www.profamilia.ro /divertisment.asp?glume=4
 
 DIVERTISMENT 

Pilde oi glume

IV. DIN VIETILE SFINTILOR

1. Sfântul Toma de Aquino, întrebat de discipolii lui ce-i batrânetea, a raspuns:
- E acea perioada a vietii când ai viitorul în urma si trecutul în fata.

2. Sfântul Anton pustnicul a spus într-o zi:
- Oamenii se împart în trei categorii: invidiosii, orgoliosii si ceilalti. Însa eu nu i-am întâlnit niciodata pe ceilalti.

3. Sfântul Ignatiu de Loyola, întemeietorul "Societatii lui Isus" este cunoscut pentru exercitiile spirituale pe care le promova. Cu sute de ani dupa moartea lui, trei iezuiti bat la poarta raiului.
- Sfinte Petre, am dori sa vorbim cu preafericitul nostru parinte Ignatiu.
Dupa un moment de cautare, sfântul Petru revine si zise putin bâlbâit:
- Este imposibil acum. Tine exercitii spirituale Sfintei Treimi.

4. Sfântul Gerard si sfântul Ioan Botezatorul au fost trimisi de sfântul Petru pe pamânt sa se intereseze de soarta oamenilor. Într-o zi vad la o margine de sat un taran ce se chinuia sa scoata caruta din groapa.
- Hai frate, spune sfântul Ioan, sa-l ajutam pe acest biet sarman.
Punându-si umarul, sfântul Ioan îl ajuta pe sarman sa iasa cu caruta din groapa, însa sfântul Gerard refuza sa-si ofere ajutorul.
Ajungând în rai sfântul Petru observa hainele murdare ale sfântului Ioan si hainele curate ale sfântului Gerard. Aflând întâmplarea, spune cu asprime catre sfântul Gerard:
- Pentru ca te-ai comportat rece fata de pamânteni, tu vei fi cinstit de ei o data la patru ani, adica la 29 februarie.
Iar sfântului Ioan îi zise cu blândete:
- Pentru ca ai fost atât de bun cu oamenii, ei te vor cinsti de doua ori pe an: la 24 iunie si pe 29 august.

5. Într-o zi Dumnezeu a surprins câtiva pacatosi în rai.
- Sfinte Petre, ce sunt cu acesti pacatosi în rai? Nu-ti prea faci datoria.
- Doamne, eu îmi fac datoria si îi refuz la poarta, dar mama lui Isus îi primeste pe geam.

6. Un episcop, înainte de a muri lasase toata averea Bisericii, dar sora lui reclama mostenirea pentru sine. Ea merse si ceru sfântului Ambroziu ca sa faca dreptate în aceasta disputa. Sfântul episcop hotarî ca mostenirea sa ramâna sorei, iar celor care îi reprosara ca Biserica pierduse le raspunse:
- Nu, Biserica nu pierde decât atunci când este încalcata dragostea.

7. - Parinte, marturisi sfânta Ioana de Chantal sfântului Francisc de Sales, directorul ei spiritual, am vorbit în mod dur unei persoane, dar am facut-o pentru a apara dreptatea si pentru iubirea de adevar. Sfântul raspunse surâzând:
- Deci, fiica mea, ai fost mai dreapta decât buna. Este necesar, în schimb, sa fim mai buni decât drepti.

8. Ambroziu, ales episcop de Milano de catre popor pe când nu era înca botezat, pastorea Biserica milaneza cu fermitate si claritate. Judecatorilor, care voiau sa se apropie de sacramente dupa ce au pronuntat sentinta de moarte, le zise:
- Daca veniti la altar va iert, daca nu veniti va laud!

9. În timp ce sfântul Bernardin predica la Milano, fiind ascultat de o mare multime, un negustor al orasului veni de mai multe ori sa-l roage pe fratele sfânt sa predice împotriva imaginii proaste a camatariei, care era foarte raspândita în Milano. Într-atât insista acesta încât fratele Bernardin vru sa stie cine a fost. Dupa predica afla ca el era cel mai mare camatar care fusese vreodata în oras, iar ceilalti concurenti, speriati de cuvintele sfântului, parasisera aceasta ocupatie, el ramânând singurul camatar.

10. Sfântul Ivo (+ 1303), protectorul avocatilor, gazduit într-un hotel, auzi de la chelnerita, o vaduva batrâna, ca urmatoarea zi va trebui sa mearga la tribunal si sa plateasca 1.200 de ducati fara ca ea sa fi comis vreo greseala. Ea povesti ca doi oameni venisera la ea, rugând-o sa tina sub paza o geanta de dinari, cu conditia sa nu o dea înapoi decât celor doi împreuna. Într-o dimineata se reîntoarsera, servira masa si plecasera, dar nu dupa mult timp unul dintre ei se întoarse înapoi, ceru geanta si apoi disparu. Nu dupa mult timp aparu si celalalt pentru a face acelasi lucru. Aflând ca fusese precedat de celalalt si nu mai are partea lui, o dadu pe chelnerita în instanta, iar doamna era acuzata pentru a plati presupusele daune. Sfântul Ivo o linisti, asigurând-o ca o sa ia totul asupra sa. Apoi mersera împreuna la judecata.
La tribunal, cel care dispuse cererea pretinse sa i se plateasca întreaga suma, deoarece încredintase geanta dupa ce au stabilit un pact. Atunci sfântul Ivo, care se prezenta ca avocat al femeii, riposta:
- Geanta de dinari nu a fost pierduta; ea va fi data când acesta se va prezenta s-o ceara, dar împreuna cu celalalt, dupa cum era pactul. Sa vina asadar amândoi si vor avea geanta!
În fata unui asa raspuns drept si neasteptat, acuzatorul se pierdu debusolat, cazu în propria lui plasa. Pentru înselatorie a fost condamnat, iar sarmana vaduva a fost salvata.

11. Stim bine câte uneltiri au fost aduse împotriva sfintei Ioana d'Arc pentru a o încerca în ceea ce priveste "vocile" si "viziunile" sale, care îi cereau sa salveze Franta ocupata de englezi. Dar ea a demonstrat mereu o minte ascutita si dadea raspunsuri de-a dreptul umoristice.
- Când aparea sfântul Mihai pentru a te chema la misiune, cum era?
- Nu i-am vazut nici o coroana si nu stiu nici unul dintre vesmintele sale, raspunse tânara franceza.
- Asadar era gol?
- Vi se pare posibil ca Domnul nostru sa fie asa sarac si sa nu aiba nimic sa-i puna pe spate?
Englezii îi pusera o alta întrebare:
- Avea par?
Isteata tânara tergiversa:
- Ce boacana a facut oare, ca Dumnezeu sa-l tunda chel?

12. Un domn foarte bogat trimise sfântului Thomas Morus doua amfore de argint pentru a-si sustine prietenul într-un proces important. Thomas Morus reumplu cu cel mai bun vin amforele primite si le trimise înapoi prin acelasi servitor care le aduse.
- Spuneti, totusi, stapânului vostru ca tot vinul din pivnita este la dispozitia sa.

13. Într-o zi, un important personaj, un ministru care era gazduit într-un spital, ceru sa vorbeasca ceva important cu sfântul Camilo. Acesta a fost gasit în infirmerie, aplecat asupra unui bolnav. Fratele Camilo de Lellis asculta cererea fara a se ridica si spuse:
- Spuneti domnului ca acum sunt ocupat cu Isus Cristos, dar imediat voi termina cu aceasta opera de caritate si voi fi la ilustrul domn.

14. Se povesteste ca într-o zi episcopul de Vigevano arata cu satisfactie sfântului Carol Borromeu gradina de lânga episcopie. Unul dintre cei prezenti observa ca arhiepiscopul de Milano ar dori sa se odihneasca un pic.
- Sfânta Biblie este copacelul cel mai potrivit sub care ma pot odihni cel mai bine, spuse sfântul.

15. La 30 octombrie 1584, sfântul Carol Borromeu - care va muri patru zile mai târziu, sfârsit de treburile pastorale, la numai 46 de ani - se gasea la Cannabia pentru o ultima atributie: fondarea Colegiului "Papio de Ascona". El voia sa fie la Milano pentru solemnitatea tuturor sfintilor, dar era vlaguit si avea febra. Capucinului care îl veghea si îl sfatuia sa fie mai putin auster, sfântul Carol îi raspunse:
- Lumânarea, pentru a face lumina celorlalti, trebuie sa se consume pe sine. Tot la fel trebuie sa facem si noi: sa ne consumam pentru a da un exemplu bun celorlalti.

16. Franciscanul cel mai ascet din secolul al XVI-lea, sfântul Petru de Alcantara, a fost un predicator neîntrecut. Raspunsul dat contelui de Orapesa, care deplângea pervertirea epocii sale, este la fel cu acela pe care sfântul Francisc l-a dat celor care-l întrebau daca trebuie sau nu sa mustre un pacatos. Sfântul Petru de Alcantara spuse;
- Domnia voastra sa nu se supere, este un remediu foarte simplu împotriva raului. Sa începem sa fim cum trebuie sa fim si prin aceasta ne vom îndrepta în ceea ce ne priveste. Fiecare sa faca la fel si reforma va fi în mod sigur eficace. Necazul e ca fiecare vrea sa-i reformeze pe ceilalti si nimeni nu se gândeste sa se îndrepte pe sine însusi.

17. Sfântul Filip Neri, vazând o data ca un grup de credinciosi a iesit din biserica imediat dupa ce a primit sfânta Împartasanie, statu un moment sa multumeasca Domnului si apoi trimise doi ministranti cu doua lumânari aprinse sa-i urmeze pe acesti grabiti.
- De ce aceasta?, întreaba unul dintre ei.
Sfântul raspunse:
- Pur si simplu pentru a acompania Preasfântul Sacrament pe care tu l-ai primit si pentru a-i multumi si a-l lauda din partea ta.

18. În perioada unor predici la Lyon, principele oratorilor francezi, marele Lacordaire, a vrut sa se întâlneasca cu sfântul Paroh din Ars. Vizita facu multa stupoare.
- Stiti ce m-a uimit atunci cel mai mult, a spus preotul Vianney, ca stiinta cea mai mare a venit sa se închine în fata celei mai mari ignorante. Cele doua extreme s-au întâlnit.
Lucrurile însa mersesera altfel. Tema predicii umilului paroh era Duhul Sfânt. Lacordaire voia sa asiste la predica. Dupa ce a ascultat-o a exclamat entuziasmat:
- Abia acum am înteles cine este Duhul Sfânt!

19. Un pustnic zise:
- Am primit doua scrisori în acelasi timp: în una se zicea ca eram un mare sfânt, în cealalta un ipocrit si un sarlatan. Prima nu-mi adauga nimic în plus, a doua nu-mi lua nimic. În fata lui Dumnezeu esti ceea ce esti si nimic mai mult.

20. Viceprefectul de Trivaux l-a propus pe sfântul Paroh de Ars guvernatorului pentru medalia "Legiunea de onoare". Primarul Ars-ului primi consensul.
- Este anexat vreun venit pentru saracii mei?, întreaba mirat sfântul.
- Nu, i se raspunse, este doar o distinctie onorifica.
- Hei, spuneti atunci împaratului ca nu o vreau.
Bineînteles ca nu a fost ascultat si el se plângea de aceasta.
- Toate aceste onoruri ma sperie; când va veni moartea si eu ma voi prezenta cu aceste bagatele, daca-mi va spune Dumnezeu: Pleaca, ai primit recompensa ta!
În ciuda insistentelor episcopului si a altor persoane nu a agatat-o la pieptul sau decât atunci când statea nemiscat în sicriu.

21. Bernadeta, vizionara din Lourdes, a fost amenintata:
- Prusacii, dusmanii, sunt la porti, nu va e frica?
- Nu, domnule.
- Nu este nimic de temut atunci?
- Eu nu ma tem decât de catolicii rai.
- Nu te temi de nimeni altul?
- Nu, domnule!

22. Sfânta Bernadeta poseda întelepciunea comuna celor saraci. O data surorile îi povesteau episodul în care pruncul Isus i-a aparut sfintei Tereza, dar la sunetul care invita comunitatea la rugaciune l-a abandonat fara nici un moment de ezitare.
- Tu, sora Maria Bernadeta, ce-ai fi facut?
- As fi plecat si eu..., dar l-as fi luat în brate si pe pruncul Isus. De fapt, nu cred ca ar fi fost asa greu.

23. Don Bosco era a fost si un scriitor clar, simplu si eficace. Asa cum Moliére cerea parerea servitorilor despre comediile sale, tot la fel don Bosco citea mamei sale, care era ignoranta dar cu bun simt. Observatiile sale au fost de mai multe ori pretioase. O data, pentru a evita repetitia, don Bosco îl numise pe sfântul Petru "chelarul ceresc".
- "Chelar"! Ce înseamna asta?, întreaba mama.
- E un cuvânt latin, care înseamna portar.
- Si atunci scrie "portar" si vei fi mai câstigat pentru claritate.
Don Bosco îi dadu dreptate.

24. Don Bosco primise casa Pinardi, care va deveni locul primului sau Oratoriu pentru 30.000 de lire. Însa nu avea bani sa o plateasca si trebuia sa-i gaseasca în 15 zile. Don Bosco, vazând-o foarte preocupata pe mama sa din cauza datoriei, o întreba:
- Daca ai fi avut 30.000 de lire mi le-ai fi dat?
- Sigur, raspunse mama Margherita.
- Si crez__ca Dumnezeu tatal meu este mai putin generos decât tine?
Opt zile mai târziu a putut sa-si plateasca datoria.

25. Când abia terminase studiile, don Bosco se afla la un impas dificil: nu stia daca sa se faca preot sau frate. Ceru sfatul mamei, si-i spuse printre altele ca nu era tentat sa se faca frate pentru a nu o abandona în mizerie pe ea, care facuse atâtea sacrificii pentru el.
- Asculta-ti vocatia si gata, îi raspunse mama. În ceea ce ma priveste sunt saraca si asa vreau sa ramân. De altfel, îti zic acum ca din întâmplare daca vei deveni bogat eu nu mai vreau sa te vad.

26. Într-o zi parintele Iosif Cottolengo primi vizita unui mare personaj trimis de regele Carol Alberto sa inspecteze operele sale de caritate. Personalitatea trimisa a ramas foarte impresionata vazând vastitatea acestor opere si nu ascunse reverendului preocuparea sa ca fortele de care dispune preotul nu erau suficiente pentru a sustine grozava saracie în care se gasea.
- Dar nu vedeti domnule canonic, ca aveti o tara întreaga de saraci de sustinut, v-ar trebui fonduri pe care nu le aveti.
Parintele Cottolengo spuse senin:
- Excelenta, cel care o face nu sunt eu, ci Providenta divina care, dupa câte stiu eu, nu a lasat pe nimeni în izbeliste.
Personalitatea ramase surprinsa de aceasta credinta si nu mai adauga nimic.

27. Într-o zi directoarea curiei bisericesti Dominica Cinascone se prezenta la sfântul Iosif Cottolengo zicând:
- Reverende, nu mai este în casa nici o farâma de pâine si nu mai avem decât un banut de 20 de lire.
- 20 de lire? Unde sunt? Sa-i vedem!
Avându-l în mâna, parintele Cottolengo zise:
- Priveste ce fac! Si arunca moneda pe fereastra. Doamna ramase stupefiata.
- Parinte, dar cum ati aruncat banii!?
- Stai linistita, vei vedea ce joc frumos va fi. I-am aruncat pe fereastra pentru ca stiu ca vor reintra pe usa.
Într-adevar, putin înainte de amiaza, intra pe usa un domn si foarte calm puse pe masuta bucatariei o punga de bani.

28. Într-o zi se prezinta la sfântul Iosif Cottolengo o sora foarte preocupata:
- Parinte, astazi pentru prânz nu mai este nimic în casa.
- Nu te teme, Fecioara va avea grija.
Si imediat sfântul se puse pe rugaciune. Putin dupa aceea sora se întoarse si insista:
- Dar, parinte, este aproape ora prânzului... Ce vom da celor din azil?
- Mergi cu ei la masa si vei vedea ca Sfânta Fecioara va avea grija.
Si continua sa se roage. Putin dupa aceea auzi soneria si un militar ceru sa vorbeasca cu parintele.
- Ascultati, îi spuse soldatul, regimentul a plecat azi dimineata în mars si acum am primit mesajul ca nu se vor întoarce pâna diseara. Masa este pregatita, daca vreti putem sa dam cu placere hrana saracilor.
Sfântul merse atunci si o anunta pe sora.
- Ti-am spus, zise surâzând parintele, ca Mama noastra cereasca va avea grija.

29. Sfântul episcop de Alexandria, din Egipt, numit Ioan Scararul pentru marea sa iubire fata de cei saraci, bolnavi, fara ocupatie si refugiati, în ziua în care a fost consacrat episcop ceru:
- Dati-mi lista patronilor mei.
I se facu cunoscut faptul ca episcopul din Alexandria nu are patron. El raspunse:
- Si cei pe care voi îi numiti cersetori nu sunt oare ei patronii mei! Nu sunt ei cei care-mi deschid poarta cerului!

30. - Parinte, îl întreaba într-o zi pe parintele Anton, de ce atunci când lumea te lauda, tu îi refuzi laudele?
Parintele raspunse monahului:
- Deoarece..., refuzând laudele, nu din modestie, sunt laudat de doua ori.

31. - Parinte, zise într-o zi un monah tânar unui batrân, mi se pare ca parintele Casian este un pic suparacios.
- Într-adevar, spuse batrânul monah, dar este un suparacios bun, nu face decât sa-i ierte de o suta de ori pe zi acele greseli pe care nu le-ai mai facut.

32. Diavolul aparu într-o zi sfântului Macarie îmbracat în zale ca pentru razboi. Îi zise:
- Tot ce faci tu fac si eu; tu postesti, iar eu nu manânc. Nu este decât un singur lucru pe care tu-l faci, iar eu nu-l pot face!
- Care?
- Sa ma umilesc!, raspunse diavolul si disparu.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/divertisment.asp?glume=4
Vă rugăm să respectați drepturile de autor