www.profamilia.ro /intrebi.asp?saunders=18
 
 Tu întrebi 

Raspunde pr. William P. Saunders
sursa: Catholic Herald

Cuprins SF. CRISTOFOR, "PURTATORUL DE CRISTOS"
pr. William P. Saunders

publicare în Catholic Herald: 07.07.2005
publicare pe ProFamilia: 26.07.2005

Am fost în vacanta în sudul Germaniei, în Austria si în nordul Italiei. Am observat în biserici statui ale Sf. Cristofor, care pare a fi foarte popular în acele zone. Eu credeam ca este un mit povestea Sf. Cristofor. Ce îmi puteti spune? - un cititor din Annandale

Da, Cristofor este un sfânt. Traditia spune ca el a murit la Lycia, pe coasta de sud a Asiei Mici, aproximativ în anul 251. Legat de viata lui exista mai multe legende. Cea mai raspândita spune ca era un barbat urias si urât, nascut dintr-un rege pagân casatorit cu o crestina, care s-a rugat Fecioarei Maria sa aiba un copil. Acest copil, pe numele lui Offerus, la maturitate a lucrat ca si "caraus", purtând oamenii de pe o parte pe alta a unui râu. (O alta legenda spune ca pâna la botez l-ar fi chemat Reprobus.)

El s-a convertit la crestinism dupa ce a ascultat învataturile unui calugar pe nume Babylas. Cristofor a crezut ca Domnul nostru este cel mai puternic dintre toti, mai puternic decât orice om, atât de puternic încât si satana se teme de El. Conform unei legende, într-o zi unul din cei care doreau sa treaca râul era un mic copil. L-a luat în spate si a început sa treaca râul, dar cu fiecare pas Cristofor simtea pe umeri o greutate tot mai mare, încât se temea chiar sa nu cada în râu sa se înece. Copilul s-a prezentat apoi ca fiind Isus, iar greutatea mare a explicat-o prin greutatea lumii pe care El o poarta pe umerii sai. Conform martirologiului roman, Cristofor ar fi murit ca martir în timpul persecutiei împaratului Decius, fiind strapuns de sageti dupa ce nu a murit în foc.

Numele de Cristofor înseamna "purtator de Cristos". El este sfântul patron al calatorilor, în special al celor ce merg cu masina. Popularitatea sa a crescut în Evul Mediu. Exista însa dovezi ce indica devotiuni la Sf. Cristofor cu mult înainte: Sf. Remigius de Rheims a fost îngropat în 532 într-o biserica închinata Sf. Cristofor; Papa Grigore cel Mare (+ 604) mentioneaza în scrisorile sale o manastire închinata acestui sfânt; iar breviarul mozarabic si misalul Sf. Izidor de Sevillia (+ 636) au oficii speciale dedicate sfântului Cristofor.

Sf. Cristofor este în mod special venerat în sudul Germaniei, în Austria si în nordul Italiei (care au fost parte a imperiului austriac pâna dupa primul razboi mondial), deoarece era unul dintre cei "Patrusprezece Ajutatori", un grup de sfinti invocati înca din secolul al XII-lea în aceste zone, grup mentionat în calendar la 8 august: Sf. Denis de Paris (patron împotriva durerilor de cap si rabiei); Sf. Erasmus sau Elmo (împotriva colicilor si crampelor); Sf. Blaise (împotriva bolilor de gât); Sf. Barbara (împotriva fulgerelor, focului, exploziilor, mortilor neprevazute); Sf. Margareta (împotriva posesiunilor si pentru gravide); Sf. Caterina de Alexandria (patroana filozofilor si studentilor, si a rotarilor); Sf. George (protectorul soldatilor); Ss Achatius si Eustace (ai vânatorilor); Sf. Pantaleon (împotriva tuberculozei); Sf. Giles (împotriva epilepsiei, nebuniei si sterilitatii); Sf. Cyriac (împotriva posesiunilor demonice); Sf. Vitus (împotriva epilepsiei) si Sf. Cristofor (patronul calatorilor). Dominicanii germani au promovat aceasta veneratie a celor 14 sfinti în special în biserica Sf. Blaise din Regensburg (1320).

Medalii cu Sf. Cristofor, si mai ales medalii speciale pentru bordul masinilor, se fac si astazi si sunt folosite de credinciosi. În calendare, sarbatoarea Sf. Cristofor este la 25 iulie, iar Liturghia în cinstea sa se gaseste în editia din 1962 a misalului roman, care se foloseste înca la Liturghia tridentina.

Unii cred ca Cristofor nu ar mai fi astazi considerat ca sfânt. Confuzia a aparut dupa revizuirea calendarului liturgic de catre Papa Paul al VI-lea, calendar în care sunt indicate zilele de sarbatoare ale sfintilor care sunt comemorati la Liturghie. Datorita numarului mare de astfel de sarbatori, acumulate de-a lungul secolelor, Conciliul Vatican II, în constitutia despre liturgie, propune: "Pentru ca sarbatorile sfintilor sa nu fie puse mai presus de sarbatorile care celebreaza misterele mântuirii, multe din ele vor fi lasate sa se celebreze la nivel de Biserica locala, natiune sau familie calugareasca; vor fi extinse la Biserica întreaga numai acelea care comemoreaza sfinti de importanta cu adevarat universala" (nr. 111).

Datorita acestei prevederi, o comisie speciala a examinat calendarul si i-a scos pe sfintii a caror existenta istorica se bazeaza mai mult pe traditie, decât pe fapte dovedibile, si totodata a schimbat zilele de sarbatorire a sfintilor pentru a coincide cu ziua mortii lor (a nasterii la Cer); de asemenea au fost adaugati sfintii recenti canonizati, care aveau semnificatie universala. Mai mult, Conferintele Episcopale din fiecare natiune au primit dreptul de a adauga sfinti care au relevanta nationala, locala. Dar în nici un caz Biserica Catolica nu la "de-canonizat" pe Sf. Cristofor sau pe vreun alt sfânt, în ciuda lipsei de dovezi istorice despre vietile lor. Sf. Cristofor este înca demn de devotiunea si rugaciunile noastre, si trebuie sa tinem minte ca noi toti suntem chemati sa fim "purtatori de Cristos".

Pr. William Saunders este preot la parohia Fecioarei Sperantei din Potomac Falls si profesor de catehetica si de teologie la scoala Notre Dame din Alexandria, SUA.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/intrebi.asp?saunders=18
Vă rugăm să respectați drepturile de autor