pregateste pagina pentru tiparire

































 
 PORUNCI 

Predici despre porunci
IPS Ioan Ploscaru

achizitionare: 19.11.2003; sursa: Casa de Editură Viața Creștină

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior 12 august 1990

Dragi credincioși,

Am vorbit ieri despre porunca a patra, care se referă la cinstirea părinților. Dar porunca aceasta privește și iubirea părinților față de copii, cuprinde datoriile soților unul față de altul, drepturile muncitorilor față de stăpâni și drepturile stăpânilor față de servitorii lor. Tot aici se cuprind dreptul de a alege reprezentanții poporului, dreptul la grevă și altele care sunt legate de porunca iubirii în societate.

Sfântul Augustin, despre care v-am vorbit în alte predici, spunea: "Mama mea a fost pentru mine de două ori mamă: prima dată m-a născut în dureri la viața trupească; apoi, prin rugăciuni, lacrimi și dureri sufletești, m-a întors la Dumnezeu".

O mamă face foarte mult pentru copiii săi. În sec. V î. Cr., un general roman, Coriolan, a fost exilat. El a plecat la dușmanii Romei, s-a pus în fruntea armatei și a venit împotriva Romei pe care a împresurat-o și era aproape s-o ocupe. Cetățenii Romei au trimis la el un sol pentru a-l convinge să se retragă, dar el nu a acceptat, i-au promis bani mulți, dar nu a acceptat. La urmă au hotărât s-o trimită pe mama lui. Aceasta a mers la fiul ei, a căzut în genunchi și i-a zis: "Te rog să nu vii asupra cetății tale cu dușmanii!". La vederea mamei sale, generalul a fost mișcat și a promis că se va retrage. Dar dușmanii Romei l-au omorât pentru că i-a trădat.

Mult poate face o mamă pentru copiii săi. Poate că face și greșeli, iar aceasta mai ales acolo unde este un singur copil în familie. Acest copil este dezmierdat, i se împlinesc toate dorințele și, în felul acesta, se strică mai repede decât copiii care sunt crescuți în sărăcie și mizerie. În viață ei pun mai mult preț pe muncă și destoinicie.

Am cunoscut un băiat, avea 5 ani. Era foarte alintat, fiind singur la părinți. Cu cât creștea, cu atât avea pretenții tot mai mari, apoi a început cu băutura. A neglijat școala, a ajuns un om fără caracter, insulta pe părinți, pierdea nopțile la tot felul de distracții. Mă gândeam de multe ori, ce se va alege de el? Părinții se plângeau de el, dar era prea târziu pentru a-l schimba în bine, fără un ajutor din partea lui Dumnezeu.

În general, copiii nu prea au grijă de părinți, ci au grijă de copiii lor. Am cunoscut o familie care avea un copil, desigur alintat, făcându-i-se toate voile. Mama a murit și tatăl a rămas singur cu băiatul. Tatăl avea o situație bună. După ce băiatul s-a căsătorit, i-a amintit tatălui că aveau două case la țară și ar trebui să le vândă, că ei nu mai merg pe acolo. Tatăl le-a vândut și a dat banii băiatului, care în scurt timp i-a cheltuit. Desigur, bătrânul incomoda pe tineri, iar într-o zi băiatul a zis tatălui: "Ce-ar fi dacă te-ai muta în bucătărie?". Tatăl a zis: "Bine, cum vrei tu". Și bătrânul s-a mutat în bucătărie. Dar, tinerii aveau mereu musafiri cu mese întinse, petreceri cu muzică până dimineața, fapt ce incomoda pe bătrân.

Băiatul a zis într-o zi: "Ce-ar fi să te muți dumneata la casa de bătrâni, ca să nu te mai deranjăm cu zgomotul petrecerilor. Acolo ai companie toată ziua". Bătrânul a spus aceleași cuvinte: "Cum zici tu!". S-a dus la casa de bătrâni, a vorbit cu directorul. Acesta a rămas foarte mirat, pentru că bătrânul avea pensie foarte mare, pe vremea aceea 2.000 de lei. Directorul i-a spus că va avea o cameră separată, va putea primi vizite, dar toate bunurile materiale trebuie să revină casei de bătrâni. Bătrânul s-a învoit și băiatul imediat l-a mutat la azil. La plecare, directorul a zis: "Mașina aceasta este proprietatea tatălui, rămâne aici". Apoi a trebuit să încheie contract de închiriere pe casă, urmând să plătească chirie în casa părintească. Abia atunci a înțeles băiatul alintat de odinioară că s-a purtat rău cu tatăl său, care i-a dat o lecție bună.

Când copiii sunt mici, necazurile sunt mici, dar când copiii cresc și se căsătoresc, atunci necazurile devin mari și greu de rezolvat. Atât părinții, cât și copiii, trebuie să trăiască în bună înțelegere, în iubire reciprocă și ajutor reciproc. Părinții să aibă grijă de copii, să nu-și părăsească copiii, educația copiilor să fie bună, disciplinată, cu frică de Dumnezeu. Părinții vor răspunde în fața lui Dumnezeu pentru educația și creșterea copiilor, dar și copiii au datoria de a fi recunoscători și iubitori față de părinți.

Îmi vine în minte fabula lui Vasile Militaru - "Șase pui și o biată mamă". În fabulă se vorbește despre o rândunică ce avea șase pui. Îi hrănea, îi îngrijea și, în iubirea ei, nu o dată ea s-a culcat nemâncată. Puii au crescut, au început să zboare, în timp ce rândunica istovită s-a îmbolnăvit. Le-a spus celor șase pui să-i aducă fiecare câte un bob în fiecare zi, până se va reface. Puii au promis, iar șase zile fiecare a venit cu un bob; apoi, treptat, au uitat de mama care-i aștepta crezând că unul îi va duce bobul. Părăsită, a murit de foame, cea mai sfântă rândunică.

Vă amintesc porunca Domnului: "Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca să trăiești mult și bine pe pământ!". Amin!
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire