www.profamilia.ro /familia.asp?msa=16
 
 FAMILIA 

MSA Dossier: Familia
achizitionare: 08.12.2003; sursa: Mesagerul Sfântului Anton

Inapoi la cuprins 
Vinul si viata
Pr. Iosif Aenasoaie

În numerele precedente, am evidentiat frumusetea familiei. Ne propunem, în cele ce urmeaza, sa nu pierdem din vedere valoarea familiei crestine si, tocmai de aceea, sa abordam unul dintre aspectele cele mai acute ale societatii românesti care, deseori, duce, direct sau indirect, la stirbirea unitatii si iubirii familiale: vorbim despre consumul excesiv de alcool. Nu este o tema tocmai atragatoare, dar speram sa fie macar folositoare.
Este adevarat ca prezentele articole vor fi citite probabil de acele persoane care nu exagereaza în privinta alcoolului. Dragi cititori ai revistei, speram ca citind aceste consideratii sa reflectati si sa meditati cu atentie. În ambientul în care traiti, veti gasi cu siguranta persoane care striga, întind mâna dupa un ajutor crestinesc. E bine sa cunoastem datele problemei pentru a reusi sa intervenim cu eficacitate.
Crestinul trebuie oare sa refuze orice consum de alcool? Care pot fi cauzele ce îi determina pe unii sa se refugieze în folosirea, fara masura, a bauturilor alcoolice? Vom încerca sa aflam raspunsuri la aceste întrebari (si multe altele), dar un lucru este sigur de la început: familia crestina în care alcoolul nu este o «problema» are mai multe sanse de a «supravietui» într-o societate din ce în ce mai mult orientata spre farâmitare si secularizare!

Vinul a fost considerat, din cele mai vechi timpuri, «cel mai pretios rod» pe care omul, prin munca mâinilor sale, l-a putut smulge pamântului. Vinul, produs în tara fagaduita poporului ales, facea parte, împreuna cu cerealele si uleiul, din hrana zilnica a poporului iudeu. Vinul era nu doar un element esential al cinelor sabatice iudaice, dar si dovada bogatiei si a bunastarii. Ca delicatesa pentru a îmbucura inima omului, vinul nu avea voie sa lipseasca de la nici o masa sarbatoreasca; era considerat si medicament pentru alungarea tristetii si pentru a da uitarii grijile si necazurile.

Având un rol atât de important în viata de zi cu zi si fiind parte din creatia lui Dumnezeu, vinul fost folosit si la actele de cult, ca ofranda: era turnat la baza altarului de jertfa sau peste jertfa. Vinul a devenit unul din roadele pamântului pe care iudeii obisnuiau sa le ofere preotilor ca rasplata pentru slujirea lor.

La crestini, înca de la începuturi, vinul a fost folosit la agape, precum si la comemorarea celor morti, prin stropirea mormintelor. Se folosea, în acelasi timp, la pecetluirea întelegerilor, chiar si de natura negustoreasca, sau la încheierea prieteniilor, casatoriilor etc.

Privit din punct de vedere profan, vinul este un simbol a tot ceea ce viata poate oferi mai frumos: prietenia, iubirea omeneasca si, în general, bucuria de a trai, reprezentata atât de potrivit prin imaginea familiei adunate în jurul mesei ce se hraneste cu pâinea si vinul, oferite omului din bunatatea lui Dumnezeu.

Conform izvoarelor biblice, descoperitorul si primul cultivator al vitei-de-vie a fost Noe, care, necunoscând efectele consmului de vin, a fost surprins de taria acestuia, pierzându-si controlul (Gen 9,20). În acest text, dincolo de sublinierile mai mult sau mai putin istorice, este evidentiat caracterul binefacator si, în acelasi timp, pericolul pe care îl reprezinta consumarea vinului fara masura. Importanta vinului pentru om, respectiv pericolul pe care îl reprezinta, pot fi documentate prin nenumarate citate din Vechiul, respectiv Noul Testament. Unul dintre cele mai frumoase texte îl gasim în Cartea lui Ben Sirah, care spune: «Vinul este viata pentru om, daca se bea cu masura» (31,27). Profetii amintesc, deseori, de fericirea care va fi daruita poporului israelit oprimat, sub forma de «cantitati nemasurate de vin», însa si de foarte multe ori poporul este avertizat pentru ca-l jigneste pe Dumnezeu «prin distrugerea viilor si substragerea vinului». Ei îi cearta, în mod destul de dur, pe barbatii în functii de conducere care beau prea mult, deoarece prin excesul lor uita de Dumnezeu si de responsabilitatea pe care o au fata de un popor «si asa destul de oprimat». Cartile sapientiale îsi îndreapta atentia asupra urmarilor pe care le are consumul excesiv al vinului.

Observatiile cartilor biblice nu si-au pierdut importanta si veridicitatea nici pâna astazi: bautorul saraceste, devine violent, se deda placerilor trupesti, nu mai judeca si devine imprudent în vorbe si fapte. În alte cuvinte, consumul excesiv de alcool îl conduce pe om la pierderea demnitatii de om, fara de care nu poate fi nici bun crestin.

Însusi Isus, stând la masa cu vamesii si pacatosii, a folosit vinul ca mijloc de a intra în contact cu «oitele ratacite» ale societatii iudaice, si aceasta în ciuda pericolului de a fi considerat «mâncator si bautor». Deseori, a facut referinta asupra faptului ca El este vita, iar noi mladitele, chemate sa aduca roade, si anume «vinul cel nou». Odata cu venirea lui în lume, «vinul nou» devine simbol al începutului timpului mesianic. Isus aseamana Noul Legamânt, încheiat prin Întruparea sa, cu vinul nou care sparge burdufurile vechi. Nu în mod întâmplator pomeneste Isus, la Cina cea de Taina, imediat dupa instituirea Euharistiei, de vinul pe care El îl va bea împreuna cu «ai sai» la ospatul escatologic din Împaratia Tatalui ceresc. Pâna si ucenicii sai, adica toti cei care cred în El si-l urmeaza, vor putea bea din vinul nou în Împaratia lui Dumnezeu, în timp ce aici, pe pamânt, ei sunt invitati sa se întareasca cu vinul devenit «Sângele Domnului», memorial al Sângelui varsat pe cruce ca jertfa de rascumparare pentru întreaga omenire.

Scrisorile pastorale ale Sf. Paul catre Timotei si Tit, recomanda pe de o parte vinul ca fiind benefic omului, îndemnând pe de alta parte la atentie si cumpatare. În Scrisoarea catre Efeseni, Paul se alatura parerii cartilor sapientiale, atragându-ne atentia sa nu ne ametim cu vin, pentru ca acesta da frâu liber placerilor senzuale si dauneaza duhului divin.

Pastrând vie în memorie cugetarea de mai sus, experienta negativa traita de «viticultorul» Noe si de multi altii asemenea lui, inclusiv în zilele si în comunitatile noastre crestine, cunoscând importanta vinului pentru sanatatea si viata proprie, si mai ales pentru bunul curs al vietii sociale si religioase, nu ne ramâne decât sa fim receptivi la învatamintele parintesti ale Sfintei Scripturi.

E cazul, deci, sa ne luam hotarârea buna de a cinsti harul dat noua de bunul Dumnezeu, pretuind vinul, cu masura si cumpatare.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/familia.asp?msa=16
Vă rugăm să respectați drepturile de autor