pregateste pagina pentru tiparire

































 
 PORUNCI 

Decalogul
pr. Claudiu Dumea

achizitionare: 15.11.2005; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior PORUNCA a VI-a
ȘI
PORUNCA a IX-a

Să nu faci fapte necurate.
Să nu poftești femeia aproapelui tău.

Duhovnicul sau psihiatrul?

Scriitorul italian Fortunato Pasqualino, în recentul său roman Un penitent ciudat, ne vorbește despre un tânăr cu cercei în urechi și cu pantofi cu tocuri înalte de femeie în picioare, având mâinile legate la spate cu un lanț. Intră în bazilica S. Pietro din Roma, străbate navata de la un capăt la altul și se prăbușește în genunchi la confesionalul de lângă altarul Sfântului Norbert. Începe să-și descarce sufletul: "Părinte, am doi cercei de aur în urechi și încălțăminte cu tocul înalt de femeie, în picioare. Dar sunt bărbat, mă auziți? Mă vedeți? ... Nu știu, nu mă simt bine, mi-e teamă că mă aflu într-o stare de necurăție monstruoasă, să zicem de păcat, mai mult decât de indispoziție și de rușine. Nu, nu glumesc, vă rog să mă credeți... Vă înțeleg să nu aveți încredere, având în vedere nerușinarea, obrăznicia mea... Aveți dreptate, ar fi trebuit să-mi scot măcar cerceii înainte de a îngenunchea... Poftim? Spuneți că trebuie să mă duc la medic să mă tratez, nu să mă spovedesc? Poate aveți dreptate, dar acum vreau să mă spovedesc, înțelegeți? Și să mă eliberez de partea de vinovăție pe care o am în treaba asta... Eu m-am rugat, mă rog mereu... Cum? Rugăciunile nu sunt de ajuns? Dumnezeule sfinte, dar nu ne-ați învățat, și voi și duhovnicii, că împotriva atacurilor, împotriva ispitelor cum se chemau altă dată, nu sunt remedii mai bune decât rugăciunea, frecventarea Sacramentelor, în special a Spovezii?... Sunt remedii de ordin supranatural, înțeleg, la care trebuie să le adăugăm pe cele de ordin natural, știința, medicina. Dvs. însă, mă iertați că o spun, am impresia că vă îndoiți de eficacitatea remediilor sacramentale în cazuri cum e al meu. Doresc să fiu ascultat de un preot înainte de a fi ascultat de un psihanalist. Iar dvs. înțelegeți care este motivul. Păcatul este îndepărtat prin spovadă. Boala nu. De aceea reclam partea mea de păcat, recunosc că într-un fel am consimțit la rău, la viciu. A nega că aș fi putut să păcătuiesc ar însemna să mă privez de voința mea conștientă, de libertatea mea, de mine însumi. Vă rog să mă ajutați să-mi găsesc vina. O am. Simt starea mea de necurăție... Vă rog să mă ajutați să recunosc păcatul care este în mine. Am nevoie, într-o lume și într-o epocă în care nimeni nu se mai gândește la păcat, ca și cum acesta nu ar mai exista...". Și tânărul nu se mai poate opri. Continuă, continuă să se mărturisească, până când, în sfârșit, un bătrânel se apropie, îl bate pe umăr și îi spune: "Tinere, nu-i nimeni în confesional". Într-adevăr, preotul, văzându-l pe acest hipi extravagant și scrântit îngenunchind, părăsise pe neobservate confesionalul, lăsându-l să vorbească singur.

Romanul lui Pasqualino conține un mesaj deosebit de actual și de grav: mulți preoți, mulți duhovnici au abandonat confesionalul, cedând locul duhovnicilor laici, adică psihiatrilor. Ei cred mai mult în psihanaliză decât în puterea dată lor de Cristos de a ierta păcatele. Ei, care pot smulge rădăcina răului, trimit penitenții la cei care nu pot face altceva decât să amorțească, pentru moment, prin calmante, conștiința chinuită de păcatul necurăției.

Nu putem vorbi de cunoașterea de sine, ca fiind primul mijloc de luptă împotriva necurăției, fără a vorbi de spovadă și de direcțiunea spirituală. Și aici găsim deosebirea infinită între psihiatru și duhovnic. Psihiatrul te poate ajuta să-ți descoperi, să-ți cunoști boala, și să te obișnuiești cu gândul că trebuie să o suporți, n-ai încotro; duhovnicul te ajută nu numai să-ți cunoști boala, păcatul, dar, cu puterea primită de la Dumnezeu, te poate întotdeauna vindeca.

Iată câteva îndrumări practice pentru spovadă și pentru direcțiunea spirituală.

Mai întâi, dreptul de a alege duhovnicul este sacru. Ești liber să mergi la cine ai încredere. Nimeni nu-ți poate impune duhovnicul. Alege, prin urmare, un duhovnic care să fie chipul și icoana îndurării și bunătății lui Dumnezeu, dar în același timp, care să fie ferm, decis, care să-ți spună adevărul în față și care să-ți prescrie remediile necesare, oricât de amare ar fi ele. La duhovnic bunătatea nu se confundă cu slăbiciunea sau cu sentimentalismul. Un medic, un chirurg care e milos, sentimental, dar lipsit de curaj, incapabil să taie în carn vie când e cazul, nu te poate vindeca de boală. Sfântul Alfons de Liguori, patronul moraliștilor creștini, tratând despre spsovadă, scrie aceste cuvinte: duhovnicul "quanto magis rigorem cum poenitente adhibebit, tanto magis eius saluti proderit; et contra, tanto magis cum illo immanis erit, quanto magis benignus erit in permittendo ut ille in occasione maneat aut se immittat" (Prax. Confess., 65). Ceea ce în traducere liberă, înseamnă: când e vorba de castitate, duhovnicul milos și exigent salvează, recuperează, cel milos dar slab, e un dezastru.

Desigur că pentru spovadă și chiar pentru colocviu spiritual poți să mergi la primul duhovnic pe care îl întâlnești, așa cum, când ești bolnav, poți să mergi la primul medic la care nimerești. Dar e mult mai folositor în viața spirituală ceea ce se vrea acum la noi cu noua reformă a sănătății: să ai un medic de familie - un duhovnic în cazul nostru - permanent, care să-ți stabilească etiologia - cum se spune în medicină -, cauzele bolii, să-ți pună diagnosticul, să-ți urmărească evoluția bolii, să-ți cunoască antecedentele, temperamentul, să-ți prescrie remediile cele mai potrivite. A trece de la un duhovnic la altul pentru a te eschiva, pentru a nu fi cunoscut, a tot căuta până când găsești un duhovnic care să-ți convină ție, care, de pildă, să-ți spună că masturbația nu e păcat, ar fi o tragi-comedie, ar însemna să te minți pe tine însuți.

Un lucru foarte important este ca atunci când, ferească Dumnezeu, ai căzut într-un păcat grav, să te spovedești imediat, să scoți imediat puroiul din suflet. Cu cât rămâi mai mult infectat, cu atât rana e mai greu de vindecat. Să nu spui: dacă tot am căzut și am pierdut harul lui Dumnezeu, de-acuma tot atâta e. Pot continua; ce mi-e un păcat, ce mi-s zece? Nu e tot atâta: una e să ai o singură rană, alta e să ai zece. Mult mai ușor te convertești după un păcat decât după zece sau douăzeci sau după ce păcatul a devenit obișnuință, după ce conștiința s-a tocit, înăbușindu-i sistematic glasul, adică remușcările, după ce abuzezi de harul lui Dumnezeu.

Lucru de cea mai mare importanță este sinceritatea, transparența atât la direcțiunea spirituală, cât mai ales, la spovadă. Să nu ascunzi nimic. Dacă din cinci răni grave, una nu o descoperi medicului, fiindcă ți-e rușine, degeaba le descoperi pe celelalte patru. Tot mori. Medicul nu te poate vindeca. La fel, dacă un singur păcat grav este ascuns la spovadă, nu numai că nici un păcat nu este iertat, dar se adaugă păcatul sacrilegiului, eventual al împărtășaniilor sacrilege care urmează. Sacrilegiul, păcat pe cât de grav, pe atât de absurd. Căci orice alt păcat cum este mândria, răzbunarea, lăcomia, necurăția, provoacă o plăcere, ce-i drept vinovată și efemeră, dar reală. În schimb, sacrilegiul ce altceva provoacă decât remușcare? Păcat absurd și sub alt aspect. La judecata de pe urmă se va da totul în vileag:

Liber scriptus proferetur
In quo totum continetur
.
(Va fi adusă cartea scrisă
În care totul e cuprins).

Așa cum cântăm în Dies irae. Nu e mai logic să ștergem, în această viață, la spovadă, păcatele scrise în cartea care se va deschide la marea judecată?

Este extrem de folositor ca la spovadă să descoperim duhovnicului nu numai păcatele, dar și ispitele, luptele, dificultățile noastre sufletești, pentru demascarea Ispititorului.

Ne explică Sfântul Ignațiu de Loyola în a XIII-a regulă pentru discernerea spiritelor: "Tactica Diavolului este aceea a unui seducător: el cere să se țină secretul și de nimic nu se teme mai mult decât să fie descoperit. Un seducător care o solicită pe fiica unui tată cinstit sau pe soția unui bărbat cinstit vrea ca insinuările și cuvintele sale să rămână secrete. Se teme strașnic ca nu cumva fiica să-i descopere tatălui sau femeia bărbatului cuvintele sale înșelătoare și intenția sa perversă. Își dă seama ușor că, în acest caz, nu poate izbuti în planurile sale păcătoase. La fel, dușmanul omului, când vrea să înșele un suflet drept prin vicleniile și cursele sale, dorește și vrea ca acesta să asculte și să păstreze secretul. Dar dacă acest suflet descoperă totul unui duhovnic luminat... care cunoaște înșelătoriile și vicleniile dușmanului, ispititorul simte o mare neplăcere, fiindcă știe că toată răutatea lui va rămâne neputincioasă, din clipa în care ispitele sale sunt descoperite și scoase la lumina zilei".

Inutil să mai amintesc că spovada fără hotărâre puternică de îndreptare nu e spovadă oricât de sinceră și precisă ar fi mărturisirea păcatelor cu numărul și cu specia lor. Spovada nu este o simplă operație matematică sau un bilanț de contabilitate, ea presupune convertirea.

Preoții antici vorbeau despre fântâna lui Iuventius, cu apă miraculoasă: bătrânii care coborau în ea ieșeau afară fără riduri, fără infirmități , frumoși și tineri ca la douăzeci de ani. Această fântână n-a existat decât în imaginația poeților. Biserica posedă o asemenea fântână: e taina spovezii care ne redă tinerețea și frumusețea sufletească.

Sunt momente de dificultate psihică, de jenă, de rușine, de teamă, de reținere în fața duhovnicului, dar cine depășește aceste momente face experiența bucuriei pe care a trăit-o poetul francez Adolf Retté , convertit de la o viață de depravare, experiență pe care o descrie în cartea sa "De la Satana la Dumnezeu": "Odinioară la gândul de a-l căuta pe primul duhovnic eram cuprins de o adevărată panică... (Dar odată spovedit), în stradă simțeam că am aripi. Îmi ziceam: Sunt iertat! Sunt iertat! Ce fericire! O sută de glasuri cântau în inima mea "Aleluia" și aveam senzația că întinerit cu zece ani".
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire