www.profamilia.ro /divertisment.asp?glume=6
 
 DIVERTISMENT 

Pilde oi glume

VI. DIN GÂNDIREA OAMENILOR CELEBRI

1. Compozitorul: 15 ani mi-au trebuit sa scriu acest cântec de leagan.
Editorul: De ce atât de mult?
Compozitorul: Pentru ca totdeauna ma adormea.

2. În pragul mortii, un compozitor a fost vizitat de un preot. Vazându-l pe compozitor aproape mort, preotul începu sa se roage cu ardoare cântând totodata un psalm. Mare îi fu mirarea când îl auzi pe muribund soptind:
- Sfintia ta, cum poti cânta atât de fals!

3. Un calugar care se biciuia si-si petrecea mult timp în rugaciune, preocupat sa ramâna numai în compania lui Dumnezeu, scria în jurnalul sau: "Cei care ma viziteaza îmi fac cinste, iar cei care nu ma viziteaza îmi fac mare placere".

4. Un calugar, mergând într-o vizita la abatele sau, a început sa laude tacerea abatelui. Însa abatele i-a spus:
- Tacerea nu înseamna nimic. Copiii striga, oamenii din lume vorbesc, calugarii tac..., însa sfintii cauta.

5. Un frate a mers la Ilie, un pustnic, si i-a spus:
- Am cunoscut în lume un om care avea despre sine însusi o mare idee.
- Fii sigur, i-a raspuns Ilie, ca atunci când cineva are o mare idee despre sine însusi, aceea este singura idee pe care o are.

6. Sfântul Toma Becket, arhiepiscop de Canterbury, urât si persecutat de nelegiuitul rege Henric al II-lea, a trebuit sa fuga pentru a scapa de soldatii trimisi ca sa îl aresteze. S-a travestit si a fugit calare. Într-o seara s-a întâlnit cu soldatii tocmai când traversa o strada.
- Tu esti arhiepiscopul Toma?, l-au întrebat ei îndata.
Sfântul a început sa râda si aratând zdrentele care îl acoperea le-a zis:
- Uitati-va la mie..., oare asa arata un arhiepiscop?
Soldatii au râs si ei si au plecat.

7. Cineva îl întreaba într-o zi pe Pasteur:
- Maestre, care e diferenta între timp si vesnicie?
- Daca as avea timp sa-ti explic, raspunse Pasteur, ti-ar trebui o vesnicie ca sa întelegi.

8. Papa Ioan al XXIII-lea era cel dintâi care facea glume pe seama corpolentei sale. Într-o zi, pe când mergea pe strazile Romei, o doamna care era în spatele sau a lasat sa-i scape aceasta exclamatie;
- Vai de mine..., cât e de gras!
Papa, surâzând, s-a întors spre ea si i-a zis:
- Doamna, din fericire Conclavul nu este concurs de frumusete.

9. Într-o zi papa Ioan al XXIII-lea, care înainte de a fi ales papa se numea Angelo Roncalli, îl întreba pe un copil cum îl cheama:
- Archangelo, i-a raspuns copilul pe tonul cel mai orgolios.
- Vai de mine!, exclama papa, eu sunt numai Angelo.

10. - Sunt un om al tacerii, zise într-o zi un batrân calugar lui Julien Green.
- Tocmai de aceea va ascult cu atâta atentie, raspunse celebrul scriitor.

11. Leonard Murialdo era un preot al caritatii fara limite, dar de o mare umilinta. Când îi fu decernata "Crucea Cavalerului Coroanei Italiei" nu dorea sa o purta. Celor care îl întrebau de ce nu poarta insigna le raspundea:
- Am deja alte cruci...!

12. Simplicio (un filozof) îl întreba într-o zi pe sfântul Augustin:
- Ce facea Dumnezeu înainte de crearea lumii?
Sfântul Augustin spuse surâzând:
- Era într-o padure unde taia lemne pentru a face un foc mare, pentru a arde pe toti investigatorii curiosi ai înaltelor sale secrete.

13. Macarie cel Mare se ruga în celula lui când auzi o voce care-i zise:
- Tu, Macarie, nu ai ajuns înca la gradul de perfectiune al celor doua doamne care traiesc în acel loc.
Dis-de-dimineata, ajutat de bastonul sau, se duse la locul acela. Ajuns acolo, batu la poarta si una din cele doua doamne veni sa-i deschida pentru a-l primi în casa. Macarie sezu si le chema pe cele doua doamne. Ele venira si se asezara alaturi de el. Batrânul Macarie le zise:
- M-am ostenit mult sa ajung pâna la voi. Acum, deci, ziceti-mi în ce constau operele voastre bune?
Cele doua doamne raspunsera ca în acea noapte ele nu statusera departe de barbatii lor. Apoi întrebara:
- Ce opere bune am fi putut atunci face?
Macarie totusi insista. Dorea sa cunoasca actiunile lor. Acestea spusera atunci:
- Noi, mai înainte nu eram nici macar rude între noi, apoi ne-am maritat cu doi barbati care erau frati între ei. De 15 ani locuim în aceeasi casa. Nu ne amintim sa ne fi certat sau ca una dintre noi s-o fi insultat pe cealalta. Am petrecut acesti ani în liniste si pace. La un moment dat se naste însa dorinta de a intra într-o manastire de fecioare si am cerut parerea sotilor nostri care nu au acceptat propunerea noastra. Si deoarece nu puteam realiza dorinta noastra am facut un legamânt cu ei în fata lui Dumnezeu: pâna la moarte nu trebuie sa iasa vorbe goale si inutile de pe buzele noastre.
Parintele Macarie le asculta si apoi le spuse:
- Într-adevar, ceea ce conteaza nu este sa fi fecioara sau maritata, monah sau laic. Dumnezeu, într-adevar, daruieste tuturor pe Duhul Sfânt în masura disponibilitatii pe care fiecare o are.

14. Într-o manastire, un parinte se învârte zicând ca nici unul nu valoreaza asa putin ca el.
Abatele Detrio replica:
- Acel parinte nu are nici un motiv de a se face asa mic; la urma urmei nu e asa mare...

15. Într-o grota alaturi de Marea Rosie, un monah gasi un papirus ascuns într-un ungher. Era jurnalul batrânului care îl precedase în acea locuinta. Printre alte lucruri citi:
Luni: "Sa pun ordine în ideile mele".
Marti: "Sa merg la episcop".
Miercuri: "Sa repun ordine în ideile mele".

16. Parintele Isaia zise într-o zi:
- Daca Biserica nu mai are curajul propriilor pareri, nu este din cauza lipsei de curaj, dar din cauza lipsei parerilor.

17. Într-o zi parintele Prezumtio a luat o lectie. Statea si se ruga în celula sa când un cersetor batu la poarta:
- Iarta-ma, parinte, stiti cumva strada spre Aleppo?
- Nu, dar cunosc totusi pe cea spre paradis.
Atunci trecatorul zise:
- Cum pot sa ma încred în acela care cunoaste o strada care duce departe, dar nu cunoaste una care duce aproape.

18. - Ai devenit foarte uituc, îi zise unui frate batrân, superiorul unei manastiri.
- Stiu, îi zise batrânul, astfel am un mare avantaj: ma bucur de mai multe ori pentru acelasi lucru de care deja m-am mai bucurat.

19. Un monah batrân zise într-o zi unui frate:
- Când un monah zice: "Eu sunt umil", în mod sigur nu este. Când zice: "Eu nu sunt umil", în mod sigur este umil. Eu de exemplu nu sunt deloc umil.

20. Parintele Barsanufio zise într-o zi:
- Cu cât preotul este mai putin inteligent, cu atât laicului i se pare mai stupid.
Apropo de preotia din Antiohia, acolo conduita lasa mult de dorit, parintele Poemen zise:
- Multi preoti ar trebui sa vina în desert sa boteze oameni.

21. Un frate veni sa-l gaseasca pe parintele Sisoi.
- Sunt foarte multumit. Sanatatea îmi este buna, sufletul îmi este linistit, inima mea este fericita.
Parintele Sisoi zise:
- Sunt momente în care totul merge din plin. Nu trebuie sa fi impresionat, acestea trec repede.

22. Parintele Serafim povestea fratilor sai aceasta istorie: "Într-o zi un vârstnic al desertului din Nistria ajunse în paradis si fu foarte surprins de marile serbari care se pregateau...
- Nu sunt vrednic de o asemenea primire, îi zise sfântului Petru.
- De fapt, spuse apostolul, aceste serbari nu sunt pentru tine, ci pentru un episcop.
- Înteleg, zise batrânelul, este o chestiune de ierarhie.
- Este o chestiune de realitate, zise sfântul Petru. Aici monahi avem cu miile, dar foarte rar vezi ajungând un episcop".

23. Regina Cristina când a fost la Roma a marturisit prietenilor sai ca vrea sa se faca catolica, iar celor care-i cereau motivul le raspundea:
- Deoarece asta si nu altele trebuie sa fie adevarata credinta, din moment ce toti cei pe care i-am cunoscut erau incapabili de a conduce Biserica. Deci se vede clar ca Acela care conduce Biserica Catolica si o sustine, în ciuda atâtor nulitati, este Dumnezeu în persoana.

24. Lorenzo Dow, faimosul predicator metodist, a întâlnit într-o zi un copil negru, numit Gabriel, care avea un corn. A dat atunci baietelului misiunea de a se ascunde sub un copac, unde avea sa predice în acea zi si sa sune din corn de fiecare data atunci când se auzea strigat pe nume de predicator. În acea dimineata, în timpul predicii, preotul a descris cu un ton apocaliptic judecata universala. La un moment dat a început sa strige:
- Si daca în aceasta clipa Gabriel ar suna din trâmbita!
În acel moment un sunet puternic si clar strafulgera atmosfera. Multimea reunita în biserica, deja terorizata de cântare, a fost cuprinsa de panica si toti s-au ridicat în picioare. Dar imediat unul dintre cei prezenti a intuit trucul si au început sa ceara cont parohului. Dow raspunse în mod prompt.
- Ascultati prieteni, daca un baietel negru care suna dintr-un corn va poate speria asa de tare, ce nu se va întâmpla când arhanghelul Gabriel va suna din corn în ziua judecatii!

25. Înainte de a urca pe esafod, Ana Bolena scrise sotului, regele Henric al VIII-lea, care o condamnase nevinovata la moarte: "Sire, ati avut întotdeauna grija de a ma ridica în grad: din simpla doamna m-ati facut marchiza de Pimbroeck, apoi din marchiza m-ati facut regina, iar acum din gradul de regina ma înaltati la gradul de martira si sfânta. Va multumesc!"
26. Împaratul Carol cel Mare este anuntat ca a murit unul dintre episcopi, un prieten de-al sau. El mai întâi se informa ce lasase pentru saraci. I se raspunse ca lasase aproape doi scunzi.
- Oh, exclama un cleric prezent, este o provizie cam saraca pentru un drum asa lung.
Raspunsul placu împaratului si îl numi pe acesta ca episcop în locul episcopului mort zicându-i:
- Dar... sa nu uiti ceea ce ai zis chiar acum!

27. În timpul primei campanii prin Italia, Napoleon a fost rugat de cler într-un oras evacuat de austrieci sa ia sub protectie pe "cei 12 apostoli", patronii orasului.
- Sunt din lemn?, întreaba Napoleon.
- Nu, sunt din argint masiv.
- O..., din argint!? Atunci cu atât mai bine, Cristos le-a zis sa mearga în lumea întreaga si veti vedea ca vor merge.
Într-adevar, statuile au luat drumul Parisului si au fost transformate în monezi.

28. Pe când maresalul La Ferte era în Metz, se prezenta sa-i dea omagiu, printre altii, si un reprezentant al evreilor. Când i se spuse ca asteapta în anticamera, riposta aspru:
- Nu vreau sa-i vad pe acesti blestemati care l-au rastignit pe Isus.
- Domnule, i se obiecta, aduce un cadou de 4.000 de scunzi.
- Lasati-l sa intre, bietii oameni... nu stiau cine erau Isus când l-au rastignit!

29. Dupa prima împartire a Poloniei între Rusia, Austria si Prusia, în anul 1772, episcopul de Varsovia a pierdut o mare parte din propriile venituri. Prezentându-se pentru a aduce cinste monarhul Frederich al II-lea îi zise:
- Eu sunt prietenul dumneavoastra si contez mult pe aceasta prietenie. Daca sfântul Petru îmi va refuza într-o zi intrarea în paradis, sper ca ma veti adaposti sub mantia dumneavoastra.
- Ma tem mult ca nu o voi putea face, deoarece maiestatea voastra ati subtiat-o într-atâta încât îmi va fi greu sa va ascund pe furis.

30. Celebrul Carteziu avea sentimente foarte nobile. O data a fost întrebat de ce nu s-a razbunat pe unul care-l ofensase.
- Când cineva ma ofenseaza, raspunse filozoful, eu încerc sa ma înalt cu sufletul spre înaltimi încât ofensa sa nu-l atinga.

31. Frederich al II-lea, regele Prusiei, se mândrea într-o zi înaintea lui Arnaud Baculard ca este ateu. Deoarece acesta îi arata contrariul, îi zise:
- Cum, voi tineti înca la aceste vechituri?
- Maiestate, raspunse el, am dreptul sa cred ca este cineva deasupra regelui...?!

32. Maresalul La Ferte si contesa d'Ollone au avut o viata foarte scandaloasa, dar când au îmbatrânit au început sa se pocaiasca. Într-o zi au iesit de la o predica care i-a umplut de teama pentru viata cealalta.
- Dragul meu, spuse contesa, trebuie sa facem ceva pentru sufletul nostru.
Maresalul se gândi un pic si apoi spuse:
- Stiu ce voi face, îi voi pune pe servitori sa posteasca pentru noi.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/divertisment.asp?glume=6
Vă rugăm să respectați drepturile de autor