pregateste pagina pentru tiparire

































 
 PORUNCI 

Decalogul
pr. Claudiu Dumea

achizitionare: 15.11.2005; sursa: Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior PORUNCA a VI-a
ȘI
PORUNCA a IX-a

Să nu faci fapte necurate.
Să nu poftești femeia aproapelui tău.

Lenea, sursă de necurăție

Știți ce înseamnă în limbaj medical idiosincrazie? Este modul special în care un individ reacționează în fața unui microb sau a altui agent patogen, sau, după definiția marelui naturalist Littré: "este dispoziția proprie fiecărui subiect, în virtutea căreia aceleași cauze produc la diferiți subiecți efecte diferite". Din punct de vedere fiziologic fiecare om are un punct slab; punctul slab poate să fie sistemul cardiac sau pulmonar, sau renal, sau arterial ș.a.m.d. Astfel încât anumiți microbi pot să însemneze un pericol mortal pentru un bolnav de plămâni, dar nu pentru un cardiac, și invers.

Principiul idiosincraziei e valabil nu numai pentru sănătatea corporală, dar și pentru sănătatea morală, în cazul nostru, când e vorba de castitate.

Anumite pericole și situații pot fi fatale pentru unii, pot să nu fie nici un pericol pentru alții. Și aici m-aș opri la cazul celor care au dobândit anumite obișnuințe păcătoase prin săvârșirea repetată a unui anumit păcat. Aici intră în funcție anumite mecanisme nu numai de ordin psihologic, dar și de ordin fiziologic. Este vorba de așa-numitele reflexe condiționate sau reflexe dobândite, descoperite de savantul rus Pavlov. Despre câinele lui Pavlov ați auzit cu toții. Este exemplul clasic de reflex condiționat pe care îl găsim în toate manualele de anatomie. În ce constă? Când i se dă câinelui o bucată de carne, el salivează. Dacă în timp ce i se dă carne se fluieră, sau se aprinde o lumină, sau e scărpinat pe spate ș.a.m.d., și se repetă operația, în general, de zece ori, s-a format la câine un reflex condiționat. Când se fluieră, se aprinde lumina, e scărpinat, la câine se declanșează salivația, fără să i se mai dea carne. O dată Pavlov s-a făcut de râs în fața auditoriului invitat să vadă experimentul. Condiționase salivația de sunetul unui diapazon. Sună din diapazon, dar câinele nu salivează. Mai încearcă, nimic. Atunci intră în laborator asistentul. In acel moment câinele salivează. Condiția care provoca reflexul nu fusese sunetul diapazonului, ci halatul alb al asistentului.

Omul își dobândește și el nenumărate reflexe condiționate. Când este vorba de obișnuința păcatului de necurăție, ca de altfel și de alte obișnuințe păcătoase, cum ar fi beția, la actul păcătos se asociază anumite imagini, sunete, alți stimuli care, devenind condiții reflexe, declanșează automat reacții care provoacă păcatul necurăției. De aici, obligația pentru fiecare persoană de a evita anumite locuri, persoane, obiecte, imagini, anturaje devenite condiții reflexe, care pentru unul sunt un pericol de recădere în păcat, pentru alții nu sunt nici un pericol. Aceasta este legea idiosincraziei în viața morală.

Dar, lăsând la o parte această problemă care vizează conștiința personală a fiecăruia, trebuie să vorbim de niște pericole de ordin general, care sunt pericole absolut pentru toată lumea. Și aș începe cu primul pericol și cu prima sursă a necurăției care este lenea, trândăvia. Spuneau deja romanii din antichitate: "Otium, malorum omnium origo" - lenea este mama tuturor viciilor. Mai presus de toate însă, e mama desfrâului. Așa se explică faptul că în timpul vacanței, când nu se muncește sau se muncește prea puțin, căderile în păcatul necurăției sunt mult mai frecvente decât în timpul școlii când se muncește.

Câtă dreptate are Sfântul Bernard când spune că așa cum apa unui pârâu care curge repede și zglobie este curată, transparentă, e bună de băut și în ea cresc peștii cei mai gustoși, cum sunt păstrăvii, în timp ce o apă stătută se acoperă de mătreață, te îmbolnăvești dacă bei din ea, mirosurile ei insuportabile otrăvesc atmosfera până departe și nu mișună în ea decât broaște și alte vietăți scârboase, la fel omul harnic e curat la suflet, transparent, iar faptele vieții sale sunt plăcute în ochii lui Dumnezeu și ai oamenilor. În schimb, sufletul unui om, mai ales la vârsta tinereții, incapabil de efort , de muncă, trăind ca un parazit pe spatele și din munca altora, care se târăște de ici-colo, fără tragere de inimă pentru nimic, care mai mult vegetează, într-o stare permanentă de somnolență, care nu mai așteaptă nimic în viață decât să vină ora mesei, odihnindu-și veșnic mâinile în fundul buzunarelor, privind pierdut și melancolic în zare spre nimic, plictisit de viață și veșnic obosit, deși nu face nimic, un asemenea om putem presupune ușor, și se poate citi pe față, că e o apă stătută și urât mirositoare în care colcăie gândurile, imaginațiile și poftele rușinoase de tot felul.

"Facito aliquid operis, ut te semper diabolus inveniat occupatum; otium rubigo sapientiae et ingenii" (Fă ceva, ca diavolul să te găsească întotdeauna ocupat; lenea este rugina înțelepciunii și a inteligenței) (Sfântul Ieronim). "Otiositas, diaboli pulvinar". (Lenea e perna diavolului) (Sfântul Ioan Gură de Aur).

Dacă vrei să ieși învingător în lupta cu ispitele și pornirile de necurăție, și să fii cast, iubește munca, activitatea. Munca fizică, manuală, mișcarea, sportul, recreațiile, plimbările în aer liber, dar mai ales munca intelectuală. Studiază temeinic. Fă-ți o pasiune, un hobi, dintr-o anumită știință sau din studierea unor limbi străine, din artă, din muzică, din literatură sau altă preocupare bună și folositoare. Nu uitați că sediul pasiunilor, instinctelor, emoțiilor este creierul. Dominarea instinctului sexualității depinde în mare măsură de igiena generală a corpului, dar în primul rând depinde de igiena creierului, mai exact, de oxigenarea creierului. Orice activitate, dar mai ales activitatea intelectuală, face să urce automat o cantitate mai mare de sânge și, prin aceasta, de oxigen la creier. Fiindcă, din tot organismul uman, creierul are nevoie de cel mai mult oxigen, el este organul cel mai vascularizat: un milimetru cub de substanță cenușie are peste un metru de vase capilare. În 24 de ore prin creierul omului trec 2.160 litri de sânge; de circa 400 de ori masa totală a sângelui. Avea dreptate Sfântul Ieronim când spunea că lenea este rugina inteligenței. Fiindcă creierul primește o mai mare cantitate de oxigen în timpul activității intelectuale, un creier care nu lucrează devine anemic, se atrofiază, așa cum se atrofiază orice organ, de pildă mușchii care nu se mișcă, nu fac nici o activitate. Dacă această centrală care este creierul, cu miliardele ei de piese, adică de neuroni, de celule nervoase, nu e bine întreținută, nu este oxigenată, eventual mai este intoxicată cu nicotină și cu alcool excesiv - ceea ce contribuie foarte mult la atrofierea creierului - e de la sine înțeles că nimic nu poate funcționa normal nici în viața biologică, și nici în viața morală și spirituală.

Vorbind despre lene, trebuie amintite două momente deosebit de periculoase: dimineața la sculare și seara la culcare. Francezii au o vorbă: Le diable est caché sous l'oreiller - diavolul stă ascuns sub pernă. A te culca la timp și a te scula devreme sunt două lucruri sănătoase din toate punctele de vedere. "Sculatul de dimineață îți asigură sănătatea și sfințenia"; la santé et la sainteté - obișnuia să spună Sfântul Francisc de Sales. În cartea sa, Educația voinței, francezul Payot scrie: "Spune-mi la ce oră te scoli și îți voi spune dacă ești vicios". Lenea dimineața la sculare este cea mai periculoasă dintre toate formele de trândăvie. Când a sunat deșteptarea, coboară imediat din pat, fără să mai zaci nici măcar o clipă. Fă semnul crucii și oferă-i lui Dumnezeu ziua întreagă, spune Psalmistul: "Dumnezeul meu, pe tine te caut dis-de-dimineață" (Ps 63). Deschide imediat geamul ca să intre aer proaspăt, fă câteva minute respirație profundă la fereastră, fă un pic de gimnastică, un pic de masaj pe traseul vaselor principale care duc sângele la creier și începe hotărât și energic munca, fără a-ți continua somnul la rugăciune, la liturghie, la cursuri. Culcă-te seara la program. Nu citi, nu studia niciodată în pat. Dacă vei munci cu hărnicie ziua întreagă, seara vei cădea de oboseală, vei adormi îndată, fără să te zvârcolești ceasuri întregi în pat chinuit de ispite și de dorințe scabroase. Somnul îți va fi liniștit și odihnitor. Un pat prea moale nu favorizează nici somnul bun și nici virtutea castității.

"Fericiți cei cu inima curată, căci ei îl vor vedea pe Dumnezeu". Fiziologic vorbind, inima este în creierul omului. Căci tot ce atribuim noi inimii, toate senzațiile nevinovate sau vinovate, toate imaginațiile și sentimentele nobile sau josnice, toate plăcerile îngăduite sau rușinoase, toate se realizează în creier, la nivel de scoarță cerebrală. Parafrazând cuvintele lui Isus, putem să spunem fără a greși: "Fericiți cei cu creierul curat, oxigenat prin muncă și hărnicie, căci ei îl vor vedea pe Dumnezeu".
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire