pregateste pagina pentru tiparire

































 
 PORUNCI 

Predici despre porunci
IPS Ioan Ploscaru

achizitionare: 19.11.2003; sursa: Casa de Editură Viața Creștină

capitolul urmatorCuprinscapitolul anterior 17 august 1990

Dragi credincioși,

Am ajuns la a șaptea poruncă dumnezeiască: "Să nu furi", și la a zecea: "Să nu poftești nici un lucru al aproapelui tău". Porunca a șaptea privește bunurile aproapelui. Să nu luăm de la nimeni nimic ce nu este al nostru. Un bun care este proprietatea unui om, este un obiect sau un lucru pe care el l-a câștigat: prin muncă, prin cumpărare, prin donație sau prin moștenire. Aceste patru situații sunt originea lucrurilor noastre.

Un proverb spune că lucrul fructifică stăpânului său. Deci, dacă eu am furat o vacă și vaca a fătat un vițel, eu nu pot restitui proprietarului numai vaca iar vițelul nu, pentru că lucrul fructifică stăpânului adevărat.

Nici statul nu are dreptul să impună legi împotriva proprietății. De exemplu, pământul care a fost luat de la țărani cu forța, a fost o nedreptate foarte mare care s-a făcut. Am citit o carte din secolul trecut, în care se vorbește despre comuniști, unde se spune: "Dacă s-ar ajunge la comunism, s-ar ajunge la o mare dezordine și la o mare lenevire, n-ar mai vrea nimeni să lucreze. Iar dacă ar voi totuși să lucreze, atunci trebuie să pui forță. Deci comunism fără forță, fără dictatură, nu se poate face".

În 1830, francezii au ocupat Algeria, țară din Africa de Nord; o parte era foarte fertilă, avea un pământ foarte bun. Atunci, generalul a spus soldaților necăsătoriți să meargă în țară, să se căsătorească, apoi să se întoarcă să lucreze pământul în comun, iar câștigul îl vor împărți frățește. Ei s-au dus, s-au căsătorit, s-au întors și au început să lucreze pământul în comun. Generalul a cerut de la guvernul francez unelte agricole cu care să lucreze pământul, și guvernul le-a dat. Dar, a observat că nu merge. Când se îmbolnăvea unul, nici celălalt nu ieșea la lucru; spunea: "De ce să lucrez eu pentru el?". Dacă altul se îmbăta și nu mergea la lucru, nici alții nu mergeau și a fost o mare dezordine. Generalul a văzut că nu merge și a zis: "Vom împărți pământul în părți egale pentru fiecare". Curând, unii și-au vândut partea, au băut banii, iar alții au devenit mari proprietari. Așa este lumea.

Cum se poate păcătui împotriva acestei porunci? Un țăran spunea unui preot: "Părinte, la spovedanie să ne întrebi despre toate lucrurile, numai despre furt să nu ne întrebi. Pentru că oricât vom fura noi de la stat, niciodată nu vom putea fura atâta cât a furat el de la noi". Deci, vorbea de o compensație ocultă. Aceasta este permisă de morală atunci când nu poți să primești înapoi un lucru; atunci poți să-l iei în secret, fără să știe proprietarul.

Prima parte a acestei porunci este să nu furi, deci, oprirea furtului. Furt înseamnă a lua ceva fără să știe stăpânul, în secret. Am citit într-o revistă despre un hoț celebru, la care un ziarist i-a luat un interviu; el spunea: "Cel mai neliniștitor lucru pentru un hoț este când vede o lumină aprinsă. Nu știe dacă este un "coleg" sau stăpânul: Deși este târziu, de ce este becul aprins? Al doilea este felul cum să spargi un geam fără să sune. Trebuie să lipești pe el o hârtie, apoi îi dai un pumn și nu sare, iei câte o bucată de sticlă și poți intra. Cei mai mulți oameni își țin banii între rufe sau între cărți, așa că nu ai mult de căutat. Ori cauți între cărți, ori cauți în dulap între rufe. Pe unul de trei ori l-am furat din același loc".

Dar acestea sunt părerile lor. Dumnezeu descoperă până la urmă pe răufăcător. Am citit cum un ucenic de morar îi fura acestuia făină și o punea într-un sac în pod, apoi o ducea la unul care o ascundea și o vindea. Odată, șoarecii au ros sacul. El s-a dus noaptea și a luat sacul în spate; plecând, a făcut o dâră de făină încât proprietarul a știut unde trebuie să meargă și la cine. Acesta este furtul.

A doua este răpirea. Răpirea nu este furt, ci unul cu arma te obligă să-i dai ceea ce îți cere. Când au venit rușii, toată lumea știa că trebuia să dai ceasul, dacă nu, te împușcau. Chiar soldatul rus care a pus steagul rusesc pe parlamentul german, în fotografie se vedea că avea patru ceasuri pe mână; pe urmă au șters toate ceasurile, dar în fotografia originală erau patru ceasuri pe mână.

Apoi este frauda. Frauda nu este furt, ci înșelăciune: cineva la piață pune o greutate falsă, sau amestecă ceva în alimente, sau înșeală pe cineva în alt mod.

Se mai poate păgubi pe alții prin camătă. Dând bani cu o sumă fictivă, de exemplu eu îi dau 200.000 de lei și pun să-mi facă o chitanță că a primit de la mine 300.000 lei și să mi-i dea în termenul stabilit, aceasta este o camătă. Toate legile statului prevăd câtă camătă poate lua un particular sau o bancă.

Ești obligat, din alt punct de vedere, să restitui obiectele pe care le-ai aflat. Dacă ai aflat un lucru de preț, trebuie să anunți în ziar sau la poliție, căci tu nu ești proprietarul. Dacă nu se găsește proprietarul, îl poți reține ca propriul tău obiect.

Dacă ai împrumutat de la cineva bani, trebuie să-i dai înapoi în termenul stabilit. Dacă te mai așteaptă, bine, dar trebuie să dai înapoi împrumutul. Așa că, în felul acesta te achiți de datoriile pe care le ai. Trebuie să știe fiecare că, dacă a păgubit pe cineva cu atâta încât persoana respectivă ar putea trăi o zi, în spovedanie este socotit păcat, și păcatul nu se iartă până nu se restituie furtul. Să ne gândim la proverbul care spune: "Nu lua ce nu-i al tău, că te vede Dumnezeu!". Amin!
 

 

 

© 2003-2007 - ProFamilia.ro - sit recomandat de Conferinta Episcopilor Catolici din Romania
situl include materiale cu diverse drepturi de autor: va rugam să le respectati
navigarea pe acest sit presupune acordul cu conditiile de folosire