www.profamilia.ro /familia.asp?msa=5
 
 FAMILIA 

MSA Dossier: Familia
achizitionare: 08.12.2003; sursa: Mesagerul Sfântului Anton

Inapoi la cuprins 
«Sponsorul nostru se numeste Providenta!»

Nu e tocmai usor sa-l întâlnesti pe Mino Damato. Azi în santier, mâine în calatorie, poimâine la o întâlnire... toate acestea dictate de urgenta activitatii pe care o desfasoara la Singureni pentru copiii care, datorita Fundatiei, continua sa zâmbeasca si sa traiasca. Abandonarea lor este mai dramatica decât boala care le conditioneaza existenta...

MSA: Domnule Damato, nu va îngrijoreaza acest ritm frenetic al vietii prin care treceti? De la un capat la altul al Italiei pentru a aduna fonduri si apoi, imediat ce e posibil, va grabiti sa ajungeti între copiii bolnavi de la Singureni...

Damato: Maica Tereza de Calcuta obisnuia sa spuna ca ziua de ieri a trecut si cea de mâine înca nu a sosit: ceea ce putem face, trebuie sa facem imediat, astazi. Grija mea principala este aceea de a comprima timpul pentru a atinge obiectivele în cât mai scurt timp posibil. Din 1990 încoace am reusit sa punem pe picioare trei dispensare pediatrice pentru SIDA, am construit opt casute - tip familie, o scoala, o bisericuta, un parc de jocuri si un teren de sport, o scoala pe care tocmai în aceste zile am inaugurat-o.

Cine sustine operele Fundatiei?

Pot declara deschis numele sponsorului nostru? Ei bine, avem un surprinzator de generos sponsor si se numeste «Providenta». Fara ajutorul ei, nu am fi reusit sa construim nimic. Dar mai ales nu am fi reusit sa ajutam pe cei 150 de copii pe care îi asistam si care fac parte din viata noastra, asa cum si noi, speram, facem parte din viata lor.

Sunteti un jurnalist apreciat si pretuit: ce v-a determinat sa lasati cariera de televiziune si sa va dedicati copiilor bolnavi din România?

Celor care nu cred, le raspund: destinul. Celor care cred, le spun: Providenta. De fapt, nu am abandonat nimic, nu ma simt un misionar. Nu fac altceva decât sa ofer acestor copii posibilitatea pe care fiica mea a avut-o. Un poet observa ca în orice padure exista mereu doua cai: eu am ales-o pe cea de-a doua, mai putin utilizata. Respectând opera misionarilor, precizez ca activitatea mea nu este o misiune; eu fac doar ceea ce oricine - ca laic sau ateu - ar simti ca trebuie sa faca în fata unei asemenea experiente de viata.

Fratii Mesagerului Sf. Anton s-au gândit sa va încredinteze premiul Sf. Anton pentru «solidaritate». Cum ati primit aceasta recunoastere?

Am fost surprins, si nu o spun din falsa modestie. Cred ca nu merit acest premiu întrucât în lume exista zeci de mii de preoti, religiosi sau laici care în fiecare zi dau marturie, departe de lumina reflectoarelor, despre respectul pe care trebuie sa-l purtam fata de acele persoane mai putin norocoase decât noi. Dar primesc cu bucurie acest premiu pentru ca sunt sigur ca fratii Mesagerului îl ofera de fapt copiilor români si tuturor persoanelor care marturisesc în întreaga lume valorile caritatii si solidaritatii.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/familia.asp?msa=5
Vă rugăm să respectați drepturile de autor