www.profamilia.ro /familia.asp?msa=4
 
 FAMILIA 

MSA Dossier: Familia
achizitionare: 08.12.2003; sursa: Mesagerul Sfântului Anton

Inapoi la cuprins 
La Singureni: o familie speciala
Pr. Eugen Avarvarei

A creste sau a educa un copil, a te lupta pentru realizarea unei familii armonioase, a te pastra curat într-o societate a valorilor pierdute, devine din ce în ce mai mult o «pretentie» de moda veche, un «ideal» interzis. Iar atunci când îsi fac aparitia, chiar din ignoranta sau nepasarea noastra, tot felul de probleme si situatii incontrolabile, s-ar parea ca suntem mai mult decât justificati sa nu mai tindem spre înalte piscuri, sa nu mai cautam ce-i bun si ce-i frumos. Ma gândesc la compromisurile pe care le întâlnim la tot pasul în viata societatii actuale, la acele familii care, de comun acord si preocupanta usurinta, se unesc si se destrama. Ma gândesc la miile de copiii nedoriti si drept urmare abandonati structurilor statale. Acesti copii pot oare avea vreo vina, în afara de faptul ca au fost adusi pe lume de persoane neajunse la vârsta priceperii?! Câteva date în aceasta privinta apar sugestive. Sunt între 80 si 100 de mii de copii orfani si abandonati; dintre acestia, circa 4.000 (conform statisticii oficiale, dar se vorbeste si de 20 sau 30 de mii la nivel neoficial) sunt infestati cu virusul HIV. Pentru a întelege dimensiunile tragediei, chiar si ramânând doar la cele 4.000 de cazuri oficiale, tara noastra ar detine «primatul» trist de 56% din infestarile infantile cu SIDA din tot restul Europei! Si situatia devine de neînteles, atunci când ne gândim ca, în ciuda a ceea ce am fi tentati sa ne imaginam, majoritatea cazurilor de transmitere a virusului nu s-a înregistrat pe cale verticala, de la mama la fiu, ci pe cale orizontala: copiii au fost infestati dupa nasterea lor, în spitale si orfelinate, datorita practicilor sanitare inadecvate sau necontrolate, a conditiilor igienico-sanitare sub orice critica... Nu intentionam sa rotim cutitul în rana, dar nici nu putem aplica tactica strutului. Va veni timpul, ba a si venit, când va trebui sa ne deschidem ochii si sa privim si dincolo de gradina proprie. Este tocmai unul dintre aceste exemple ceea ce dorim sa prezentam în continuare: Singureni.

Loc al sperantei

Nu departe de capitala, în localitatea Singureni (jud. Giurgiu), din initiativa Fundatiei Bambini in emergenza (cu sediul în Italia) s-a construit un centru pentru îngrijirea copiilor infestati cu HIV. Din 1997, sub conducerea jurnalistului italian Mino Damato, sunt primiti si îngrijiti aici mai multi copii bolnavi si abandonati. Ce se întâmpla la Singureni e greu de descris în cuvinte. Copiii pe care îi gasesti acolo te surprind pin «normalitatea» lor. Primiti într-un ambient familial, asistati cu iubire, acesti copii îsi traiesc viata cu un alt spirit. Spune Damato: «Aici, au un loc al lor unde pot alerga si dansa, unde sunt instruiti ca si ceilalti copiii de vârsta lor, au curiozitati si aspiratii, suferinte si sarbatori...». Aceasta activitate începuta de Mino Damato în 1990, prin ajutorul pe care l-a acordat copiilor de la spitalul de boli infectioase Victor Babes din Bucuresti, nu poate fi altceva decât Evanghelia lui Cristos traita zi dupa zi, cu discretie si multa iubire. Convingerea crestina ce sta la baza acestei initiative este demnitatea persoanei umane, care, indiferent de situatie, cere respect si pretuire.

Recunoastere

În fata activitatilor de la Singureni si rezultatelor înregistrate, nu cred ca poate exista cineva care sa nu înteleaga lectia servita, fara nici cea mai mica intentie, de Fundatia condusa de Mino.

Pe 29 noiembrie 2002, la Bazilica Sf. Anton de la Padova, a avut loc decernarea Premiului International al Sf. Anton, înfiintat în 1998 de fratii franciscani ai Mesagerului Sfântului Anton, cu scopul de a evidentia unele persoane sau asociatii care marturisesc, nu prin cuvinte ci prin fapte, Evanghelia Domnului Cristos. Se spune deseori ca raul se extinde usor, în timp ce binele trece neobservat. Ei bine, fratii Mesagerului au dorit sa evidentieze marturiile binelui si ale sperantei, care nu lipsesc nici în timpurile noastre. La sectiunea «marturie» a fost premiata Sr. Nancy Pereira, saleziana, nascuta în India, care se dedica familiilor sarace de la periferiile marilor orase. La a doua sectiune, «cinema», atentia s-a îndreptat spre regizorul italian Pupi Avati cu ultimul sau film, Cavalerii, care a reusit sa transmita mesajul crestin integrându-l în limbajul si cultura moderna. La sectiune, «televiziune», recunoasterea a apartinut prezentatorului Luca De Mata cu documentarul Cristos în Europa de Est, difuzat de RAI 1, în care a prezentat situatia crestinilor martirizati în timpul regimului comunist. În fine, ceea ce ne intereseaza în mod deosebit, la sectiunea «solidaritate» a fost premiat Mino Damato. El a povestit celor prezenti în Bazilica cum fotografia unei fetite, dintr-o revista, avea sa-i schimbe viata. A tot cautat-o pâna ce a dat de ea la Bucuresti: fetita se numea Andrea si era bolnava de SIDA. «Parea cea mai singura copila din lume...». Mino a adoptat-o si a luat-o cu sine în Italia. «Dar când fiica mea a zburat în cer ca o libelula, mi-am dat seama ca trebuia sa fac ceva si pentru ceilalti copii... Am voit sa ofer si altora ceea ce oferisem Andreei. Multi dintre colegii ei nici nu stiau sa vorbeasca pentru simplul motiv ca nimeni nu-i învatase, nu stiau ce înseamna o mângâiere sau o îmbratisare!». Pentru acesti copii tot ceea ce s-a construit la Singureni este singura lor speranta.

Cele relatate despre opera lui Mino Damato nu mai necesita nici un fel de comentariu: viata copiilor, cu asemenea dificultati, depinde uneori si de un cuvânt, o îmbratisare, un ajutor: toate la îndemâna fiecaruia dintre noi.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/familia.asp?msa=4
Vă rugăm să respectați drepturile de autor