www.profamilia.ro /intrebi.asp?saunders=24
 
 Tu întrebi 

Raspunde pr. William P. Saunders
sursa: Catholic Herald

Cuprins FOLOSIREA ÎNTREGII CREATII
pr. William P. Saunders

publicare în Catholic Herald: 19.09.2002
publicare pe ProFamilia: 10.01.2006

Fiul meu ma critica pentru ca port o haina de blana. Spune ca este un gest de cruzime fata de animale. Eu în schimb cred ca pentru aceasta a creat Dumnezeu nurcile si alte animale. Ce învata Biserica pe aceasta tema?

 

Pentru a raspunde întrebarii, trebuie mai întâi sa vedem care este fundamentul moral. Din relatarea creatiei din Geneza aflam un adevar important: ca Dumnezeu Atotputernicul a creat totul din nimic, si tot ce a creat a fost bun în ochii Lui. Apogeul este atins odata cu crearea barbatului si a femeii, singurele creaturi dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu (1,27). Doar fiintele umane au suflet rational nemuritor. Oricât de mult am iubi animalele, în special animalele de casa, fiintele umane nu trebuie niciodata puse pe aceeasi treapta cu animalele (chiar daca unele fiinte umane se comporta mai urât decât animalele).

Dumnezeu a încredintat omenirii grija si folosirea întregii creatii: în Geneza citim ca "Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: 'Cresteti si va înmultiti si umpleti pamântul si-l supuneti; si stapâniti peste pestii marii, peste pasarile cerului, peste toate animalele, peste toate vietatile ce se misca pe pamânt si peste tot pamântul!'" (1,28). Aici gasim principiul administrarii: fiecare persoana este obligata din punct de vedere moral sa respecte mediul natural, precum si propria fiinta, ca daruri pretioase de la Dumnezeu, si, de aceea, sa se foloseasca de aceste daruri în mod întelept, în conformitate cu scopul pentru care a fost creat fiecare. Mai mult, toti oamenii, ca buni administratori, trebuie sa se straduiasca sa se foloseasca de aceste bunuri pretioase pentru binele mediului si al persoanelor.

Facând distinctia dintre persoana si animal, si având în vedere principiul administrarii, rezulta ca animalele pot fi folosite pentru munca, transport, hrana, îmbracaminte si alte scopuri. Sfânta Scriptura ne da numeroase exemple de fiinte umane care folosesc animale pentru fiecare dintre aceste scopuri, inclusiv pentru îmbracaminte: în Geneza, dupa caderea în pacat a protoparintilor nostri, Adam si Eva, se spune "Apoi a facut Domnul Dumnezeu lui Adam si femeii lui îmbracaminte de piele si i-a îmbracat" (2,21). Si Sfântul Ioan Botezatorul este descris ca purtând haine de blana: "Ioan avea îmbracamintea lui din par de camila, si cingatoare de piele împrejurul mijlocului" (Matei 3,4). Din toate acestea putem trage asadar concluzia ca nu este nimic intrinsec rau în a purta haina de blana, asa dupa cum nu este nimic intrinsec rau în a mânca pulpa de miel.

De aici nu trebuie sa se înteleaga însa ca fiintele umane ar putea în mod nejustificat sa provoace suferinte animalelor sau sa le omoare. Cu ceva vreme în urma, de exemplu, unii americani, când mergeau cu trenul, de la fereastra trageau cu pusca în bizoni, din pura placere de a-i ucide. Bizonii ramâneau acolo morti. În vreme ce nu este nimic rau în a împusca un animal pentru a-ti procura hrana necesara supravietuirii, este gresit din punct de vedere moral sa ucizi pentru ca asa vrei si sa produci risipa. Indienii americani omorau si ei bizoni, dar îi foloseau aproape în întregime: pentru haine si pânze la corturi, pentru hrana, pentru a-si fabrica arme, iar anumite organe împotriva unor boli. Personal, i-am admirat mereu pe indieni pentru modul în care priveau animalele ca daruri ale Marelui Spirit.

Daca anumite animale sunt crescute pentru un scop special, de exemplu pentru blana (evident, nu din rândul animalelor pe cale de disparitie), ele trebuie tratate corespunzator, cu atentie si nu cu cruzime. Risipa sau abuzurile în cresterea animalelor reprezinta un afront adus demnitatii noastre umane si este deci un pacat (conform art. 2418 din Catehismul Bisericii Catolice - CBC). Se ridica, însa, aici o alta întrebare, legata de cea de la care am pornit: "Ce se poate spune despre animalele folosite pentru experimente medicale ori stiintifice?" Pentru binele nostru sau pentru binele mediului, pentru a ajuta sau salva alte persoane, oamenii pot sa se foloseasca de animale în cadrul unor experimente. Este de preferat testarea medicamentelor sau a unor proceduri stiintifice pe animale, si nu pe oameni. Din nou însa, cercetarile trebuie sa fie în limite rezonabile (conform art. 2417 din CBC).

Este evident ca nici o persoana morala nu doreste sa fie cruda cu animalele; oamenii trebuie însa sa foloseasca creatia pentru binele lor. În acelasi timp, trebuie sa ramâna clara linia de demarcatie dintre fiinta umana si animal. Îmi amintesc ca la un moment dat conduceam pe o autostrada, iar pe masina din fata mea am vazut lipite doua abtibilduri: pe unul scria "Salvati balenele", iar pe celalalt "Sunt pentru avort". M-am oripilat gândindu-ma la acea persoana careia îi pasa de uciderea balenelor, dar este indiferenta fata de soarta atâtor fiinte umane nevinovate avortate zi de zi.

Având respect pentru întreaga creatie, si folosind-o în mod întelept, sa nu uitam ca accentul cade pe "da, ne putem folosi de animale". Respectul pentru animale nu trebuie niciodata sa depaseasca respectul pentru oameni. Si pentru ca tot am pomenit de respect, închei cu articolele din Catehism care, în contextul poruncii a VII-a, vorbesc despre folosirea creatiei.

 

CATEHISMUL BISERICII CATOLICE
Viata în Cristos. Cele zece porunci. Porunca a VII-a
Respectul fata de integritatea creatiei

2415. Porunca a saptea cere respectarea integritatii creatiei. Animalele, ca si plantele si lucrurile neînsufletite, sunt în mod natural destinate binelui comun al omenirii din trecut, din prezent si din viitor. Folosirea resurselor minerale, vegetale si animale ale universului nu poate fi separata de respectarea exigentelor morale. Stapânirea acordata de Creator omului asupra lucrurilor si fiintelor nu este absoluta; ea este masurata de grija pentru calitatea vietii aproapelui, inclusiv a generatiilor viitoare; cere un respect religios fata de integritatea creatiei.

2416. Animalele sunt fapturi ale lui Dumnezeu. El le înconjoara cu grija sa providentiala. Prin simpla lor existenta ele îl binecuvânteaza si îi aduc slava. Asadar oamenii le datoreaza bunavointa. Ne vom aminti cu ce delicatete se purtau cu animalele sfinti ca Francisc din Assisi sau Filip Neri.

2417. Dumnezeu a încredintat animalele celui pe care l-a creat dupa chipul sau. Asadar e legitima folosirea animalelor pentru hrana si confectionarea îmbracamintii. Pot fi domesticite ca sa-i fie de folos omului la munca si în clipele de ragaz. Daca ramân în limite rezonabile, experientele medicale si stiintifice pe animale sunt practici moralmente admisibile, deoarece contribuie la îngrijirea ori salvarea unor vieti omenesti.

2418. Este contrar demnitatii umane faptul de a supune animalele la suferinte inutile sau de a face risipa cu viata lor. De asemenea este nedemn sa se cheltuiasca pentru ele sume care ar trebui în mod prioritar sa aline mizeria oamenilor. Putem iubi animalele, dar nu trebuie sa deturnam în directia lor afectiunea datorata numai persoanelor.

Pr. William Saunders este preot la parohia Fecioarei Sperantei din Potomac Falls si profesor de catehetica si de teologie la scoala Notre Dame din Alexandria, SUA.

Această pagină a fost listată de la adresa: http://www.profamilia.ro/intrebi.asp?saunders=24
Vă rugăm să respectați drepturile de autor