 11-12).

Satanizate sunt statele, guvernele, parlamentele care legalizează, autorizează crima: avortul, eutanasia, sau o impun prin războaiele pe care le declanșează, dând autorizația, licența de a ucide așa cum dau licența pentru deschiderea unui abator sau cum dau autorizația de vânătoare sau de pescuit.

Satanaizate sunt popoarele criminale. În Olanda 15 % din decese sunt prin eutanasie - uciderea bătrânilor, a bolnavilor incurabili, a celor considerați povară pentru societate.

Satanizat a ajuns poporul nostru în ultimii ani. România este țara cu cele mai multe avorturi din lume; peste un milion de copii nevinovați uciși în fiecare an. Record mondial absolut în istoria tuturor timpurilor. Ați auzit expresia: mândria de a fi român. Această lozincă ce s-a trâmbițat atâta vreme și care se mai aude încă, trebuie schimbată în: rușinea de a fi român, rușinea de a aparține unui popor de criminali. "Voi cere înapoi sângele vieților voastre... voi cere înapoi viața omului, și sângele lui să fie vărsat de om: căci Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul lui" (Gen. 9,5-6).

Viața omului este sacră, inviolabilă, intangibilă. În Instrucțiunea Donum vitae ni se spune: "Viața umană este sacră pentru că încă de la originea sa, ea comportă acțiunea creatoare a lui Dumnezeu și rămâne pentru totdeauna într-o relație deosebită cu Creatorul, unica sa finalitate. Numai Dumnezeu este stăpânul vieții de la începutul și până la sfârșitul ei: nici o împrejurare, nimeni nu-și poate revendica dreptul să nimicească direct o ființă umană nevinovată". Orice viață este sacră, inviolabilă și intangibilă. Ne spune Papa Ioan Paul al II-lea în enciclica sa Familiaris Consortio: "Biserica crede cu tărie că viața umană, chiar dacă este slabă și suferindă, este întotdeauna un dar minunat al Dumnezeului bunătății; ea (Biserica) stă de partea vieții" (nr. 30).

Biserica condamnă nu numai crima, distrugerea vieții, dar tot ce lovește și degradează viața. Spune mai departe Sfântul Părinte în enciclica amintită: "Respectul față de viața umană și ocrotirea ei cer să se respingă și alte forme de violență cum sunt, de pildă, violența asupra copiilor, maltratarea minorilor, violența sexuală, pornografia, prostituția, comportamentele care facilitează răspândirea SIDA, folosirea și răspândirea drogului, lipsa de sisteme de asigurare corespunzătoare la locurile de muncă..., poluarea mediului înconjurător, războiul și orice altă agresiune nedreaptă" (nr. 23).

Să nu ucizi! Textul ebraic folosește aici un cuvânt special, "rasah", care înseamnă să nu ucizi un om nevinovat sau să nu ucizi în mod nelegitim, din proprie inițiativă, făcându-ți tu singur dreptate. Dumnezeu vrea să pună stavilă violenței și dorinței de răzbunare care se manifestă în mod obișnuit din partea familiei celui ucis. Ca să țină în frâu dorința de răzbunare personală în cazul crimei involuntare, Dumnezeu înființează instituția cetății cu drept de azil: "Aceste cetăți să vă slujească drept cetăți de scăpare împotriva răzbunătorului sângelui, pentru ca ucigașul să nu fie omorât înainte de a se înfățișa în fața adunării ca să fie judecat... Aceste șase cetăți să fie cetăți de scăpare pentru copiii lui Israel, pentru străini și pentru cel ce locuiește în mijlocul vostru: acolo va putea să scape orice om care va ucide pe cineva fără voie" (Num 35, 12.15).

Nu există un blestem mai cumplit decât cel pe care Dumnezeu îl aruncă asupra lui Cain, primul criminal: "Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă din țărână la mine. Acum blestemat să fii tu, izgonit din ogorul acesta, care și-a deschis gura ca să primească din mâna ta sângele fratelui tău!... Pribeag și fugar să fii pe pământ". Dar așa criminal, vinovat și blestemat cum este Cain, Dumnezeu îl apără împotriva oricărei tentative de răzbunare personală. "Cain a zis Domnului: ..."Iată că tu mă izgonești azi de pe fața pământului; eu va trebui să mă ascund de fața ta și să fiu pribeag și fugar pe pământ; și oricine mă va găsi mă va omorî". Domnul i-a zis: "Nicidecum; ci dacă va omorî cineva pe Cain, Cain să fie răzbunat de șapte ori". Și Domnul a hotărât un semn pentru Cain, ca oricine îl va găsi să nu-l omoare" (Cf Gen 4, 10-15).

Isus desăvârșește porunca a cincea, condamnând nu numai crima, dar și rădăcinile ei din inima omului: ura, dorința de răzbunare, mânia, nervozitatea, căci crima, înainte de a fi săvârșită în afară, e săvârșită în inima omului și chiar dacă e săvârșită numai în inimă, e tot crimă. Scrie Sfântul Ioan: "Cine urăște pe fratele său este un ucigaș" (1 In 3,15). "Ați auzit că s-a zis celor din vechime: "Să nu ucizi; oricine va ucide va cădea sub pedeapsa judecății". Dar eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecății" (Mt 5, 21-22).

Spuneam la început că nesocotirea primelor trei porunci ale lui Dumnezeu duce la anularea poruncii a patra, iar anularea poruncii a patra duce la anularea poruncii a cincea. Mai pe înțeles: când nu este Dumnezeu, familia se prăbușește, iar prăbușirea familiei produce criminali. Cifrele arată în ultima vreme o creștere nemaiîntâlnită a violenței și criminalității la o vârstă din ce în ce mai mică. După adulți și tineri intră în scenă minorii, adolescenții. Asistăm la evenimente zguduitoare: copii care ucid alți copii sau care își ucid părinții. Iar criminalitatea se înregistrează, de regulă, la copiii provenind din familii dezorganizate. Necredința a condus la degradarea familiei. Familia nu mai este locul ideal pentru educația umană și religioasă a copiilor. Tabloul social e dezolant: părinți divorțați, copii abandonați, influența nefastă a cinematografiei, presei și mai ales, a televiziunii asupra familiei și asupra copiilor. Striptesele din filmele pornografice și criminalii din filmele de violență au devenit modele de imitat pentru copii și tineri.

În Mesajul pentru Ziua Comunicațiilor Sociale din 1994 Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea scria aceste cuvinte:

"Televiziunea poate să îmbogățească viața de familie, dar poate și să-i dăuneze... difuzând... modele de comportament false și degradante, emițând pornografie și imagini de violență brutală; răspândind relativismul moral și scepticismul religios; difuzând fapte deformate sau informații manipulate cu privire la evenimente și la probleme de actualitate; transmițând , pentru profit, o publicitate bazată pe cele mai josnice instincte; exaltând viziuni false despre viață care împiedică practicarea respectului reciproc, a dreptății și a păcii.

Televiziunea poate, de asemenea, să aibă efecte negative asupra familiei și atunci când programele de televiziune nu sunt în sine criticabile din punct de vedere moral: ea îi poate face pe membrii familiei să se izoleze fiecare în lumea lui, rupând legăturile unor autentice raporturi interpersonale și poate chiar să dezbine familia, îndepărtându-i pe părinți de copii și pe copii de părinți.

Părinții care se servesc în mod obișnuit și timp îndelungat de televiziune ca de un fel de crescătorie electronică de copii, dezertează de la rolul lor de primi educatori ai propriilor copii. O asemenea dependență de televizor îi poate lipsi pe membrii familiei de posibilitatea comunicării unii cu alții prin discuții, activități și rugăciune în comun. Părinții înțelepți sunt conștienți de faptul că și programele bune trebuie să fie integrate cu alte izvoare de informație, de discuție, educație și cultură".

Televiziunea cu filmele imorale și de violență chiar dacă nu duce întotdeauna la crimă, provoacă stări de tulburare, de neliniște, de remușcare, de indispoziție, de nemulțumire, de nervozitate, care, reflectându-se asupra celor din jur, creează în familie sau în comunitate stări insuportabile de tensiune, de conflicte, de nemulțumire. Otrăvesc atmosfera, în acest caz sunt tot atâtea păcate împotriva poruncii a cincea.
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire