pregateste pagina pentru tiparire

































 
 PORUNCI 

Decalogul
pr. Claudiu Dumea

achizitionare: 15.11.2005; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior PORUNCA a VI-a
ȘI
PORUNCA a IX-a

Să nu faci fapte necurate.
Să nu poftești femeia aproapelui tău.

Veghere și prudență

"Vegheați și vă rugați! Duhul este prompt, dar carnea este slabă". Nicăieri nu este mai valabil avertismentul Mântuitorului ca în domeniul castității, unde chiar și cei mai puternici sunt atât de slabi! Prezumpția, imprudența, e fatală. Nu suntem mai sfinți decât David, iar David a căzut în păcatul necurăției. Nu suntem mai înțelepți decât Solomon, iar Solomon a căzut în păcatul necurăției. Nu postim, nu petrecem nopțile în rugăciune și nu ne biciuim trupul mai mult decât Sfântul Ieronim, iar Sfântul Ieronim, e drept, nu a căzut în păcatul necurăției, ne amintim însă dintr-o meditație precedentă, cât era de chinuit și obsedat de imaginile dezmățului de la Roma. Nu suntem mai erudiți și mai mari oratori decât Luther, iar Luther a căzut în păcatul necurăției. Se spune că într-o seară stătea la fereastră împreună cu Ecaterina Bora, călugărița pe care o scosese din mănăstire și cu care trăia, și priveau amândoi cerul înstelat. La un moment dat Luther oftează: "Vezi cerul cât e de frumos? Nu e pentru noi. Noi doi nu vom merge acolo".

Fii prudent. Legenda spune că salamandra poate să treacă prin foc fără să pățească nimic. Necurăția este un foc prin care nimeni nu trece fără să se ardă.

Taretul este o vietate aproape invizibilă. Dar Olanda de zeci de ori a fost în pericol să dispară sub apele mării. Aceste vietăți minuscule rod, fac mici găuri în diguri prin care pătrunde apa, punând în pericol să se prăbușească cele mai solide diguri din lume. Microbii necurăției sunt prezenți pretutindeni în jurul nostru. Trebuie să luăm toate măsurile de profilaxie spre a nu ne infecta. Ca și în cazul bolilor trupești, e mult mai prudent și mai ușor să previi boala decât să te vindeci după ce te-ai îmbolnăvit. Igiena e de preferat medicamentelor. Sunt cunoscute versurile lui Ovidiu:

"Principiis obsta! Sero medicina paratur

Cum mala per longas invaluere moras".

Rezistă de la început. Mai târziu, după ce răul a pătruns, te așteaptă doctoriile amare.

Fii hotărât, categoric, intransigent. Nu negocia cu dușmanul. Sfântul Ignațiu de Loyola, pe care Léon Daudet îl numește "regele psihologilor", în a douăsprezecea regulă a "Discernământului spiritelor" ne prezintă o comparație care ar putea să le supere pe feministe, dar care este extrem de sugestivă: "Dușmanul nostru (diavolul) se aseamănă cu o femeie. Găsim la el slăbiciune și încăpățânare. E caracteristic femeii ca, atunci când se ceartă cu un bărbat, să-și piardă curajul și să o ia la fugă, de îndată ce acesta se încruntă la ea. Dimpotrivă, dacă bărbatul începe să se teamă și să dea înapoi, furia, răzbunarea și ferocitatea acelei femei cresc și nu mai cunosc măsură.

La fel, este caracteristic dușmanului, să slăbească, să piardă curajul și să o ia la fugă cu ispitele sale, când o persoană care se îndeletnicește cu lucrurile spirituale dă dovadă de multă fermitate în fața Ispititorului și face tocmai contrariul a ceea ce îi sugerează el. Dimpotrivă, dacă persoana care este ispitită începe să se teamă și să suporte atacul cu mai puțin curaj, nu este fiară mai feroce pe pământ care să egaleze în cruzime răutatea infernală".

Pentru a ne forma o conștiință corectă în ceea ce privește castitatea, trebuie să avem foarte clare câteva principii.

Mai întâi, când e vorba de păcatul necurăției nu există, ca în cazul altor păcate, materie gravă și materie ușoară; întotdeauna materia e gravă și, când este știință și voință deplină, e întotdeauna păcat de moarte. Aici e valabilă legea drogului. Unele țări, la ora actuală, acceptă să legalizeze, să permită să se vândă și să se cumpere droguri în cantitate mică. Biserica condamnă o asemenea lege. Când e vorba de consumul de droguri nu există materie ușoară; și consumul de droguri în cantitate mică este păcat grav, fiindcă, în mod inevitabil, de la cantitate mică se ajunge la cantitate mare. Am spus că materia este întotdeauna gravă, dar păcatul poate să nu fie grav, ci ușor din două motive: fiindcă nu este știință deplină sau nu este voință deplină, cum poate fi cazul în semi-somn, până adormi complet sau până te trezești complet, pierderea sau trezirea conștiinței având loc în mod progresiv. Nu e nevoie să mai spun că fenomenele naturale care se întâmplă în somn nu sunt nici un fel de păcat: nici mare, nici mic, afară de faptul că ești vinovat în cauză: de pildă, înainte de culcare, te-ai lăsat stăpânit de bună voie de gânduri și dorințe rușinoase, ai citit o carte murdară sau ai privit un film imoral.

Un alt lucru ce trebuie știut: gravitatea păcatului de necurăție nu depinde de durata lui. Îl poți săvârși într-o clipă: clipa în care ai consimțit. Crimele și catastrofele cele mai mari se săvârșesc într-un timp extrem de scurt: e de ajuns o clipă ca să-ți pălmuiești un prieten, ca să te sinucizi, aruncându-te pe fereastră; i-a fost de ajuns o clipă dezechilibratului din bazilica S. Pietro ca să lovească cu ciocanul și să desfigureze statuia Piet? a lui Michelangelo și tot o clipă i-a trebuit pilotului american în ultimul război mondial ca să arunce bomba atomică asupra orașelor Hiroșima și Nagasaki și să ucidă sute de mii de oameni.

Nimeni nu-și poate justifica păcatul spunând: "N-am intenționat să-l ofensez pe Dumnezeu". Intenția explicită de a-l ofensa pe Dumnezeu este rară și se constată doar la păcatele de răutate diabolică. Dar pentru a săvârși un păcat de moarte e suficientă intenția implicită și aceasta e prezentă și în păcatele de slăbiciune. Păcatul prin natura sa este un act de neascultare față de Dumnezeu. Ce ați spune de un copil care ar spune tatălui său: "Mi-ai poruncit să nu fac cutare lucru, totuși îl voi face, dar nu intenționez să te supăr?".

De asemenea, trebuie să fie foarte clar că ispita sau plăcerea involuntară nu e totuna cu păcatul. O mie de ispite la un loc nu echivalează cu un păcat, după cum o mie de mere nu echivalează cu o portocală. Așa cum căsătoria nu e valabilă până nu se spune "da", un păcat nu e valabil până nu se spune "da".

"Ce n'est rien de sentir,

C'est tout de consentir" - spun francezii, "nu înseamnă nimic a simți, totul e a consimți". Sau latinii: "Non nocet sensus,ubi non est consensus". "Nu dăunează ce simți, dacă nu consimți".

Chiar dacă ispitele te chinuie zi și noapte, te obsedează, nu trebuie să te pierzi cu firea. Chiar dacă te atacă în momentele cele mai sfinte, la rugăciune, la Liturghie, înainte de împărtășanie, nu te descuraja: atâta vreme cât nu ești sigur că ai consimțit, fă eventual un act de căință și mergi la împărtășanie. A nu te apropia de împărtășanie pentru faptul că ești ispitit, înseamnă a face jocul Ispititorului. Iată sfatul de aur pe care ni-l dă Sfântul Francisc de Sales: "Ești pradă ispitelor. Nu trebuie să te neliniștești pentru aceasta...! E diavolul care dă târcoale sufletului tău, pândind să vadă dacă nu găsește vreo ușă deschisă. Așa făcea și cu Iov, și cu Sfântul Antonie, și cu Sfânta Ecaterina de Siena și cu o mulțime nenumărată de suflete bune. Trebuie să te necăjești pentru aceasta? Lasă-l până se plictisește. Ține toate căile bine blocate; până la urmă va obosi sau, dacă nu obosește, Dumnezeu îl va obliga să ridice asediul. E semn bun că face atâta zgomot și furtună în jurul voinței tale; e semn că nu e înăuntru!".

Pot fi situații chinuitoare de perplexitate, de dubiu, de îndoială: Am consimțit? Nu am consimțit? În acest caz se aplică principiul: "In dubiis iudicandum est ex ordinarie contingentibus" (Te judeci după cum te comporți în mod obișnuit). Ceea ce înseamnă că cel care are o conștiință laxă, cel care în mod obișnuit cedează la ispite, trebuie să considere că și în situația de îndoială a consimțit; în schimb, cel care are o conștiință delicată, cel care în mod obișnuit rezistă ispitelor, trebuie să considere că în situația de îndoială nu a consimțit și poate merge la împărtășanie fără a fi nevoie de spovadă.

Am spus la început: veghere, prudență, intransigență când este vorba de castitate. Ceea ce nu înseamnă însă teamă bolnăvicioasă, obsesie, frică exagerată de a nu consimți la ispită. Teama exagerată, obsesia, duce la epuizare nervoasă, la dezechilibrul psihic, la confuzie și produce efectul contrar. Sfântul Francisc de Sales, cu extraordinarul său simț psihologic, ne spune că una din sursele de ispite este tocmai teama prea mare de ispite: "Ispitele ne tulbură pentru că ne gândim prea mult la ele și fiindcă ne temem prea mult de ele".

Exact ca în povestea cu omul care a aflat secretul magic al îmbogățirii rapide. Cum? Foarte simplu. E de ajuns să frece două monede una de alta timp de cinci minute, dar cu o condiție: în acest timp să nu se gândească deloc la un elefant. După cinci minute monedele se dublează. Și omul a murit sărac. Toată viața nu a reușit să frece cele două monede timp de cinci minute, fără să se gândească la un elefant. Cu cât se forța mai mult să scoată elefantul din mintea sa, cu atât animalul punea mai mult stăpânire pe mintea și imaginația sa.

Iată sfatul înțelept pe care ni-l dă același Sfântul Francisc de Sales: "De ce îți pierzi stăpânirea de sine, enervându-te? Panica întreține și intensifică aceste ispite. Păstrează-ți voința generoasă, iar inima păstreaz-o calmă. Iritarea înseamnă forță deplasată (deplasată în terenul dușmanului). Încearcă mai curând să nu dai atenție, să disprețuiești ispitele".
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire