pregateste pagina pentru tiparire

































 
 PORUNCI 

Predici despre porunci
IPS Ioan Ploscaru

achizitionare: 19.11.2003; sursa: Casa de Editură Viața Creștină

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior 13 august 1990

Dragi credincioși,

Am ajuns la porunca a cincea: "Să nu ucizi". În Morala Creștină se spune că dragostea de aproapele începe de la tine însuți. Noi știm că Dumnezeu ne-a dat viața nu ca proprietate a noastră, ci ca dar; noi suntem depozitari ai vieții.

Trebuie să folosim viața cât mai bine ca să ajungem la Dumnezeu. Această poruncă ne privește pe fiecare. Întâi trebuie să ne păstrăm sănătatea, să ne îmbrăcăm, să ne hrănim, condiții elementare pentru păstrarea vieții. Dacă cineva este bolnav, are datoria să ia medicamente. Dacă i se propune o intervenție, este obligat să se supună? Omul este liber; obligatoriu este să aplice mijloacele comune. Dumnezeu a pus în noi a valoare foarte mare, sănătatea, pentru unii mai multă, pentru alții mai puțină.

Mântuitorul a spus această parabolă. Un om bogat se pregătea să plece departe. A împărțit averea sa slujitorilor, s-o înmulțească. Unuia i-a dat 10 talanți (1 talant - 52 Kg. aur), la altul 5 talanți, iar celui din urmă 1 talant. Când stăpânul s-a întors, a cerut socoteală fiecăruia. Cel care a primit 10 talanți a mai câștigat încă 10, cel care a primit 5 talanți a câștigat încă 5, dar cel care a primit 1 talant l-a îngropat în pământ. Acesta s-a prezentat în fața stăpânului cu talantul, zicând: "Am știut că ești om aspru, aduni de unde n-ai semănat. Mi-a fost frică și am îngropat talantul în pământ. Iată-l!". Dumnezeu, prefigurat în acest stăpân, i-a zis: "Slugă rea și leneșă, ai știut că sunt om aspru. De ce nu ai dat talantul meu neguțătorilor și ai fi luat dobândă?", și l-a aruncat în întunericul cel mai din afară.

Dacă cineva ar dori să ne cumpere o mână, un picior sau ne-am pierde vederea, abia atunci ne-am da seama ce mare valoare are sănătatea și integritatea corporală. Dumnezeu ne-a dat sănătatea să lucrăm pentru a câștiga fericirea eternă. Noi nu avem dreptul să ne expunem sănătatea, cum sunt marii sportivi, care riscă totul pentru aplauze sau premii, și nu se gândesc că sănătatea este un dar prețios al lui Dumnezeu. Sunt halterofilii, care încearcă să ridice până la 400 de Kg. Dacă unul are o boală de inimă nedescoperită, el riscă să moară. Am văzut la circ cinci fete care dansau pe funii. Ca să fie cât mai senzațional, au adus cuști cu lei și le-au așezat sub funiile unde dansau fetele. La un moment, dat funia s-a rupt și fetele au căzut în ghearele leilor care le-au omorât.

Omul nu este bine să-și pună viața în pericol, sub nici o formă. Viața de pe pământ nu valorează mare lucru, dar prin ea putem câștiga cerul, binele etern. Dacă cineva omoară premeditat un om, trebuie să fie condamnat la moarte? În cazul în care este o lege în acest sens și criminalul o cunoaște, el poate fi condamnat la moarte. Dar, legea trebuie să fie dreaptă, nu după placul guvernanților, și să respecte principiile morale. În cazul în care cineva este agresat de către un răufăcător în mod nejustificat, acesta se poate apăra chiar dacă omoară pe agresor. Pentru că era în legitimă apărare, totuși, trebuie căutat să-l îndepărteze pe agresor prin alte metode.

Sunt persoane care se sinucid. Acesta e un păcat foarte mare. Un pedagog a văzut într-o zi un bărbat foarte agitat și nervos. L-a întrebat ce are de este așa. Acesta a răspuns: "Vreau să mă sinucid". Pedagogul i-a spus: "Dacă te sinucizi, vei rezolva problemele care te chinuiesc, sau vei lăsa mulți oameni care vor suferi în urma ta?". Sinuciderea este un păcat grav, pentru că nimeni nu are drept asupra vieții, nimeni nu s-a creat singur, ci viața ne-a fost dată în dar. Pe sinucigași, biserica nu-i înmormântează, cu toate că cei mai mulți care se sinucid sunt bolnavi mental. Cei care sunt sănătoși mental și se sinucid, sunt oameni fără credință, fără un ideal; din lașitate, vor să scape de viața aceasta.

Trebuie să reținem bine că porunca "Să nu ucizi" ne privește întâi pe noi, să nu ne facem nici un rău. Dacă trebuie să facem o operație grea, s-o acceptăm cu gândul de a ne prelungi viața în vederea câștigării fericirii eterne prin rugăciuni și jertfe. Chiar dacă după operație mai trăim numai un an sau doi, încă putem face mult pentru suflet. Dar, să nu căutăm cu orice preț a dobândi sume mari de bani pentru operații extraordinare în alte țări, ci în aceste cazuri să ne apropiem de Dumnezeu și să ne încredințăm în mâinile Lui.

Închei cu cuvintele Mântuitorului: "Vino slugă bună și credincioasă, intră în bucuria Domnului tău!". Amin!
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire